Gânduri în reluare

M-am hotărât astăzi (iarăși) să revăd ce-am tot scris, de-a lungul timpului, pe blogul meu și să mai corectez, pe ici-pe colo, inerentele greșeluțe. Am mai încercat asta de vreo câteva ori. Dar, ca orice Balanță care se respectă, m-am plictisit și am trecut la altceva. Sper să rezist vreo câteva zile și să termin ce mi-am pus în minte. Iată, spre exemplu, ce scriam în februarie 2013:

„Am să fac azi un exercițiu de căzut pe gânduri asupra unor gânduri ale mele în legătură cu gândurile altora. În regulă, devin confuză, deci am s-o iau abrupt. Mă surprinde uneori marea și nefolositoarea mea inocenţă care se încăpățânează să creadă că, dacă pe mine nu mă preocupă nici capra vecinului, nici ograda lui, uneori nici chiar vecinul însuși, toată lumea face la fel. O, nu! Marea majoritate se înverșunează în a ști TOTUL despre ceilalți, eventual de a-i bârfi copios și a presupune cele mai rele lucruri despre lumea din jur. Am observat că foarte puțini au larghețea sufletească de a se bucura de succesele celorlalți, în schimb foarte mulți jubilează atunci când aproapele lor are ceva greutăți, necazuri, nereușite. Mă rog, nu mai dezvolt ideea, că mă deprimă...

Ca să mă binedispun, am să citez un pic dintr-un articol al lui Doru Buşcu, apărut în "Academia Cațavencu" prin anul 1991. Zice așa, despre o conferință de presă în legătură cu "evenimentele" din '89: "La un moment dat, imprudentul ziarist (american n. a.) l-a întrebat total aiurea pe marele bărbat cine a tras în cetățenii acestei ţări (adică în noi). Fire speculativă, domnul Iliescu a replicat cu vorbe și gesturi care pot fi comprimate astfel: "Ce, voi știți cine l-a-mpuşcat pe Kennedy? Ai?" Cu alte cuvinte: Ba pe-a mă-tii!" 

Am râs și prima oară când am citit articolul, şi atunci, în 2013, am râs copios şi acum, dar în spatele râsului este, evident, lacrima şi marea suferință că noi, românii, am avut parte de aşa o soartă nedreaptă. Și așa niște lideri, parlamentari, oameni politici nepăsători cu privire la această soartă nedreaptă și, în general, la tot ce nu implică furturi, înșelăciuni, abuzuri, lăcomie (și lista rămâne deschisă...)