"Je ne te demande pas quelle est ta race, ta nationalité
ou ta religion, mais quelle est ta souffrance"
Louis Pasteur
Am găsit această zicere scrisă pe undeva şi mi s-a părut extraordinară. Mai ales că, în Post fiind, mi-e necaz uneori pe mine că nu sunt mai bună, mai fără ipocrizie, fără nervi, fără mici ranchiune, fără "cârcoteli". Aşa suntem noi, ignorăm cu seninătate bârna din ochiul propriu, atenţi să vedem paiul din ochiul vecinului. Acum, că se apropie Sărbătorile, am iar sentimentul acela că merg contra curentului, nu mă arunc în oceanul învolburat al cumpărăturilor, nu mă las atrasă de "ho, ho, ho"-ul moşului grăsuţ, îmbrăcat în roşu, nu mă gândesc la ospeţele ce vor urma, mă gândesc doar cum să reuşesc să primesc, cu sufletul cât mai deschis şi mai primenit, minunea ce va să fie, a Naşterii. Titlul vrea să fie un îndemn (pentru mine, nu pentru ceilalţi, n-aş îndrăzni!) la a avea o multitudine de gânduri. Dacă sunt şi bune, e cu atât mai bine. Gândurile puţine sunt periculoase, ca să nu mai vorbim de cazul când gândul acela unic devine idee fixă. Mda, şi ştim la ce duc ideile fixe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu