Am găsit, notate de mine, pe vremea când nu se auzise de „navigare pe Internet” (mă rog, nu chiar în cuaternar, aşa cum sunteţi tentaţi să credeţi, doar pe la începutul anilor ’80), două poezii frumoase şi o să le transcriu mai jos, ca şi cum s-ar privi într-o oglindă. De fapt, este vorba de „If” a lui Kipling şi replica dată de grecul Varnalis. Nu fac niciun fel de comentariu, poeziile spun totul.
DACĂ
de Rudiard Kipling
Dacă nu-ţi pierzi capul, când toţi din jurul tău
Şi-l pierd şi dau vina pe tine
Dacă poţi să ai încredere în tine,
Când se îndoiesc de tine toţi,
Dar să poţi să le şi ierţi că s-au îndoit
Dacă poţi aştepta fără să fii obosit de aşteptare
Ori, minţit fiind, să nu te complaci în minciună
Sau, urât fiind, să nu urăşti pe nimeni
Şi, totuşi, să nu pari prea bun,
Să nu vorbeşti prea înţelept
Dacă poţi visa, fără să-ţi faci din vise stăpân
Dacă poţi gândi şi să nu-ţi faci din gânduri ţel
Dacă poţi întâlni Triumful şi Căderea
Şi să tratezi aceşti impostori la fel
Sau să suporţi auzirea adevărului spus de tine
Răstălmăcit de şmecheri,
Să facă din el capcană pentru proşti
Sau să priveşti cum se sfărâmă
Lucrurile pentru care ţi-ai dat viaţa
Şi să te apleci să le reconstruieşti,
Chiar de eşti obosit
Dacă poţi vorbi mulţimilor şi să-ţi păstrezi virtutea
Sau să mergi alături de regi şi să nu-i uiţi pe cei simpli
Dacă nici duşmanii, nici prietenii nu te pot răni
Dacă orice om poate conta pentru tine
Dar niciunul prea mult
Dacă poţi lungi neiertătorul minut
Măcar cu 60 de minute mai mult
Al tău va fi Pământul, cu tot ceea ce e pe el
Şi, ceea ce e mai important, vei fi un OM, fiul meu!
ANTI-DACĂ
de Kostas Varnalis
De poţi să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deşteptul, şi c-un cuvânt nu-l cerţi
De nu te-ncrezi în nimeni şi nimeni nu te crede
De-ţi porţi ierta păcatul, dar altora nu-l ierţi
De nu amâi o clipă un rău să-l împlineşti
Şi dacă minţi mai tare când alţii nu spun drept
De-ţi place în iubire cu ură să izbeşti
Şi, totuşi, îţi pui masca de sfânt şi de-nţelept
De te târăşti ca viermii şi-n visuri nu-ţi iei zborul
Şi numai interesul îl sui la rang de ţel
De părăseşti învinsul şi treci cu-nvingătorul
Şi-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel
De rabzi să-ţi afli scrisul şi vorba, tălmăcite
Drept adevăr, să-nşele mulţimea oarbă, şi
Când vorbele şi fapta în vânt ţi-s risipite
Tu, dându-le la dracu’, poţi altele scorni
De poţi să faci într-una dintr-un câştig, o mie
Şi patria pe-o carte s-o vinzi, la primul semn
De nu-ţi plăteşti bănuţul luat cu datorie
Dar tu să fi plătit, găseşti că-i drept şi demn
De poţi să-ţi storci şi gândul, şi inima, şi nervii
Îmbătrânite-n rele, să facă rele noi
Şi sub nehotărâre plecându-te ca servii
Când toţi strigă: „’nainte!”, doar tu să strigi: „’napoi!”
Dacă, stând în mulţime, te-mpăunezi semeţ
Dar lângă cel puternic îngenunchezi slugarnic
Şi, pe duşmani sau prieteni, tratându-i cu dispreţ
Te faci că ţii la dânşii, dar îi înşeli amarnic!
Dacă nu pierzi momentul să faci oriunde-un rău
Şi-n umbra lui te-nlinişti ca-n umbra unui pom
Al tău va fi Pământul, cu tot prinosul său
Vei fi-ntre Domni Întâiul, dar niciodată OM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu