Gânduri despre credinţe

           

      Aţi întâlnit, cred, trecând prin viaţă, oameni care spun mereu "eu cred că..." Mie îmi sunt total antipatici, pentru că după o frază începută aşa, sunt sigură că urmează alta prin care vor să mă convingă că numai ei au dreptate, deci trebuie ascultaţi. Neapărat. Sunt, de asemenea, oameni care susţin, sus şi tare "eu cred" (vorbesc acum nu de părerile lor, ci de credinţa lor în Dumnezeu). Şi eu cred, însă am uneori şovăiri şi de aceea nici prea mult trâmbiţata credinţă a unora nu mă convinge. Dar, pe de altă parte, poate sunt eu prea susceptibilă. În orice caz, apropo de diferenţa dintre "eu cred" şi "cred, eu?", vreau să vă scriu mai jos o poezie care-mi place şi care încearcă să dea un răspuns acestei dileme: 

        

                            VIS IN NOAPTEA DE CRĂCIUN

                                                                    Ademar BAROS ( Brazilia )

Am avut un vis în noaptea de Crăciun:

Mergeam pe o plajă iar Domnul pășea alături de mine

Pașii ni se imprimau pe nisip lăsând o urmă dublă :

una era a mea, cealaltă LUI.

Atunci mi-a trecut prin minte ideea că

fiecare din pașii noștri reprezentau o zi din viața mea.

M-am oprit ca să privesc in urmă

Și am revăzut toți pașii care se pierdeau în depărtare.

Dar am observat că în unele locuri,

în loc de două urme, nu mai era decât una singură.

Am revăzut filmul vieții mele.

Ce surpriză !

Locurile în care nu se vedea decât o singură urmă

Corespundeau cu zilele cele mai întunecate ale existenței mele.

Zile de neliniște și de rea voință

Zile de egoism sau de proastă dispoziție

Zile de încercări și de îndoială

Zile de nesuportat…

Zile în care și eu fusesem de nesuportat.

Și atunci, întorcându-mă spre Domnul, am îndrăznit să-I reproșez:

„Totuși, Ne-ai promis că vei fi cu noi în toate zilele !..

De ce nu Ți-ai ținut promisiunea ?

De ce m-ai lăsat singur în cele mai grele momente din viață,

în zilele în care aveam cea mai mare nevoie de Tine ?”

Iar Domnul mi-a răspuns:

„Dragul meu, zilele pentru care n-ai văzut

Decât o singură urmă de pași pe nisip, sunt zilele în care…

…te-am purtat pe brațe.”