Tot „bântuind” pe largile întinderi ale Internetului în căutare de glume cât de cât bune (destul de rare, de altfel!) pentru a-mi combate starea aceasta destul de mohorâtă din ultimele zile (și care nu este doar în legătură cu vremea mizerabilă de-afară), am dat de zicerea asta pe un site numit cretin.ro (cred...) și chiar că m-am amuzat. Știam că mereu-mereu trebuie să zicem serviciu, păpușă, țigară, nu știi, am dubii în legătură cu „atașament” (deși am bănuiala că nu se referă la sentimente), dar rezultatul e plin de haz. De aici m-am dus cu gândul că, exprimându-mă în scris sau prin viu grai (care la mine se confundă adesea), am obiceiul să tot folosesc (cam des!) niște cuvinte. Nu mi le amintesc pe toate (deh, vârsta!), dar aș enumera: O.K., alea-alea, fain, passons, aferim (și mai completați domniile voastre...)
Iată ce spunea, prin 2015, Radu Paraschivescu despre ticuri verbale, clișee, șabloane: „Cel mai simplu lucru care poate fi remarcat cu privire la ticurile verbale ține de totala lor lipsă de conținut. Lung sau scurt, alambicat sau simplu, un enunţ trebuie să transmită ceva, să comunice un mesaj, să aibă o semnificaţie. Ticul verbal e o subspecie a formei fără fond, a cojii fără miez, a ambalajului fără marfă”.
Ei, asta e! Încerc să mă autocenzurez de-acum înainte, deși știu că va fi în zadar orice încercare în sensul ăsta. Aferim! Știți, desigur, că e și un film românesc cu numele ăsta, de Radu Jude, apărut tot prin 2015. Deci, am aflat despre cuvânt următoarele:
Etimologie: din turcă, aferim < de origine persană.
Pronunție: a.fe'rim/
Interjecție: (turcism înv.) foarte bine, bravo.
Sinonime: admirabil, bine, bravo, perfect.
Și, dacă tot am făcut vorbire despre un termen turcesc, iată și de unde vine expresia „turcul plătește”. Această expresie îşi are originea într-un incident de la curtea domnitorului Al. Ghica. În timpul unui proces în care erau implicați un negustor român şi unul turc, unul dintre boierii Divanului a adormit în timpul judecării. Trezit ca să-şi spună părerea, el a rostit automat: „Turcul plătește”, ceea ce nu corespundea cu realitatea, bietul turc fiind nevinovat. De aici, expresia care are sensul „a învinui pe cineva pe nedrept”.
Voi încheia cu un banc:
Un nebun vine în cabinetul psihiatrului și scoate tot timpul un sunet ciudat:
- Hâști, hâști, hâști!
- Ce faceți acolo? întreabă doctorul.
- Gonesc elefanții.
- Bine, dar aici nu sunt elefanți!
- Vedeți!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu