Gândurile unei Balanțe

  

Față de ziua de ieri, o zi de vară, cu peste douăzeci de grade în termometre, cea de azi, sâmbătă, când e Buna Vestire (Blagoveștenie), este, vorba personajelor lui Caragiale, „la din contra”. E frig, cerul e plin de nori groși. E și un pic de ceață, deci e urât. Mi-a venit în gând o întrebare care se punea frecvent după așa-zisa revoluție din decembrie 1989: „Ce-ai făcut în ultimii cinci ani?” Ei, pornind de la asta, am revăzut ce-am scris în ultimii trei ani (cinci e prea mult!), cam pe vremea asta, și am ales câte ceva. Din martie 2014, un motto: „Prea des subestimăm puterea unei atingeri, a unui zâmbet, a unui cuvânt bun, a unui compliment onest, a actului de a-ți păsa, a tuturor acelor lucruri mărunte care au un mare potențial de a schimba o viață.” (Leo Buscalia) Frumos, nu? Și ușor utopic, în zilele noastre. În martie 2015, postam: „În timp ce scriu, la televizor e o emisiune de prezentare a pieselor de teatru, filmelor, cărților, expozițiilor şi duduia care o prezintă şi-a țuguiat graţios buzele şi a încheiat cu: „Acestea au fost recomandările noastre. Urmăriţi şi mâine "Tv Guide" (pronunţat "ti vi gaid")! De ce nu i-or fi spus oare, româneşte, "Ghid Tv", pentru că tot de atâtea ori trebuia să deschidă gurița?!” Apoi, în 2016, un an extraordinar de greu pentru mine, tot ce mi s-a părut demn de ales, în luna martie, a fost tot un motto, un haiku de Sumitaku Kenshin, în traducerea lui Dan Costinaș:                                  „ploaia răpăie

                            în tempoul nocturn 

                            al inimii mele” 

Cu asta am să închei, iată-mă cu scrisul în martie 2017. În ultima perioadă (să zicem, trei-patru săptămâni) m-am comportat chiar ca o Balanță, cu plusurile și minusurile specifice zodiei. Deci și gândurile mi-au fost tot așa...