Gânduri care gâfâie

„Oboseala și lenea au aceleași simptome.” (Bissane de Soleil)

Am început de azi (de fapt, am vrut să încep de lunea, dar am avut alte lucruri de rezolvat) ceea ce eu numesc, mai mult decât autoironic, „muncile agricole”. Aveam, de dimineață (mă rog, pe la ora zece, că mai devreme era cam frig și mai bătea și vântul), un avânt extraordinar, eram gata să răstorn munții, cum se zice. Ei bine, după vreo două ore și jumătate de robotit prin grădină, eram suspect de roșie la față și gâfâiam de zor. Și să nu credeți că am făcut mare lucru: am curățat trandafirii, tufele de coacăze, arbuștii ornamentali (în total vreo douăzeci) de ceea ce era uscat, am desfundat șanțul din fața casei (bleah!), am greblat un pic și...gata! Pur și simplu am renunțat. Dar mâine sper să o iau de la capăt. Totul ține de gândul cu care o pornesc la treabă. Dacă îmi încep ziua spunându-mi:„trebuie să fac lucrul ăsta”, nu e bine. Dar dacă mă conving singură că-mi place ceea ce voi face, atunci bătălia e pe jumătate câștigată. Cel puțin, în cazul meu, așa este. Acum am să mă duc să experimentez niște simptome de lene, căci obosită am fost...