Grădina cu gânduri

    

       MOTTO:

    "Există unele lucruri frumoase care păstrează mai multă strălucire când rămân imperfecte decât atunci când sunt desăvârșite." 

                                                                                        La Rochefoucauld

       De când cu vremea asta caldă şi primăvăratică, am început să-mi mai fac de lucru cu una-alta prin grădină. Am pornit-o foarte hotărâtă, dar aerul foarte tare şi faptul că toată iarna am fost, vrând-nevrând, mai sedentară, m-au făcut să obosesc destul de repede. Voi persevera, săptămâna viitoare. Şi, nu, grădina mea nu este ca aceea din poză, dar sper că va fi, în curând. Dar nu chestiile astea banale voiam să vi le spun, domniile voastre, ci să filozofez aici un pic şi să zic că gândurile noastre seamănă şi ele cu o grădină. Le lăsăm în paragină, nu le îngrijim mereu - rămân pustiite şi tâmpe. Le îngrijim cu dragoste - suntem şi noi uimiţi de ce sunt ele în stare. Ne trebuie pentru asta Credinţă, ne trebuie voința să fim buni, ne trebuie umor şi, sigur, ne trebuie multe cărţi. 

 

    Am să închei cu o glumă, pe care sunt sigură că v-am mai zis-o, dar a devenit mai mult decât actuală, mai ales în zilele din urmă. Şi vreau să spun că mă amuză la culme şi sunt de acord întru totul cu ea (cu poanta ei, mai degrabă), deşi eu sunt o fiinţă ce se conduce după principiul "Trăieşte şi lasă şi pe altul să trăiască!" Deci:

    Un cioban român sta la marginea pajiştii, lângă o fântână, cu oile sale. Un ungur se apropie, scoate apă şi vrea să bea. 

    - No, stai, nu bea, că apa-i otrăvită!

    Ungurul se uită urât la el şi zice:

    - Nem tudom!

    - A, dacă-i aşe, bea atunci, da' bea încet, că-i rece!