Foarte pe scurt, niște gânduri...

„Obositor să aflu că ţi-e bine,

Obositor să afli că mi-e greu –

Concentric vals cu două carabine

Şi-un vis de pace amânat mereu.”

(George Țărnea, „Balada valsului concentric”)

În această zi de sărbătoare, eu stau cuminte acasă, la căldură, dar gândurile mele, nu. Chiar nu știu pe unde hoinăresc, deși am o bănuială, așa că, după strofa pusă ca motto și după câteva cuvinte (ale mele și ale gândurilor mele), voi încheia scrierea de azi cu un banc. Cuvintele mele sunt urări sincere de bine pentru orice Mihaelă, Mihai, Gabrielă sau Gabriel care-mi citesc aceste rânduri. La mulți, mulți ani! Și, bineînțeles, gânduri bune pentru restul de doi-trei vizitatori ai blogului meu. Ba nu, gânduri bune pentru toată lumea!

😊

Un polițist vine seara târziu acasă. Lumina era stinsă, soția se culcase. Când să se bage și el în pat, soția îi zice că o doare capul și îi cere o aspirină. Polițistul se ridică, se îmbracă pe întuneric și pleacă repede la farmacia din colț. Acolo, în timp ce plătea, farmacistul, cunoscându-l, îl întreabă:

- Stați așa, nu sunteți ofițer de poliție ?

- Ba da.

- Păi, de ce acum sunteți îmbrăcat în pompier?