Gânduri despre un citat

Gândurile de astăzi s-au concentrat asupra textului de mai jos. Este vorba de un citat din Nicolae Steinhardt:

„Degeaba le-am avea pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa, şi erudiţia, şi supradoctoratele, şi toate congresele internaţionale la care luăm parte, şi toate bursele pentru studii pe care le câştigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţică bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă, înţelegere. Niţică susţinută bună-cuviință. Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti și totodată un atribut al culturii. Ştim că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pământului şi de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pământului, de la Gutenberg şi până astăzi, și de am fi tobă de carte și de erudiţie, și de am cunoaște întrebuinţarea tuturor termenilor specifici tuturor ştiinţelor şi tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culţi dacă suntem nişte pizmăreţi, nişte bădărani şi nişte răi la suflet.” 

Îmi păstrez gândurile pentru mine și nu mai comentez nimic, căci n-are rost...

Citate poposind printre gânduri...

 

MOTTO: „Când cineva te minte, este pentru că nu te respectă suficient ca să fie sincer(ă) cu tine și pentru că te crede prea bleg/bleagă ca să faci diferența între minciună și adevăr.” (Anonim)

    Dar nu despre minciuni sau despre oameni mincinoși vreau să fac vorbire azi. Și nici despre verbul „a uita”, a cărui conjugare îmi dă târcoale din ce în ce mai des. De fapt, ca să fiu sinceră, nu am nicio idee despre care să cred că e demnă de a fi „dezbătută” aici. Drept pentru care voi căuta acum niște citate despre Copilărie, căci mă gândesc uneori, ca fiecare, la vremea aceea. Toate aceste ziceri îmi plac, dar ultima mi-e cea mai dragă...

„Există întotdeauna în copilăria noastră un moment când o ușă se deschide și lasă să intre viitorul!” (Deepak Chopra)

„Sunt convins că, exceptând câteva cazuri extraordinare, o formă sau alta de copilărie nefericită este esențială pentru formarea unor talente excepționale.” (Thornton Wilder)

„Lumea aceasta a amintirilor din copilărie, a vorbelor și a jocurilor pe care le născoceam, mi se va părea mereu dureros de mai adevărată decât cealaltă lume.” (Antoine de Saint-Exupery)

„Maturizarea omului înseamnă să-și recâștige seriozitatea pe care a avut-o la joacă, atunci când a fost copil.” (Friedrich Nietzsche)

„Nu este niciodată prea târziu pentru a avea o copilărie fericită!” (Tom Robbins)

P. S. Pozele le-am pus cu titlu de încurajare (prima) și pentru a arăta că mai sunt și alții în căutare de citate (a doua)...

Foarte pe scurt, niște gânduri...

„Obositor să aflu că ţi-e bine,

Obositor să afli că mi-e greu –

Concentric vals cu două carabine

Şi-un vis de pace amânat mereu.”

(George Țărnea, „Balada valsului concentric”)

În această zi de sărbătoare, eu stau cuminte acasă, la căldură, dar gândurile mele, nu. Chiar nu știu pe unde hoinăresc, deși am o bănuială, așa că, după strofa pusă ca motto și după câteva cuvinte (ale mele și ale gândurilor mele), voi încheia scrierea de azi cu un banc. Cuvintele mele sunt urări sincere de bine pentru orice Mihaelă, Mihai, Gabrielă sau Gabriel care-mi citesc aceste rânduri. La mulți, mulți ani! Și, bineînțeles, gânduri bune pentru restul de doi-trei vizitatori ai blogului meu. Ba nu, gânduri bune pentru toată lumea!

😊

Un polițist vine seara târziu acasă. Lumina era stinsă, soția se culcase. Când să se bage și el în pat, soția îi zice că o doare capul și îi cere o aspirină. Polițistul se ridică, se îmbracă pe întuneric și pleacă repede la farmacia din colț. Acolo, în timp ce plătea, farmacistul, cunoscându-l, îl întreabă:

- Stați așa, nu sunteți ofițer de poliție ?

- Ba da.

- Păi, de ce acum sunteți îmbrăcat în pompier?

Gânduri scrise cu caractere unciale

Astăzi, mă ocup doar de cuvintele zilei din dexonline.ro, dar nu am să folosesc scrierea uncială (despre care nici nu știam că există, dar poza de mai sus susține că DA), a fost doar o idee de a face titlul mai atractiv. În plus, o să reiau un text al meu de acum zece ani. Asta, apropo de alegerile care urmează în noiembrie și decembrie la noi și nu de cele ce se termină acum în SUA. Mâine aflăm cine a câștigat, Kamala Harris sau Donald Trump. Nu că mi-ar păsa prea tare, dar așa, de curiozitate... Mda, și apoi o să mă lămuresc ce înseamnă asta pentru „țărișoara mea”. 

Cuvântul aleatoriu: UNCIAL, -Ă, unciale, adj. (În sintagmele) Scriere uncială = scriere cu litere majuscule derivate din literele romane capitale (și deosebindu-se de acestea prin rotunjimea formelor). Caracter uncial = caracterul literelor din scrierea uncială. [Pr.: un-ci-al] – Din lat. uncialis, fr. oncial.

Cuvântul zilei: (A) OBTENEBRA vb. I. tr. (Liv.) A întuneca, a eclipsa. [Cf. lat. obtenebrare, it. ottenebrare]. Cheia alegerii: În 1500, Copernicus, aflat la Roma, observă în noaptea dinspre 5 spre 6 noiembrie eclipsa de lună descrisă ulterior în opera sa „De revolutionibus orbium coelestium”. 

Text noiembrie 2014:

Într-una dintre serile trecute, în timp ce mă uitam cam sastisită la un serial american, m-am surprins zicându-mi cu reproş: „Măi, Lavinia, ce Dumnezeu tot continui să te uiţi la prostioara asta, e o pierdere de timp, fă altceva!” Aşa și era, o pierdere de vreme. Tot aşa mi se pare, de ani de zile, şi dusul la vot: iar ne mint, iar ne păcălesc, iar „se alege” cine vor ei, nu cine vrem noi. Şi, da, din nefericire, continuă să existe noţiunile de ei şi noi. Dar o să mă duc totuşi la vot, ca de fiecare dată, pentru că mă simt responsabilă, într-un fel, de ticăloşiile făcute, de-a lungul vremii, de aleşii noştri. Suntem prea blânzi, nu ştim să ne impunem punctul de vedere, nu avem educaţie politică, nu suntem uniţi, deci ne merităm soarta. Am încercat şi chestia cu gânditul pozitiv, în aşa fel încât Universul să-mi „înapoieze” acel pozitivism. Ei bine, ca la toate celelalte alegeri, mâine cred că Universul îmi va arăta degetul mijlociu şi iarăși o să mă întorc necăjită acasă, să plâng un pic...

P. S. „Mâine” ăla se referea la 2 noiembrie, primul tur al alegerilor prezidențiale. Un dezastru, o dezamăgire, o mare tristețe și o și mai mare revoltă, asta a urmat. Și asta aș zice că ne așteaptă și acum, după un deceniu. Citez din ce zicea atunci Google: În al doilea tur, cu o participare la vot cu peste 10% mai mare față de primul tur, Iohannis a obținut 6.288.769 de voturi, reprezentând 54,43% din opțiuni. Victor Ponta a obținut 5.264.383 de voturi, reprezentând 45,56%.