Câteva gânduri se uită pieziș

PIEZÍȘ, -Ă, pieziși, -e, adj., adv. 1. (Care este) aplecat într-o parte, oblic, diagonal; p. ext. strâmb. ◊ Expr. A zâmbi pieziș = a zâmbi din colțul gurii cu ironie, cu răutate, cu amărăciune. 2. (Care se află) în sau cu pantă (foarte) repede. 3. Fig. (Care este, se face etc.) ocolit, indirect; p. ext. (care are loc) (pe) ascuns, (pe) furiș, tainic. 4. (În legătură cu verbe ca „a privi”, „a se uita” etc. sau cu substantive ca „privire”, „ochi”) (Care este, se face etc.) lateral, dintr-o sau într-o parte; (care este) sașiu, cruciș; fig. (în mod) bănuitor, iscoditor. – Piez + suf. -iș. (Piez, s.m. vz piază).

PIÁZĂ, pieze, s.f. 1. (În mitologia românească) Dualitate fastă și nefastă. ♦ Piază rea = duh rău al nenorocului întrupat într-o ființă sau într-un obiect. Piază bună = geniu bun al omului, încorporat în șarpele casei, în câinele pripășit etc. ♦ (Reg.; la pl.) Dispoziție, chef; toane. 2. (Înv. și reg.) Pantă, povârniș. ◊ Loc. adv. În piez(i) = oblic, pieziș. [Var.: (înv. și reg.) piez s. m.] – Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

   ☺ Ăsta a fost cuvântul aleatoriu de azi. Gândurile acelea, bănuitoare și tainice, care-mi bântuie acum prin minte, le las așa, tainice și bănuitoare. 

    ☺Urmează cuvântul zilei, de care eu habar nu aveam.
MASTISÓL s.n. Soluție cu care se lipesc perucile, bărbile, mustățile, nasurile false în teatru. [Cf. germ. Mastix]. Sursa: DN (1986). Cheia alegerii: În aprilie 1907, la Paris, băieții care lucrau în cafenele au intrat în grevă pentru dreptul de a purta mustață. În epocă, chipul unui chelner parizian trebuia să fie imaculat în timpul serviciului: interdicție absolută de a purta barbă sau mustață! Pe 4 mai 1907 și-au câștigat acest drept.

☺ Și un banc...

Polițistul vrea să-i pună fiola unui șofer.

– Nu pot să suflu, am astm.

– Atunci hai să-ţi luăm sânge.

– Nu pot, sunt hemofilic.

– Atunci, hai să mergi pe dunga albă.

– Nu pot, sunt beat.