Povești și gânduri

  Nu o să mai scriu un timp pe blog. Așa că, astăzi, va fi finalul scrierii despre „romgleză” (trebuia să o termin, nu?) și o povestioară cu multe tâlcuri, care pare desprinsă de realitatea zilelor noastre, dar nu e. O să vedeți de ce...

 

     „Vă las acum, mă duc să ajung la un „agreement” cu un coleg, dacă poate el să facă în locul meu un „meeting report.”

    Am luat din engleză cuvinte și le folosim prost. Confundăm la greu „a acomoda” și „to accomodate” (a asigura cuiva cazarea), „audiență” și „audience” (public), „support” și „support” (sprijin financiar). Traducem prin „a observa o lege” expresia „to observe a law” (a respecta o lege), pentru că ni se pare un verb cunoscut. 

    Nu contează cum vorbim, nu contează cât de prost combinăm limbile, important e să sune bine la ureche și să dăm impresia că știm engleză, chiar dacă nu știm corect nici limba română.

    Ați înțeles ideea: uneori mi-e dor de George Pruteanu.”

   Și povestea, găsită pe Internet, și pe care am folosit-o ca „material didactic” într-un articol ce urmează a fi publicat:

   „Într-o dimineață, domnitorul (fanariot,[1] aș adăuga eu) fu trezit de niște strigăte ce se auzeau din piața cetății:
– Hai la mereee! Mere dulci cum n-ați mai gustat!
Ridicându-se indispus din pat și privind pe fereastră, văzu un târgoveț[2] care vindea mere, înconjurat de o mulțime de mușterii. „Mmm, trebuie să fie tare bune merele alea”, își spuse domnitorul și, făcându-i-se poftă, îl chemă pe primul său sfetnic[3] și îi porunci:
– Ia cinci galbeni și mergi în piață să cumperi mere de la târgovețul acela.
Primul sfetnic îl chemă pe paharnic[4] și îi spuse:
– Uite patru galbeni, du-te și cumpără mere.
Paharnicul se adresă, la rândul său, stolnicului[5]:
– Poftim trei galbeni, de care să cumperi mere de la târgovețul acela.
Stolnicul îl chemă pe primul străjer,[6] îi dădu doi galbeni și îl trimise în piață. Acesta dădu un galben unui străjer din subordine, iar acela se duse la târgoveț și îl luă la rost:
– Hei, ce tot strigi așa, măi omule?! Iată, ai tulburat somnul domnitorului, iar drept pedeapsă mi-a poruncit să-ți confisc căruța cu mere.
Zis și făcut. Întors la șeful său, străjerul se laudă:
– Am făcut un târg nemaipomenit. Cu un galben, am cumpărat o jumătate din căruța cu mere a târgovețului.
Primul străjer merse la stolnic:
– M-am târguit oleacă și, cu cei doi galbeni pe care mi i-ai dat, am reușit să cumpăr doi saci cu mere!
Stolnicul, repede la paharnic:
– Cu trei galbeni, am luat un sac întreg cu mere!
Paharnicul dosi și el jumătate din cantitate și apoi merse la primul sfetnic:
– Iată, cei patru galbeni mi-au ajuns doar pentru o tolbă[7] cu mere.
Iar primul sfetnic se înfățișă dinaintea domnitorului și glăsui:
– Maria ta, iată, am îndeplinit porunca. Numai că, de acei cinci galbeni, n-am reușit să târguiesc decât zece mere.
Domnitorul, mușcând cu poftă dintr-un măr, cugetă: „Hmmm… Zece mere pentru cinci galbeni! Scump, foarte scump! Și, cu toate astea, târgovețul acela avea o mulțime de cumpărători. Înseamnă că poporul o duce bine, are bani. Ia să măresc eu birurile!” 

 

Explicațiile îmi aparțin, dar nu trebuie musai să fie citite:

[1] FANARIOT [At: NEGRUZZI, S. I, 241 / P: ~ri-ot / Pl: ~oți / E: ngr φαναριώτης] 1 sm Grec din păturile înstărite care locuiau în cartierul Fanar din Constantinopol. 2-4 sm (Spc) Demnitar al Porții Otomane ori dregător sau domn în țările românești care provenea dintre fanarioți (1). 5 (Îs) Epoca fanarioților. Perioadă din istoria României cuprinsă între 1711-1821. 6-9 a Care aparține fanarioților (1-4) Si: fanariotic (1-4), (înv) fanarioticesc (1-4). 10-13 a Referitor la fanarioți (1-4) Si: fanariotic (5-8), (înv) fanarioticesc (5-8). Caracteristic fanarioților (1-4) Si: fanariotic (9-12), (înv) fanarioticesc (9-12). 18 a (Prt) Corupt (6). Sursa: MDA2 (2010)


[2] TÂRGOVÉȚ, -EÁȚĂ, târgoveți, -e, s. m. și f. (Astăzi fam.) Persoană care locuiește într-un târg (3); orășean, citadin. – Din bg. tărgovec. Sursa: DEX '09 (2009)


[3] SFÉTNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svétnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĭnikŭ.


[4] PAHARNIC, sm [At: PALIA (1581), 162/7 / V: (îrg) păh~, (înv) ~nec / Pl: ~ici, ~ice / E: pahar + -nic] 1 (Rar) Titlu dat în Evul Mediu, în țările române, boierului care avea grijă de băutura domnului, iar la ospețe sau în împrejurări deosebite îl servea pe domn, gustând băutura înaintea acestuia pentru a se convinge că nu este otrăvită. 2 (Rar) Boier care avea titlul de paharnic (1) Si: (reg) ceașnic Vz cupar. 3 (Îs) Vel (sau mare) ~ ori marele ~, ~ mare, ~ul cel mare Dregător de curte cu atribuții speciale la ospețele domnești Si: șeful paharnicilor. 4 Titlu dat boierului care strângea, de obicei la oraș, dările de pe vinul vândut. 5 Persoană care avea titlul de paharnic (4). 6 (Îrg; pgn) Persoană care toarnă băutura în pahare, la ospețe, nunți. (MDA 2010)


[5] STÓLNIC, stolnici, s. m. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător care purta grija mesei domnești, fiind șeful bucătarilor, al pescarilor și al grădinarilor. ♦ Șef bucătar boieresc. 2. (Pop.) Persoană care conduce nunta și servește nuntașii la masă. – Din sl. stolĭnikŭ. Sursa: DEX 2009


[6] STRĂJÉR, străjeri, -e, s. m., s. f. 1. S. m. (în Evul Mediu, în Moldova) Persoană care avea obligația să păzească granițele (muntoase), în schimbul unor scutiri fiscale. ♦ P. gener. (Înv. și pop.) Paznic, strajă. 2. S. m. și f. (Înv.) Tânăr care aparținea străjeriei. 3. S. m. Construcție formată dintr-un grup de stâlpi de lemn, montată lângă piciorul unui pod de lemn, pentru a-l apăra de loviturile plutelor. [Var.: (înv.) strejár s. m.] – Strajă + suf. -ar. Sursa: DEX 2009


[7] TÓLBĂ, tolbe, s. f. 1. Geantă atârnată la șold, în care se păstrează merindele, vânatul etc. 2. Toc în care se păstrau săgețile. [Var.: (pop.) tórbă s. f.] – Din bg., sb. torba. Sursa: DEX 2009