GÂNDURI. ȘI DOR

      O să încep scrierea de azi fără motto (asta înțeleg eu prin „ieșire din rutină”) și o să citez mai jos un mic fragment găsit de mine pe un site, fragment care mi se pare legat de ceea ce voiam să „spun” azi:
    „La sfârșitul secolului al XX-lea, UNESCO realiza un Dicționar internațional de termeni literari. Acesta conținea cuvinte aparținând diferitelor limbi ale lumii. Din limba română nu au fost acceptate decât trei cuvinte de netradus, şi anume „dor”, „doină” şi „colindă”. Faptul că nu au fost selectate decât trei cuvinte româneşti l-a intrigat pe Constantin Noica. Acesta menționa că ar fi trebuit introduse multe altele, printre care şi „lămurire”, „sinea”, „întru”, „împielițare”. Mai recent, scriitorul Salman Rushdie sugera că, pentru a înțelege o societate, cel mai bine ar fi să te uiți la cuvintele ei intraductibile.”                                                 (Sursa: www.hyperliteratura.ro)

       N-o să scriu acum nimic despre imposibilitatea de a traduce cuvântul DOR, nu scriu nici despre sentimentul DOR, pentru că deja s-au spus (prea) multe despre asta și, mai ales, pentru că acest cuvânt/ sentiment mie mi se pare ceva ce ține de sufletul și trăirile fiecăruia, miezul lui nu trebuie etalat ca un exponat într-o vitrină. O să scriu azi despre o zicere a lui Einstein (e plin Internetul de asemenea citate, uneori mă întreb dacă chiar le-a spus el pe toate), care e destul de înțeleaptă. Dar nu despre sensul ei vreau să fac vorbire, ci despre faptul că, da, uneori e mai bine să nu traducem un text (mai ales poetic), pentru că în limba în care a fost scris sunt niște nuanțe pe care nici cel mai iscusit tălmaci nu le poate reda. Și, cu toate astea, se fac traduceri, pentru că altfel nu am putea lua contact cu alte idei, frumuseți, noutăți, tradiții, fapte. Iată citatul: „Not everything that counts can be counted and not everything that's counted truly counts”. („Nu tot ce contează poate fi numărat și nu tot ce e numărat contează”). În engleză verbul „to count” înseamnă și „a conta” și „a număra”, de aici jocul de cuvinte care în română (sau în altă limbă) își pierde din tâlc.