MOTTO: „N-am
postit, n-am privegheat, nu m-am culcat pe jos, ci m-am smerit, si degrabă şi
în scurt Domnul m-a mântuit pe mine.“
(Filocalia, volumul IX)
Am pus aceste cuvinte drept
motto, pentru că acesta ar trebui să fie sentimentul nostru de zi cu zi pentru
Eminescu: să vrem să ne smerim în fata geniului său, să îl pretuim mai mult,
să-l iubim tot timpul. Nu reusim, pentru că, deh, oameni suntem, ne lăsăm
atrasi în iuresul vietii, cu griji, cu muncă, cu mici bârfe, cu ceea ce
americanii numesc „entertainment”. Ei bine, până si smerenia aceasta a ajuns
astăzi un fel de rol pe care unii îl joacă magistral, dar uneori totul e fals, fie că e vorba de poezie, credintă, Iubire.
Bun, o să trec peste usoara „aplecare” spre filosofie si o să vă spun azi două
lucruri mai putin cunoscute despre marele Eminescu. Iar cu poezia postată pe Facebook, ar fi trei, aceasta, intitulată mai târziu „Viata”, fiind una dintre ultimele create de poet. Sau, poate mă însel si
domniile voastre stiti deja toate acestea. Deh, le mai spun o dată. Primul
ar fi că lui Eminescu nu-i plăcea deloc matematica. „N-ajunsesem
nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică, tocmai pentru că
nu se pusese în joc judecata, ci memoria! Şi, deşi aveam o memorie fenomenală,
numere nu puteam învăţa deloc pe de
rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt ştiintele cele mai grele de pe faţa pământului”, se menţionează în „Viaţa lui Mihai
Eminescu” de G. Calinescu. Apoi, era modul cum saluta lumea: Eminescu spunea tuturor „Trăiască
naţia!”. „Poetul , ne spune în amintirile sale Ion Slavici,
era cunoscut ca fiind un patriot adevărat. Acest salut al său strârnea, de
obicei, simpatia. Prietenii, când îl zăreau, obişnuiau să i-o ia înainte şi îi
spuneau ei «Trăiască naţia!». El răspundea atunci răspicat: «Sus cu dânsa!»”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu