Gânduri-efemeride

Motto: „Luând în ecuație toți acești factori variabili, oamenii de știință nu au putut, cel puțin până în prezent, decât să determine, prin RMN-uri și electroencefalograme, faptul că un simplu gând are nevoie de 150 de milisecunde pentru a procesa informația și pentru a determina o acțiune ulterioară. Imaginați-vă că, în medie, un om are zilnic între 50.000 și 70.000 de mii de gânduri atât simple, cât și complexe. Din păcate însă, conform studiilor oamenilor de știință și publicate de cotidianul „Financiar Post”, 70-80% dintre acestea sunt negative.” (Citat dintr-un articol de pe „Cunoaște lumea”, www.blogger.com).

Am pornit azi să scriu aceste rândulețe de la numele unei pagini de pe Facebook, „Ephéméride - Seasonal Calendar”, care-mi place. De aici, gândul m-a dus la cuvântul românesc, adică, așa cum ne spune DEX: 

EFEMERÍDE s.f.pl. 1. Ordin de insecte pseudo-nevroptere care nu trăiesc în stare adultă decât o zi; (la sg.) insectă din acest ordin. 2. Tabele astronomice în care sunt indicate pozițiile zilnice ale aștrilor. ♦ Note, notițe (de ziar sau de calendar) care indică evenimentele petrecute la epoci diferite în aceeași zi. 3. (Fig.) Gânduri, idei, lucruri etc. trecătoare. (Sg. efemeridă / < fr. éphémérides, lat. ephemeris).

Ei bine, dacă ne trec prin minte atâtea gânduri și, într-o proporție îngrijorătoare, ele sunt negative, înseamnă că efortul meu de a „păstra” câteva în „Colecția de gânduri” este  oarecum lăudabil, pentru că eu încerc să pun aici doar gândurile cât de cât optimiste, uneori voit șoltice, alteori cam prea didacticiste, dar întotdeauna sincere. Bine, acum, siderată de multele gânduri ce-mi bântuie prin cap, cred că voi face o încheiere destul de abruptă. Voi scrie, ca final, un banc, sperând că întrebarea domniilor voastre despre ce am am scris eu nu se va asemăna cu poanta.

„Un melc bate la ușa unui urs. Iese ursul, se zgâiește, nu vede pe nimeni, după care se uită în jos și dă cu ochii de melc. Enervat, îl ia pe melc de guler și-l azvârle cât poate de departe. După șase luni, se aud iar bătăi în ușa ursului care iese din casă și-l vede pe melc în prag. Melcul îi zice, nervos: 

- Ia ascultă, mă, ce-a fost faza aia de-adineauri?”