Gânduri și emoticoane

     Motto:

„Oamenii se urăsc pentru că se tem, se tem pentru că nu se cunosc și nu se cunosc pentru că nu comunică.” (Martin Luther King)

   Este clar care-i starea mea de azi, nu? Am recurs la un emoticon pentru a o ilustra: îmi pun întrebări (mai multe ca de obicei), n-am chef de nimic și sunt ușor bosumflată. Drept pentru care m-am gândit să comunic aici starea asta și apoi s-o fac uitată, căci nu cred că interesează pe nimeni și nici mie nu-mi e pe plac. Adevărul e că noi comunicăm (vezi motto) destul de puțin (emoticoane, mesaje scurte pe telefon, convorbiri grăbite pe „WhatsApp” și cam atât). Aici mă refer la noi, oamenii obișnuiți, nu la pălăvrăgelile nesfârșite de la emisiunile TV și nici la bârfele răutăcioase de la „radio-șanț”. Eu sunt singură și am zile întregi în care nu vorbesc cu nimeni (dar și când vorbesc, păzea, nu mă mai pot opri!) deci comunicarea mea este mai mult prin scrieri. Imediat ce aștern pe hârtie (adică, pe ecranul laptopului) câteva dintre gândurile mele, mă simt mult mai bine. Și asta chiar dacă nimeni nu citește ce am scris. Starea de azi nu are o cauză precisă dar, dacă mă analizez mai bine, bag seamă că vine din observarea celor din jurul meu, din continua grijă în ceea ce privește traiul de zi cu zi și, ca să repet un truism, de la vreme și vremuri. Dar nu vreau să mă mai analizez, chiar deloc, nici să mai dau vina pe cineva sau ceva. Voi lua măsuri. Deci mă voi duce pe voioasele câmpii ale Facebook-ului și voi posta câteva glume...