MOTTO:„Niciun om nu-i un ostrov stingher şi de sine stătător; fiecare om este o bucățică din continent, parte din întregul cel de căpetenie; dacă marea, cu valurile ei, îi smulge un bulgăre, Europa e împuținată, cum ar fi orice petic de pământ sau moșia ta, ori a prietenilor tăi; cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur, pentru că sunt inclus în Omenire; şi, de aceea, nu trimite pe nimeni şi niciodată să întrebe pentru cine bat clopotele – pentru tine bat”. (John Donne, „Rugăciuni pentru situații imediate”)
Astăzi nu aveam de gând să scriu nimic, sunt ciudat de amețită și obosită, afară e un cer plin de nori (dar nu ninge, din păcate) și nu mai am chef nici măcar să caut glume pentru a-mi ridica moralul. Scriu, însă, pentru a spune că m-a întristat moartea lui Constantin Stroe, fostul director general al uzinei de la Mioveni, cel pe care ziarul francez „Le Point” îl numea Monsieur Dacia. A fost înmormântat ieri la Pitești, iar Consiliul Județean Argeș a decretat zi de doliu. Eu nu am lucrat la Dacia, nu îl cunoșteam personal și, totuși, moartea lui mă întristează. Mi-am adus aminte de motto-ul pe care Hemingway l-a pus cărții sale, „Pentru cine bat clopotele”, și l-am citat și eu, pentru că mi se pare foarte potrivit pentru ce simt și gândesc acum (sau, pentru ceea ce eu numesc „starea de azi”).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu