Gânduri "comme ci, comme ça" reloaded

  Motto: "Trebuie să fim modești şi să ne amintim că toţi ceilalţi ne sunt inferiori" (Oscar Wilde). Gândurile mele de azi sunt grăbite şi au tendința să zburde în toate direcțiile. Ce reușesc să prind, trec aici. Mai întâi, titlul postării de data trecută era inspirat dintr-o întâmplare de pe vremea când predam franceza şi o copilă de clasa a II-a, neluând în seamă interdicția mea de a trage cu ochiul în manual ("dragii mei, în franceză una se scrie şi alta se citeşte, vă învăţ eu mai târziu toate secretele"), mi-a răspuns la clasica întrebare "comment ça va" cu un neaoş "comeci comeca", lucru ce ne-a distrat, pe toţi, multă vreme. Ei bine, am pus titlul, dar am uitat să spun de ce, pentru că gândurile mi-au zburat la altceva. Ceea ce am pus ca motto astăzi este un alt gând ce stă să fugă (sau să bată câmpii, uneori la mine e cam același lucru) şi anume că umorul lui Oscar Wilde mă ajută foarte mult în momentele când dorința mea obstinată de a rămâne modestă şi de bun simţ se loveşte de atitudinea şi vorbele unor semeni ai mei care seamănă cu nişte personaje din ceea ce numeam în copilărie "filmele cu proşti". Şi, de vreme ce eu nu mă pot schimba şi, ceea ce e mai rău, nu-i pot schimba nici pe ei, măcar să reușesc să râd din toată inima, face bine la inimă şi la moral. Dar, printre cascade de râs, nu pot să nu mă întreb cât de infinită poate fi  răutatea unora, dorinţa de a face rău şi, mai ales, neluarea în seamă a înţeleptei ziceri cu "paiul din ochiul vecinului versus bârna din ochiul propriu". Şi, fiindcă tot vorbeam de gânduri nestatornice, vreau să spun că imaginea nu are nicio legătură cu ce am scris, este doar o altă fâlfâire de gând, o dorinţă de a mă simţi ca personajul din poză (deşi nu pot băga mâna-n foc că aşa ceva se poate ghici), iar ca fundal muzical îmi zumzăie în minte melodia aceea de la "Tezaurul folcloric" al Marioarei Murărescu. Şi, fiindcă tot am terminat de văzut un excelent serial englezesc, "Outlander", trec cu gândul la melodia de la începutul episoadelor şi mă duc puţin şi prin misterioasele locuri ale Scoţiei. În regulă, ăsta e ultimul gând fugar ce merită să fie trecut aici. Acum revin în banalitatea de fiecare zi: grădinărit, curăţenie în cămară, spălat rufe, cumpărături, şi altele.