Gânduri undercover

   Deși am mai spus de nenumărate ori faptul că nu-mi place să folosesc, ostentativ şi repetat, cuvinte din alte limbi, iată că recurg azi la termenul ăsta, folosit cel mai des în filmele polițiste americane. Dar vreau să consider asta ca pe o licență poetică. Adică, "undercover" se potrivește mai bine decât "sub acoperire", din punctul meu de vedere, la ceea ce vreau eu să spun mai departe. Mai întâi, o explicație: în tot ceea ce am scris până acum am fost, de fiecare dată, sinceră. Gândurile din ziua respectivă, din momentul când am început să scriu, au curs firesc şi, repet, sincer. Chiar dacă presărate cu greșeli, cu truisme, cu naivități, sau expuse într-un stil mai degrabă oral, micile mele texte nu s-au abătut de la sinceritate. În concluzie, nu am avut niciodată gânduri "sub acoperire". Normal, ele sunt receptate diferit de cei câțiva (şi când zic câțiva nu exagerez, ei sunt vreo zece-cincisprezece!) cititori ai prozei mele spontane şi sunt înțelese şi mai diferit. De aceea m-am hotărât ca, un timp, să-mi trimit gândurile într-o acțiune "undercover", pentru a vedea ce pot afla ele când devin ceva mai convenționale, mai comunicative şi, uneori, mai cameleonice. Vreau să afle, deci, gândurile mele, cam ce şi cum scriu alţii. După ce le voi plimba prin alte bloguri (alese cu totul şi cu totul la întâmplare), voi reveni aici să vă spun ce-au aflat. La bună vedere!