Crochiu de gânduri

                         

    De atâta ger şi cu atâtea repetate răceli, nevralgii şi viroze, mărturisesc că gândurile nu mi se adună prea uşor. Slovele nu vor să curgă lin şi asta nu pentru că nu aş avea gânduri de descris, ci pentru că rezultatul final apărut pe hârtie (mă rog, e un fel de-a spune) nu-mi place mereu. Azi încerc ceea ce am numit un crochiu (sau eboşă, sau schiţă) al unor gânduri ce au "tropăit" prin mintea mea. La început de an, m-am gândit ca în 2015 să nu mai încerc să vreau ceva anume. Micile şi inevitabilele planuri de zi cu zi, astea nu am cum le ocoli, aşa este cursul vieţii. Dar nu-mi voi mai dori nimic, nu voi mai plănui nimic, pentru că (şi acum va urma un fel de secret al lui Polichinelle!) am ajuns la concluzia că dacă nu am așteptări mari, nu pot fi dezamăgită. De către alţii, de mine însămi sau, de ce nu, de situaţii şi circumstanţe. În rest, sunt optimistă, mulţumită cu ceea ce sunt şi cu ceea ce am şi suspect de liniştită.