Gânduri despre gândurile altora

 

 

MOTTO: „Omul se exprimă clar când este stăpânit de un gând, dar o face şi mai clar, atunci când el însuşi stăpâneşte gândul.” (Vissarion Belinski)

Azi m-am hotărât să scriu iar despre gândurile altora, pentru că ale mele se prezintă doar ca un zgomot confuz de fundal, alergând haotic de colo până colo. Așa că gândul pe care am reușit să-l stăpânesc, cât de cât, l-am trecut repede aici. Căutând citate pentru motto, m-am oprit la cel de față, dar nu știam nimic despre autor. Wikipedia zice că: „Vissarion Grigorievici Belinski (în rusă: Виссарион Григорьевич Белинский) (n. 11 iunie 1811 - d. 7 iunie 1848) a fost un filosof, critic literar rus, fondator al programului estetic al realismului în literatura rusă („Școala naturală”).” Bun, m-am lămurit. Am căutat apoi o poezie despre gânduri și cea mai potrivită a fost aceasta:

„Câte gânduri îmi trec prin cap

Le las să-mi treacă.

Este plăcerea lor

Să se stârnească din senin,

Ca norii,

Și să se destrame la întâmplare,

La marginea orizontului.

Unele revin,

Cuprinse parcă de-o remușcare:

Au uitat să se atingă de cuvinte!

Cuvintele le îmbrățișează,

Le cuprind în potir de flori carnivore.

Și eu mă pomenesc punând pe note

Plânsul gândurilor fără ieșire.

(Marin Sorescu, „Câte gânduri”) 

 

Acum chiar nu mai îndrăznesc să scriu ceva, dar un gând pe care-l țin captiv încă de dimineață, mă face să prind un pic de curaj. Îmi povestea taică-meu, referindu-se la perioada când peste țara noastră începea să se aștearnă sufocanta hlamidă roșie a comunismului, despre activiștii de partid, acei oameni fără educație și fără bun simț (ca să nu zic proști și nesimțiți), îndoctrinați, dornici de înavuțire, tupeiști, răi, uneori chiar diabolici. Ei bine, printre ăștia era unul care, la una dintre celebrele ședințe de partid a venit cu mănuși negre, pe ambele mâini, iar în dreapta ținând o a treia mănușă. Întrebat de ce are trei mănuși, a răspuns că așa a văzut el că se poartă, „la niște burgheji”...