Gânduri bramburite

                Nu am mai dat pe aici, pe la blogul meu, din varii motive, nu vreau să intru în detalii. Din lipsă de inspirație şi de timp, am întrerupt şi scrierea așa-zisului meu roman. Deh, aş zice că nu-i nicio pagubă, că tot nu-l citea nimeni. Acum, la mijloc de august, după ploile ce au curs mereu, cu obstinație, de prin aprilie, e un soare așa de năucitor, încât simt cum, realmente, gândurile mi se lichefiază. Aşa că o să scriu mai rar şi mai puţin. Cred că vă amintiți, domniile voastre, de un personaj ce apărea în emisiunile pentru copii şi care se numea Abramburica. Ei bine, mă recunosc în ea, cel puțin ca denumire a stării pe care mi-o dă canicula. Aş putea, parafrazând, să mă numesc Avramburica. Pun punct aici, poate că, în zilele următoare, gândurile mele se vor ordona cât de cât...