miercuri, 3 iulie 2013

Gânduri uimite de un experiment (aproape) paranormal


        Da, domniile voastre (adică acele opt-nouă persoane drăguţe care binevoiesc să citească ceea ce scriu eu aici), trebuie să vă mărturisesc că, de data asta, am ales titlul numai de dragul senzaţionalului, cum fac ăia de pe la tabloide. E adevărat că gândurile mele au fost (şi mai sunt încă) uimite de acest experiment pe care îl fac acum, dar asta nu are nimic de-a face cu paranormalul, e un lucru pe care îl trăiesc, cred eu, zeci de mii de români.
     V-am spus în scrierea precedentă că am avut cheltuieli mari, că sunt împrumutată până peste cap, că nemernicii de la CEZ mi-au luat aproape ultimii bani, că sunt stresată şi plină de resentimente. Ei bine, mi-am recăpătat un pic, vorba japonezilor, "wa"-ul. Am muncit mult, am citit, am scris, mi-am pus muzică (Tina Turner cu "The Best", pentru încurajare, Gloria Gaynor cu "I will survive" pentru suport moral, Nina Simone cu "Feeling good" pentru inducerea unei stări de bine, şi popularul "Hăi, ţurăi!" ca să-mi aduc aminte că sunt româncă şi, vorba aia, "nu mor caii când vor câinii") şi iacă-mă-s gata de experimentul de care vă spuneam.
     Este vorba, doamnelor şi domnilor, de echilibristica nemaiauzită şi nemaivăzută (aici intră tobele!) de a supravieţui o lună întreagă cu 250 de amărâţi de lei. Asta încerc să fac eu acum. După ce, bineînţeles,  mi-am plătit, ca un cetăţean cuminte (şi prost ca oaia) toate ratele, abonamentele, taxele. Ei, cum am reuşit eu până la capăt (dacă chiar am să reuşesc), o să vă spun în jur de 15 iulie, când vine pensia. Până atunci, vă doresc toate cele bune şi să nu ajungeţi să faceţi asemenea experimente.
      Poza pusă de mine în loc de motto, cu acel adorabil urs panda, are şi nu are legătură cu ce "dezbat" eu aici. E vorba de ironizarea rasismului. Care e o formă de discriminare. Ei bine, şi oamenii cinstiţi, cu bun simţ, cu oarece cultură şi cu simţ al umorului (da, recunosc, m-am descris şi pe mine un pic), au ajuns azi să fie discriminaţi, într-o societate unde necinstea, furtul la drumul mare, prostia şi nesimţirea fac legea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Gânduri fără niciun chef

MOTTO: „ Zâmbeşte, chiar dacă zâmbetul tău e trist, pentru că mai trist decât un zâmbet trist e faptul de a nu mai şti să zâmbeşti .” (Mahat...