Gânduri, ca nişte efemeride...

    

       

Azi ninge iar. Nu mai ştiu a câta oară în iarna asta, dar nu contează, bucuria mea este la fel de mare. De fapt, refuz să cred că există cineva care nu se bucură de zăpadă şi care nu redevine copil în faţa ei. Deşi fulgii sunt efemeride, cum suntem şi noi prin viaţă, plutirea lor nu se poate să nu te facă fericit. Te fac să vezi totul în roz, să „gândeşti pozitiv” (cum se tot spune peste tot, „ad nauseam”). Te fac să fii aproape fericit. Bine, trebuie să mărturisesc că eu sunt, în acest moment al vieţii mele, încă în etapa când mă căznesc să fiu fericită, să „gândesc (cât de cât) pozitiv” şi să găsesc în orice lucru, oricât de mic, o bucurie. Dar sper că, prin perseverență, „căzneala” asta să devină un obicei şi pacea să-mi coboare în suflet. Lucru pe care vi-l doresc şi domniilor voastre.