Efectul placebo pentru gânduri

 

   MOTTO: „După o singură privire asupra acestei planete, orice vizitator din spațiu ar cere să vorbească cu managerul” (William S. Burroughs)

   Încerc azi să aplic un fel de efect placebo gândurilor mele. De fapt, pentru a fi sinceră, încerc asta de vreo trei-patru zile, dar cam fără rezultat. Buuun, deci să recapitulez: azi noapte am trecut la ora de iarnă și tot azi noapte a avut loc un cutremur în „zona seismică Vrancea”. Ei bine, starea mea de azi (la fel cu cea din zilele trecute) este o combinație între inutilitatea primei „acțiuni” și teama incertă față de a doua. În consecință, îmi spun singură cuvinte liniștitoare, caut bancuri și poezii „inspiraționale”, dar în van. Uitați ce zice Wikipedia despre placebo:

 „Placebo (din latină, lit.: voi plăcea) este un termen utilizat în cercetare pentru a desemna o substanță inactivă sau o procedură utilizată ca element de control în experimente. Efectul placebo este îmbunătățirea măsurabilă, observabilă sau care se resimte asupra sănătății, care nu se atribuie unui tratament real în desfășurare. Prin extensie, placebo este orice procedură terapeutică sau o componentă a acesteia despre care nu a fost demonstrat că administrarea sa ar produce o activitate fiziologică sau psihologică specifică, menită să îmbunătățească starea de sănătate a pacientului în cazul afecțiunii tratate.” 

   După cum se vede din „figura alăturată”, despre acest efect s-au scris multe tomuri, printre care și acesta de mai sus. Azi, poza are legătură cu tema, dar motto-ul ba. Sau poate, doar un pic, gândindu-mă la starea gândurilor mele. Dintr-o pricină pe care n-o dezvălui, mi-a venit în minte romanul lui Marin Sorescu, „Trei dinți din față”. În facultate, în afară de poezia lui Sorescu, de piesele lui, normal că am citit și romanul „Trei dinți din față” (celălalt roman, „Viziunea viziunii”, a apărut în 1982). Și, da, domniile voastre, spre rușinea mea, nu-mi mai amintesc nimic din ce am citit. NIMIC! Așa că, la „starea zilei”, pe lângă sentimentul de „fără-rost”, de teamă difuză, s-a adăugat și cel de ciudă pe mine însămi. Mă duc să mă cicălesc și să mă muștruluiesc singură un pic...