duminică, 16 septembrie 2018

GÂNDURI INCONGRUENTE



Imagini pentru figuri nedumerite                       

     MOTTO: „Simțul umorului este o înclinare spre glume și ironii care se ascunde sub o înfățișare serioasă.” („Mic dicționar enciclopedic”, 1972)


   Da, mărturisesc că gândurile mele arată în ultima vreme ca în figura de mai sus. Și ca în titlu, evident. Mă gândesc la atâtea lucruri din realitatea imediată  și banală (așezatul lemnelor, terminarea micilor lucrări de la casă, repararea acoperișului, curățenia generală, culesul merelor etc.), încât orice gând frumos și, zic eu, cât de cât inspirat, se face mic și se ascunde într-un ungher al minții mele, pentru că i se pare că eu, Marea Stăpână a gândurilor, le acord o prea mare importanță chestiunilor de zi cu zi, și nu le dau decât rar atenție și lor, gândurilor -ca-niște-vise, sau gândurilor-ce-merită-să-fie-așternute-pe-hârtie. Asta cam așa e, recunosc. Astăzi voiam să scriu despre aplicarea dialecticii (ha, ha, am glumit!) pentru a releva diferența dintre „simțuri” și „simțiri”. Ei bine, abandonez ideea, pentru că aș prefera să mă refer acum la simțuri, în general, și la cel mai important și mai „neoficial” dintre ele, la simțul umorului. S-o luăm metodic. Știu, deja vă plictisesc, dar nu am ce vă face. Știm cu toții că oamenii au cinci simțuri de bază: văzul, auzul, mirosul, gustul şi cel tactil. „Organele asociate fiecărui simț transmit informații către creierul nostru pentru a-l ajuta să perceapă mai bine lumea din jur.” Aici pot face niște digresiuni, dar mă abțin. Mai avem (sau nu!) simțul măsurii, bunul simț, simțul ridicolului, bunul gust etc. Dar am aflat (făcându-mi conștiincioasă „temele”) că există la noi și un simț spațial. Iată ce spune despre acesta Oana Bujor într-un articol publicat online pe „descoperă.ro”: 

   „Sensibilitatea proprioceptivă este cea care ne ajută să ne situăm în spaţiu, să ne simţim poziţia corpului, a fiecărui membru; datorită ei suntem în stare să ne mişcăm armonios, coordonat, în concordanţă cu scopul mişcării, o capacitate care apare de timpuriu şi se perfecţioneză pe măsură ce ne maturizăm. Medicii neurologi folosesc adesea un test simplu pentru a evalua sănătatea pacienţilor, controlând funcţionarea corectă a coordonării dintre creier şi membre prin intermediul sensibilităţii proprioceptive: ei cer pacientului ca, ţinând ochii închişi, să-şi atingă nasul cu degetul arătător. Cei mai mulţi oameni pot face asta, graţie propriocepţiei; absenţa acestei capacităţi semnalează medicului că este ceva în neregulă.  E un simţ care s-a dezvoltat mult de-a lungul evoluţiei şi care ne-a ajutat şi pe noi să evoluăm, fiind implicat, printre altele, în trecerea la bipedalism (mersul în două picioare), o remarcabilă trăsătură umană, cu un impact enorm asupra devenirii umanității. Există multe alte simţuri mai subtile pe care majoritatea oamenilor nu le percep, în general. De exemplu, există senzori neuronali care simt mişcarea pentru a controla echilibrul şi înclinaţia capului. Receptorii kinestetici specifici există doar pentru pentru detectarea întinderii muşchilor şi tendoanelor. Alţi receptori detectează nivelul de oxigen din anumite artere ale fluxului sanguin. Persoanele cu sinestezie pot vedea sunetele ca şi culori sau asociază anumite imagini cu anumite mirosuri.” 

   Trisha Stratford, medic neurolog și cercetător la Universitatea Tehnologică din Sydney, se pare că e pe cale să pună în evidență existența unui al șaselea simț. Ea a descoperit că „într-un moment de unitate între doi oameni sau într-o stare semiconștientă, cel mai incitant lucru este că o parte a creierului denumită lob parietal se acționează. (...) Atunci când acest eveniment are loc, spune ea, ne putem citi reciproc mințile și trupurile la un nivel mai profund - al șaselea simț.

    Așaaa, dacă tot nu v-ați plictisit, vreau să trec la câteva păreri despre simțul umorului. Nu știu sigur dacă eu chiar am simțul umorului, deși mă laud pe toate drumurile cu asta. Știu doar că faptul că-i fac pe cei din jur să surâdă (sau chiar să râdă cu gura până la urechi) CU MINE, reacționând la ce spun sau la ce scriu, îmi umple sufletul de bucurie. Pentru că DE MINE sunt sigură că se distrează unii și alții pe ascuns, dar nu-mi pasă. Consider din capul locului că ori nu au umor, ori nu mă înțeleg, ori pur și simplu sunt răutăcioși. Hai că o să termin, căci vă văd cu ochii minții cum căscați, domniile voastre. Iată ce spun despre simțul umorului unii oameni celebri:

Umorul este o afirmare a demnității, o declaraţie a superiorității omului faţă de tot ceea ce i se întâmplă.” (Romain Gary)

Simțul umorului nu este altceva decât bunul simț, care dansează.” (Clive James)

Umorul este arma oamenilor neînarmați; îi ajută pe cei oprimați să zâmbească atunci când situațiile sunt dureroase pentru ei.” (Simon Pegg)

Umorul e un cocktail de revoltă şi disperare.” (Grigore Moisil)

Felul meu de a glumi este să spun adevărul. Aceasta este cea mai nostimă glumă din lume.” (George Bernard Shaw)

GATA!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

O mulțime de gânduri în căutarea unei praxeograme

   MOTTO: „ Nu-i lăsa pe alții să-ți distrugă ziua. E ziua ta. Distruge-o tu! ” (Anonim)      După acest motto anonim și încântător de optim...