Gânduri despre "aurea mediocritas"

       Zicerea aceasta, pe care mulţi o folosim (dar nu prea des) este dintr-o poezie de Horaţiu (mă refer la poetul latin, nu la vreo cunoştinţă de-a mea cu acest nume) şi ar însemna, la o traducere rapidă şi nu foarte atentă la nuanţe, "mediocritate aurită". De aceea, de-a lungul vremii, a şi căpătat sensul peiorativ pe care îl ştim cu toţii. Dar, la origine, partea a doua din această sintagmă însemna în latină "moderaţie, cale de mijloc, măsură în toate".

     Ei bine, m-am apucat să scriu despre asta pentru că am avut o revelaţie zilele trecute (da, mi se întâmplă destul de des în ultimul timp să am astfel de revelaţii, unele "dă bine", dar cele mai multe "dă rău", însă toate pline de învăţăminte), revelaţie care se baza pe faptul că eu sunt o ilustrare vie a sintagmei de care am pomenit mai sus, din păcate mai mult în sensul ei peiorativ, deşi caut cu disperare moderaţia aceea şi calea de mijloc.

     Şi tot din păcate, aceste revelaţii le am acum, la senectute, în loc să mă fi lovit în moalele capului când eram jună şi aveam atâtea de învăţat! Bine, de învăţat am şi acum, niciodată nu încetăm să învăţăm (ştiu, e un truism!), dar poate atunci mi-ar fi folosit mai mult. Deh!