(Hangug, dae salhang!)
De fapt eu sunt acum în starea aceea pe care poate v-o mai amintiţi şi domniile voastre, starea aceea pe care aş numi-o „de îndrăgostire”. Şi noi avem, în română, nişte expresii legate de starea asta (a fi îndrăgostit lulea, a fi înamorat), dar în engleză şi în franceză sunt mult mai exacte şi, totodată, mult mai metaforice (falling in love, tomber amoureux). Ei bine, asta e starea mea acum vis-à-vis de Coreea. Mă îndrăgostesc. Şi de aceea, vreau s-o cunosc, vreau să aflu cât mai multe despre ea, despre istoria ei, despre oamenii ei, despre obiceiuri, despre mâncare, despre cultură, despre viaţa ei de zi cu zi. Nu ştiu dacă vă mai amintiţi, dar acum câteva luni v-am luat cu mine, domniile voastre, şi v-am dus în Coreea de Sud. Nu ştiu cât de mult v-a plăcut acea călătorie şi nu ştiu dacă mai vreţi să mergeţi încă o dată acolo, dar eu îmi iau valiza cu gânduri şi plec. Şi voi continua să călătoresc cu gândul acolo, în partea aceea de lume, până când va veni momentul potrivit să călătoresc şi aievea. (Ei, mă mint şi eu frumos, pentru că ştiu, ca şi domniile voastre, desigur, că e bine să gândim pozitiv, şi că puterea gândului e extraordinar de mare, şi că dacă îţi doreşti ceva din toată inima se îndeplineşte, dar...)
V-am mai spus de la ce a pornit această îndrăgostire a mea: de la nişte seriale coreene, toate cu subiect istoric pe care TVR1 a avut fericita inspiraţie să le difuzeze de vreo doi ani încoace. De la aceste seriale (denumite generic k-drama) a pornit de fapt şi fenomenul denumit „Hallyu” („Valul coreean”), un succes nemaivăzut al culturii coreene în rândul populaţiei tinere, a intelectualilor, a populaţiei din clasa mijlocie din toată Asia, Orientul mijlociu, cele două Americi şi, mai nou, din Europa. Şi succesul acesta de pe planul cultural, cu sprijinul şi la îndemnul guvernului coreean, s-a răsfrânt şi pe plan social şi economic, ceea ce e de admirat. Deci, într-o lume inundată de violenţă, ură, lăcomie, corupţie, o lume care se închină doar Banului, apar deodată nişte filme unde se aplică precepte confucianiste cum ar fi: iubirea, respectul pentru tradiţii şi pentru trecut, familia, onoarea şi patriotismul. Normal că lumea reală este total „dată peste cap”. Coreenii i-au numit pe actorii (ce au devenit celebri tocmai datorită acestor filme şi seriale) „ambasadori ai culturii”, au transformat locurile de filmare ale serialelor istorice (adică palatele, curţile regale construite de la temelie sau cele vechi, restaurate) în atracţii turistice şi astfel au reuşit ca, pe lângă câştigul moral şi de prestigiu, să aducă economiei naţionale milioane în plus.
Haideţi să ne pregătim şi să pornim. Astăzi doar o să plecăm cu avionul din Bucureşti şi o să ne oprim pe aeroportul Incheon, la 52 de kilometri de Seul. Ora Coreei de Sud este cu nouă ore în plus faţă de GMT. Aeroportul este imens şi, până ne vom dezmetici un pic (diferenţă de fus orar, oboseală şi, vorba lui Nenea Iancu Caragiale, „înghesuială mare, monşer”), o să încercăm să ne facem un plan. După ce ne luăm bagajele, o să bem o cafea şi o să vedem cum ajungem la Seul. Şi ce vom vizita pe urmă. Căci asta-i frumos la călătoriile imaginare, nu sunt deloc previzibile. Deci, suntem pe aeroport şi vom ajunge, cam peste două ore, în capitala Coreei. Asta, data viitoare. Astăzi vă las, vă fac o plecăciune respectuoasă şi vă spun „annyeong” (la revedere).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu