Gânduri despre "Legile lui Murphy"

     De vreo câteva zile bune, inspiraţia mea şi-a făcut bagajele, mi-a surâs graţios, mi-a spus un „pa” grăbit şi s-a dus. În asemenea condiţii, nu are rost să mă chinui (şi, eventual, să chinui şi pe domniile voastre, care veţi binevoi să citiţi ce scriu eu), aşa că am să fac o pauză, aşteptând ca inspiraţiei să-i piară cheful de plimbare și să revină la mine. Am recitit, cu mereu aceeaşi plăcere, câteva dintre zicerile lui Murphy şi ale celorlalţi care îl completează, îl copiază sau îl contrazic. Am găsit două asemenea ziceri care mi se potrivesc în momentul acesta şi care, de fapt, sunt universal valabile, se potrivesc oricui.

 

  Prima zice cam aşa: „Niciodată să nu te cerţi cu o femeie obosită. Sau cu una odihnită”. Este la fel de valabilă şi în cazul bărbaţilor, unde ar mai putea fi şi a treia variantă, adică să nu te cerţi niciodată cu un bărbat obosit sau odihnit sau beat. Ideea de bază ar fi să nu ne certăm deloc. Eu, una, aşa aş vrea. Altă zicere: „Până găseşti pe Făt Frumos, trebuie să săruţi mulţi broscoi". Foarte adevărată. Şi nenorocirea cea mai mare este când nu-l găseşti deloc pe celebrul Făt Frumos şi rămâi numai cu sărutatul broscoilor. Bleah! (A, asta ar fi o idee pentru o scriere a mea viitoare, pe care o voi intitula „Viaţa fără Făt Frumos”). Şi, în fine, ultima și cea mai optimistă: „Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău.”

 

  P.S. Pozele din desene animate nu au absolut nicio legătură cu cele scrise. Asta e!