Gânduri care-mi sunt azi inaccesibile

Eram sigură că astăzi, fiind duminică și având eu o „stare” destul de bunișoară (sau bunuță), scrisul pe blog o să fie foarte ușor și se va desfășura lesne. Dar nu, nu-i așa, gândurile care-mi „tropăiau” prin minte când m-am trezit din somn (cam pe la ora cinci) acum s-au ascuns și nu mai dau de ele. Faptul ăsta mă necăjește peste măsură. De pe dexonline.ro am mai învățat un cuvânt (nu că mi-ar fi foarte de folos, dar e bine să-l știu) și apoi am căutat niște glume mai „proaspete”, dar nu am avut răbdare, așa că n-am găsit decât trei. Bun, închei aici (abrupt) și mă reîntorc în „lumea din interior”.

💬 Cuvântul aleatoriu:

(A) STROPOLI, stropolesc, vb. IV. Intranz. și tranz. (Reg.; despre oameni) A efectua diverse treburi mărunte prin gospodărie; a trebălui, a roboti. – Din bg. tropolja, sb. štropotati.

A stropoli (-lesc, -it), vb. – A se ocupa cu ceva, a roboti. – Variantă: stroboli. Creație expresivă, după cum o indică suf. -li; legătură cu termenul bulgar tropolja „a tropăi” (Candrea) nu este convingătoare. – Der. stropoleală, s. f. (roboteală prin jurul casei). Aceleiași rădăcini trebuie să-i aparțină și lui ștropși (var. Trans. strocși), vb. (a călca, în picioare, a turti, a stîlci; a pisa, a deforma; a strica, a distruge; refl., a certa, a dojeni), fără îndoială în loc de *tropoși (după Cihac, II, 422 și Candrea, din sl. sŭtrašiti „a călca în picioare”, bg. strošvam „a mărunți”); stropșală (var. stropșitură), s. f. (strivire; ceartă). Sursa: DER (1958-1966).

STROPOLI vb. v. admonesta, certa, clăti, dăscăli, dojeni, limpezi, moraliza, mustra, roboti, trebălui. Sursa: Sinonime (2002).

💬 Cuvântul zilei:

INACCESIBIL, -Ă, inaccesibili, -e, adj. Care nu este accesibil, la care nu poți ajunge; neaccesibil, inabordabil. ♦ Care nu poate fi înțeles. – Din fr. inaccessible, lat. inaccesibilis. Cheia alegerii: În 1958, cea de-a treia Expediție Antarctică Sovietică devine prima care cucerește Polul Sudic al Inaccesibilității. Situat la 878 km de Polul Sud și la 5.631 km de cel mai îndepărtat oraș (Cape Town), la o altitudine de 3.800 m și cu o temperatură medie anuală de -58,2°C, acest pol este considerat de mulți, cum îi spune și numele, punctul de pe glob cel mai inaccesibil oamenilor.

💣💥 Glume:

La o bere, trei amici discută:

- Acum 40 de ani stăteam la coadă să prindem o sticlă de lapte, zice unul.

- Și acum stăm la coadă să scăpăm de ea, adaugă al doilea.

Al treilea trage o concluzie înțeleaptă:

- Românul n-a avut niciodată o relație simplă cu sticla.

💥

După un chef „cu prelungiri”, un tip ajunge acasă către dimineață. Ia telefonul și formează cu mare greutate numărul sefului său:

– Alo, dom’șef… Vă rog să mă iertați, hm, dar astăzi n-o să pot veni la serviciu. Sunt răcit cobză, de-abia mai vorbesc…

– Îmi dau seama, dar nu-ți fă griji inutile! Azi e duminică!

💥

Un cangur scapă de la zoo. Urmărire, furișări, în final cangurul e capturat și adus înapoi la zoo. Directorul pune să fie înălțat gardul arcului de la trei la cinci metri. A doua zi, iar evadează cangurul, iar urmăriri, și este din nou adus înapoi. Directorul pune să fie înălțat gardul la șapte metri. Gorila din cușca de alături îl întreabă pe cangur:

– Cât de înalt trebuie să facă ăștia gardul ca să nu mai poți evada?

– Pot să-l facă și de 100 de metri dacă uită mereu poarta deschisă!

Am azi un maldăr de gânduri

Sau, s-ar putea zice, în loc de maldăr (care s-a nimerit a fi cuvântul aleatoriu de azi) și „morman, grămadă, mănunchi, legătură, vraf, snop, braț, teanc, clămadă, movilă, purcoi, strânsură, troian, mâglă, cladă”, după cum am găsit pe sinonimul.ro. Ultimele două sinonime, cu care acum am făcut cunoștință, sunt cele mai haioase. Aveam de gând să pun oarece ordine în acest vraf de gânduri, dar am tot amânat să scriu și acum, după-amiază, nu prea mai am chef, așa că o să le las așa, îngrămădite. Purcoiul ăla de bani din poză este un fel de cui bătut în talpa gândurilor mele, căci nu voi avea niciodată bani mulți și, ca să fiu sinceră, nici nu mi-aș dori. Tot ce îmi doresc este să am, pe lângă sănătate, gânduri bune (și multe), plus liniște în suflet. Mda, nu sunt pretențioasă, nu? Să vedem ce-i cu cuvintele de azi din dexonline.ro, precedate de citatul zilei, iar la sfârșit, un mănunchi de glume...

Citatul zilei: „Dreptul de a ne exprima gândurile înseamnă ceva numai dacă suntem capabili să avem gânduri proprii.” (Erich Fromm)

Cuvântul aleatoriu: MALDĂR, maldăre, s.n. 1. Mulțime de obiecte de același fel, îngrămădite unele peste altele; p. ext. cantitate mare dintr-o anumită materie. 2. Grămadă de tulpini, de plante secerate, de nuiele, de crengi etc. (legate la un loc). ♦ Grămadă (nu prea mare) de fân, de paie, de iarbă cosită etc. [Var.: (reg.) maldur s.n.] Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009). 

Cuvântul zilei: CURMĂTURĂ, curmături, s.f. Depresiune, adâncitură pe culmea unui deal sau a unui munte; prăpastie între doi munți sau două dealuri; șa. Curma + suf. -ătură. Cheia alegerii: Ziua Internațională a Muntelui (ONU). 

GLUME:

Un tip, la psiholog:

- Doctore, am avut un coșmar înfiorător noaptea trecută. Mă gândesc doar la asta de-atunci...

- Povestiți-mi !

- Păi, am visat toată noaptea douăsprezece femei, îmbrăcate în rochii lungi roz, care cântau în cor şi dansau.

- Nu e chiar așa de grav.

- Eu eram a treia din dreapta...

***

O tânără îi zice iubitului ei:

- Iubițel, trebuie să te întreb ceva, dar promite-mi că o să-mi răspunzi cu DA sau NU, bine?

- În regulă!

- Dragă, de ce râd bărbații la bancurile despre blonde?

- Da!

***

Antrenorul îl liniștește pe boxerul care tocmai pierduse un meci:

- Cel puțin, în runda a treia l-ai speriat de moarte.

- Cum l-am speriat?

- Păi, a crezut că te-a omorât...

***

Un orășean merge în vârf de munte, la stână, după brânză şi tot umblând el, dă de un cioban. Nervos, îi zice:

- Bade, dar înapoiați mai sunteți pe aici, nici măcar un semn nu aţi pus şi voi spre stână! Zi-mi şi mie o adresă de unde pot să iau niște brânză!

Ciobanul se uită la el plictisit şi-i răspunde:

- No, dom`le dragă, intră și dumneata pe Google la www. branzaproaspatadeoaie.ro.

***

Discuție între doi amici:

- Ce să fac, măi, sunt de trei ani împreună cu iubita mea, și îmi tot bate apropouri că ar vrea să se îmbrace în alb?!

- Păi, o înscrii la aikido...

Câteva gânduri despre lehamite

(Explicația pozei și sursa le găsiți la post-scriptum)

💫 Astăzi, două cuvinte care mi-au reținut atenția zilele trecute, căci cele din Dexonline nu prea m-au entuziasmat. Starea mea de acum nu e deloc lehamitea și, chiar dacă ar fi, cred că aș prefera să mă „tratez” eu cum pot și cum vreau, în loc de „NLP, TLT, hipnoză și coaching”, cu care mă amenință anunțul de mai sus. Doamne ferește și păzește, cred că și lehamitea se sperie și fuge numai când aude că e amenințată cu așa ceva. După cele două cuvinte și „familiile” lor, câteva glume ar fi foarte necesare...

💣Empátic, empatică adj. Care ține de empatie, care se referă la empatie; empatetic. ● pl. -ci, -ce./<fr. empathique. Sursa: DEXI (2007).

↓

EMPATIE s. f. 1. (Fil.) Formă de intuire a realității prin identificare afectivă. 2. Tendință a receptorului de a trăi afectiv, prin transpunere simpatetică, viața eroilor din opere literare, filme etc. – Din fr. empathie, engl. empathy. Sursa: DEX '09 (2009).

↓

+empatiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. empatizez, 3 empatizează; conj. prez. 1 sg. să empatizez, 3 să empatizeze. Sursa: DOOM 3 (2021).

💣EMFATIC, -Ă, emfatici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Plin de emfază; nenatural, pretențios, bombastic, umflat. – Din fr. emphatique. Sursa: DEX '09 (2009).

↓

a emfatiza vb., ind. prez. 1 sg. emfatizez. Sursa: DOR (2008).

💫 Glumeeee...

😵

Mesaje pe WhatsApp:

El: „Frumoas-o, âmi place de tine. Ce zici nen-tâlnim?

Ea: „50 lei/oră.”

El: „Iești prostituată?”

Ea: „Nu, sunt profesoară de limba română.”

😊

Soția:

- Iar ai băut?

Soțul:

- Lasă-mă în pace, e destulă pedeapsă că te văd dublu...

😃

- Iubi, tu ce cadou vrei de Crăciun?

- A, nimic, draga mea! Numai să mă iubești, să-mi fii credincioasă, să ai mereu grijă de mine...

- Ei, prea târziu, ți-am luat ciorapi!

😊

Un polițist vine seara târziu acasă. Lumina era stinsă, soția se culcase. Când să se bage și el în pat, soția îi zice că o doare capul și îi cere o aspirină. Polițistul se ridică, se îmbracă pe întuneric și pleacă repede la farmacia din colț. Acolo, în timp ce plătea, farmacistul îl întreabă:

– Nu sunteți cumva ofițer de poliție ?

- Ba da.

- Păi, de ce acum sunteți îmbrăcat în pompier?

😂

- Domnule doctor, îmi tremură mâinile tot timpul!

- Bei mult?

- Nu. Mai mult dau pe jos!

💫 P. S.

Te confrunți cu tot felul de stări și situații nu tocmai plăcute și auzi, în jurul tău, că și alții se luptă cu ele. Fără să ne dăm seama, am ajuns să ne exprimăm frustrările, nemulțumirile, grijile, nevoile, preocupările la fel, să avem aceeași narativă, același „dialect”. În ritmul alert al vieții de astăzi, probabil că nu știi ce să faci cu ele, de unde să le iei și unde să le pui, astfel că poate le ignori, sau «te descarci» în moduri nepotrivite. (...) Noi le-am adunat în colecția #provocăricontemporane, le-am „tradus” și am găsit soluții la ele, ca să știi că nu ești singur în asta. Ai nevoie să înveți să le gestionezi, să ți le clarifici și să deschizi drumul spre performanță și prosperitate. Reprogramează-te spre cel mai bun TU care poți fi și învață să scapi de tot ce nu îți mai servește.

Sursa: https://www.craftingminds.ro/provocari-contemporane/

Iar am niște gânduri cam morocănoase...

 ☁ ☂ 

Am (re)găsit astăzi oarece „sfaturi”, căutând cu totul și cu totul altceva, cu ajutorul lui Google (Sursa: eushtiu.com), cu un titlu foaaarte „inspirat”: „Cinci pași pe care să-i faci pentru a scăpa de obiceiuri proaste”. Așa că o să le scriu iar (cred), căci sunt destul de bunicele. Greu de aplicat, dar bunicele. Trebuie să mai cuget asupra lor. Iată-le:

1. Înfruntă-ți criticul interior.

2. Pregătește-te pentru un „drum lung”.

3. Alintă-te (pentru a te motiva).

4. Ignoră provocările.

5. Curăță lista de „agenți nocivi” (persoane care te provoacă).

😃 Și mai bune, pentru gândurile mele morocănoase, cred ar fi niște glume...

Ceartă cu nevasta-mea, care mi-a găsit telefonul și a început imediat să-mi citească mesajele:

- Cine dracu’ e Alina?! zbiară ea la mine. Și de ce scrie că i-ar plăcea să faceți dragoste a cincea oară, săptămâna asta?

- Hmm… cred că a greșit numărul, dragă, i-am răspuns.

- Cum adică? E vorba de tine. Scrie destul de clar la final: „Te aștept cu nerăbdare, dragă Costi”. Sau nu te cheamă așa?!

- Ba da, recunosc că e pentru mine. Dar numărul e greșit. Numărul corect este 6. „A șasea oară, săptămâna asta.”

😃

Un student îi scrie, disperat, tatălui său: „Nu mai am bani de chirie... sunt în stradă!”

Răspunsul nu întârzie: „Ferește-te de mașini!”

😃

Nevasta se trezește, îl vede pe soțul ei umblând în frigider și-l întreabă:

- Ce faci acolo?

- Am insomnie, răspunde soțul.

- Și, ce cauți în frigider?

- Păi, să vezi, am numărat în gând până la o mie de oi și apoi mi-am adus aminte de friptura de berbecuț...

😃

O blondă își sună iubitul și-i zice, disperată:
- Te rog, iubi, vino şi ajută-mă! Am un puzzle nenorocit şi nu ştiu de unde să încep.
Tipul o întreabă:
- Şi ce-ar trebui să iasă?
- După poza de pe cutie, ar trebui să fie un tigru.

Tipul, curios, pleacă spre iubita lui. Blonda îi arată masa unde stăteau toate piesele. El se uită la piese, se uită la cutie şi zice:

- În primul rând, draga mea, orice ai face, nu ai cum să asamblezi toate piesele astea ca să arate ca tigrul de pe cutie.

Apoi îi ia mâinile şi-i spune:

- În al doilea rând, vreau să ne relaxam. Să bem câte o cană de ceai şi apoi… să ne apucăm să punem înapoi cerealele în cutie...

Gânduri ieșite din zona de confort

MOTTO: „Folosește-te cât poți mai bine de ceea ce-ți stă în putere, și lasă restul împrejurărilor să se petreacă de la sine. Unele lucruri depind de noi, iar altele nu depind. Opiniile noastre ne aparțin, la fel impulsurile, dorințele, aversiunile noastre, pe scurt, orice ne stă în putință. Corpurile noastre nu depind de noi, și nici posesiunile noastre, reputația noastră, statuturile noastre publice, sau orice nu poate fi influențat de noi înșine.” (Epictet) 

Păi, da, iar am să copiez, fără niciun pic de jenă, ceva scris de mine mai demult (acum trei-patru ani) și nici n-am să mă scuz, nici nu mă mai muștruluiesc singură, nici măcar nu explic de ce fac lucrul ăsta. Dar mai întâi, voi scrie, cam cu lehamite și cu câțiva nervi, cuvintele de astăzi din Dexonline, și asta pentru că pe primul nu prea mi-l mai amintesc (dacă, bineînțeles, l-am știut vreodată), iar al doilea e un englezism absolut deloc necesar în limba română. 

🎲Cuvântul aleatoriu: ORONIMIE s.f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie. Sursa: DEX '09 (2009).

🎲 Cuvântul zilei: HOLDUP, holdupuri, s.n. Jaf asupra unei bănci, a unui tren care transportă bani etc., efectuat sub amenințarea cu arma; tâlhărie. [Pr.: holdap] – Cuv. engl. Cheia alegerii: În anul 1969 a fost lansat „Clanul Sicilienilor”, un film de Henri Verneuil despre jaf, adulter și onoare, cu Gabin, Ventura, Delon, Demick, Sydney Chaplin, fiul lui Charlie, pentru prima dată împreună pe ecran.

☑

Pentru că avatarul meu de astăzi arată ca mâța din poză (numai că oleacă mai anxioasă), am citit ceva care să-mi dea curaj și astfel să pot ieși din starea asta ușor jemanfișistă și lenevoasă. Mai întâi, „Tanti Wikipedia” mi-a zis ce e cu „zona de confort”: „O zonă de confort este o stare psihologică în care lucrurile se simt familiare unei persoane și aceasta este în largul său și controlează mediul în care se află, experimentând niveluri scăzute de anxietate și stres.” (Wikipedia)

☑

Am găsit apoi un articol, intitulat „5 modalități prin care să ieși din zona de confort”, din care citez doar acele cinci „modalități”:

1) Mergi spre casa pe un alt traseu.

2) Spune DA invitațiilor pe care le primești.

3) Alege opțiunea care te va face să te simți cel mai puțin confortabil.

4) Schimbă-ți mediul în care trăiești.

5) Simte teama, dar nu te lăsa distras de ea.

(Sursa: https://www.ferratumbank.ro/blog/5-modalitati-prin-care-sa-iesi-din-zona-de-confort/)

➰ P. S. Am avut infinita răbdare să citesc tot articolul. Și da, m-a scos din zona de confort, pentru că mi-a făcut câțiva nervi. Zic „câțiva” căci nu am energia să suport mai mulți. De ce? Pentru că, de fapt, toate aceste îndemnuri, aparent binevoitoare, voiau să ne conducă înspre ideea de a lua un credit online. Ha!

☑

Serialul destul de siropos (hm, nu sunt sigură dacă-i american sau canadian) pe care-l văd de o bună bucată de vreme, numit „Chesapeake shores” (și despre care poate o să „povestesc” într-o postare viitoare), mă cam scoate și el din zona de confort, în sensul că zona mea de confort, în acest moment al existenței mele, n-aș zice că experimentează, „niveluri scăzute de anxietate și stres”, dimpotrivă. Pe mâine!

☑ Glumițe...

Scufița Roșie mergea cântând prin pădure la bunica ei. Deodată, dintr-un tufiș, aude:

- Scufiță Roșie, Scufiță Roșie!

Scufița se oprește, se uită curioasă spre boschet și răspunde destul de speriată:

- Da! Cine e? Ce vrei?

- Ce-ai în coșuleț?

- Niște ouă, brânză, măsline, un pui fript, un cozonac, o sticlă de vin, niște șervețele...

- Bine, se-aude din nou glasul. Lasă șervețelele lângă tufiș și du-te! 

😃

- Iubitule, sper că-ți dai seama că pe mine m-a trimis Dumnezeu la tine?

- Da, doar că nu înțeleg pentru ce păcate...

😃

Doi tipi vorbesc între ei:

- Nevastă-mea conduce atât de rău încât GPS-ul i-a zis într-o zi: „Știi ce, după 50 de metri trage pe dreapta, că eu cobor”.

- Asta nu-i nimic, soția mea conduce așa de prost încât GPS-ul spune tot timpul „Tatăl nostru”...

😃
Un şofer loveşte un pieton. După aproape zece metri, maşina se oprește şi şoferul scoate capul pe geam, strigând:
– Fii atent pe unde mergi!
La care pietonul, abia sculându-se de pe jos, răspunde:

– Da' de ce, mă, altfel dai înapoi?

Gânduri bune, dar cam încâlcite...

Motto I (unu): „Pentru că aceasta este bunătatea. Nu înseamnă să faci ceva pentru cineva pentru că acesta nu poate, ci pentru că tu poți.” (Andrew Iskander)

Motto II (doi): „Dacă iei un câine flămând și îi dai de mâncare, nu te va mușca. Aceasta este cea mai importantă diferență între un câine și un om.” (Mark Twain)

Motto III (trei): „Bunătatea este gândirea lui Dumnezeu înfăptuită de oameni.” (Sfântul Ignatie Teoforul)

Am pus aceste trei motto-uri frumoase despre bunătate, dar la scris am pornit-o de la realitatea mea ternă și crudă (mai „ușurel” zis, de la realitatea care mă aduce cu picioarele pe pământ, sau „terre-à-terre”, așa cum zic franțujii), adică aceea care mi-a dat ideea. Zilele trecute, în acțiunea destul de laborioasă de a-mi aduce lemne și a-mi face „uscături” (pentru cei care n-au făcut focul în viața lor, astea sunt niște surcele, așchii, fâșii subțirii de lemn, cu care se aprinde acesta la început), una dintre acele minuscule așchii mi-a intrat sub unghia unui deget. Nu vă spun care deget, ca să nu ziceți că vorbesc în argou. Mă rog, eufemistic vorbind, n-a fost plăcut deloc, și m-a făcut să înțeleg altfel scenele din filme când unii erau chinuiți de niște alții prin introducerea de bețișoare de lemn sub unghii. Pe urmă am observat că, la toate treburile casnice care au urmat, cel mai adesea mă loveam chiar la degetul cu pricina. Și atunci am avut „revelația” că unii oameni asta fac: îți ghicesc punctul slab și te lovesc acolo până te doboară. Dar, de un timp, adică de vreo trei-patru luni, am mai observat ceva: parcă și eu, precum și câțiva dintre cei din jurul meu, am început să avem mai mare grijă unii de alții și aș zice că, mă rog, cu unele mici și regretabile excepții, această grijă este sinceră. Sau măcar dă impresia asta. Și asta mă face să sper că, da, în timpul așa-zisei pandemii de Covid, poate că vom încerca să devenim mai buni și iarăși da, poate vom începe să ne punem unii altora plasturi pe rănile sufletului. Hai, că deja m-am emoționat, și chiar n-am urmărit asta. Și, totuși, un gând (singuratic și destul de cinic) îmi șoptește că s-ar putea să mă înșel amarnic și ceea ce mi se pare că am observat să fie doar una dintre dorințele mele secrete. Ei, nu prea vreau să-l ascult astăzi. Trec la glume:

↓↻

Într-un compartiment de tren, alături pe banchetă, un oltean şi un ardelean. La un moment dat, ardeleanul scoate tacticos o litră de palincă, slănină, pită, sfarmă o ceapă şi începe să mănânce, trăgând din când în când şi câte o gură din „glaja” cu pălincă... Olteanului i se face poftă de-o dușcă, dar cum să intre în vorbă? La un moment dat, văzând că pălinca e pe terminate, îşi ia inima în dinți şi-i zice ardeleanului:

- Mă cheamă Radu!

Ardeleanul îl privește și-i zice, calm:

- Apăi, no, dacă te cheamă, du-te...

↻

Mergând agale prin codrul secular, Făt Frumos îi zice calului său:

- Măi, calule, ia stai tu aici, căci eu o să mă urc în turn, la Ileana Cosânzeana, da` să stai exact sub fereastră și, dacă vine Zmeul Zmeilor, o să sar drept pe spinarea ta, în șa, și o să fugim...

Calul, ce să zică, asta era „misia” lui ingrată. Se urcă Făt Frumos în turn și, după o vreme, se aud ciocănituri puternice în ușă. Făt Frumos sare iute pe geam, Ileana Cosânzeana se aranjează un pic, deschide ușa și, spre uimirea ei, la ușă era calul care îi zice:

- Fată, spune-i tu lu` Făt Frumos c-afară plouă prea tare, așa c-am să-l aștept aici...
↻

Un ardelean vine acasă mai devreme de la câmp şi aude zgomote în dormitor. Se duce în fugă şi-şi găsește nevasta dezbrăcată complet, întinsă pe pat, transpirată şi gâfâind...

- Ce-i, mă nevastă, ce ai?
- Ioi, Ioane, fac infarct, zice ea.
Ardeleanul dă să fugă afară să cheme pe doctor, când copilul lui de patru ani îi zice:

- Tată, tată, nea' Gheo este sub pat în pielea goală...

Ardeleanul fuge înapoi, ridică pătura, îl vede pe Gheorghe sub pat dezbrăcat şi zice:

- Păi bine, mă bolândule, nevastă-mea moare de inimă şi tu umbli prin casă în pielea goală de-mi sperii copchilul?!

↻
Un bărbat merge la psihiatru și-i spune, disperat:

- Doctore, soţia mea e infidelă. În fiecare seară, merge la barul pescarilor şi agaţă bărbaţi. Chiar mai rău, se culcă cu oricine îi cere asta! Înnebunesc! Ce crezi că ar trebui să fac?

Doctorul îi răspunde:

- Mai întâi, relaxează-te, respiră adânc şi încearcă să te calmezi. Acum, ia spune-mi, mai precis, unde e barul acesta?

↓↻ P.S.

Scrierea de mai sus se cheamă „Gânduri ce-mi pun plasturi pe suflet” și am scris-o eu prin decembrie 2020. Am reluat-o (ca și glumele, ca și poza, dar astea „sunt din alt film”) pentru că azi n-am chef să creez (uau, îmi vine și mie să râd) și, deși am gânduri multe și bune, cum am mai zis, sunt destul de încâlcite...

Gânduri și meterhanele

În loc de motto:

„O poveste turcească spune că a fost odată o vrăbiuță care, atunci când tunetul vestea furtună, se culca pe pământ și-și ridica piciorușele spre cer.

- De ce faci asta? a întrebat-o vulpea.

- Ca să ocrotesc pământul, căci el adăpostește atâtea viețuitoare! a răspuns vrăbiuța. Îți dai seama ce s-ar întâmpla dacă s-ar prăbuși cerul? Așa că ridic picioarele ca să-l sprijin.

- Și crezi că poți să sprijini cerul ăsta uriaș cu piciorușele tale prăpădite?!

- Fiecare cu cerul lui, a spus vrăbiuța.”

(Jean-Claude Carrière – „Cercul Mincinoșilor. Povești filosofice din toată lumea”)

Știu, am mai pus cândva fragmentul ăsta „în loc de motto”. L-am reluat și sper că nimeni nu va  avea nimic de comentat. O să dau chiar eu exemplu și nu o să mai comentez pe nicio temă, despre nicio poză, glumă, citat, poezie, ce mai, despre Nimic, căci din cauză de ploi nesfârșite și de lehămetiseală nu știu ce-aș mai putea zice...

Cuvântul din titlu:

METERHANEA, meterhanele, s. f. (Înv.) Muzică turcească în care predominau tobele; p. restr. tobă. – Din tc. mehterhane. Sursa: DEX '09 (2009).

Glume:

Domnul Popescu are, de ani întregi, prostul obicei de a se sprijini cu mâna de perete în momentul în care vrea să se ridice din pat. Cu timpul, pe perete s-a făcut o urâtă pată de mizerie care strică aspectul dormitorului. Vine şi momentul zugrăvitului. Doamna Popescu îl conduce pe zugrav, un bărbat mai în vârstă, prin toate încăperile apartamentului. În cele din urmă, îi spune:

– Vă rog să veniți şi în dormitor, o să vă arăt unde obișnuiește soţul meu să-şi pună mâna în fiecare dimineață când se trezeşte…

Speriat, meșterul spune:

– Mulţumesc frumos, doamnă. Dar, dacă se poate, aş prefera mai degrabă un păhărel cu țuică...

&

A fost odată o mică Scufiță Roșie care mergea prin pădure și, deodată, l-a zărit pe lupul cel mare și rău în spatele unui tufiș.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă în tăcere. Fata își continuă drumul și, dintr-o dată, îl văzu iarăși pe lup, ascuns după un copac.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă. Continuându-și drumul, îl zări din nou pe lup care se ascundea după o piatră mare.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!
Lupul se apropie și îi zise, nervos:
– Dar chiar nu-i posibil ca, în toată pădurea asta, să fie un loc unde pot să fac și eu pipi în liniște?!

P. S. Și, pentru că mi-era dor de niște versuri de-ale lui Mugur Dumitriu, iată că mi-am recitat poezia „Ce-ar fi?”...

„Ce-ar fi să vii, măcar acum

Să nu mai pară că, de-o viață,

Îmi plâng trotuarele în pumni

În fiecare dimineață?

Ce-ar fi să vii fără să-mi spui,

Să nu mai creadă toți nebunii

Că m-am născut al nimănui,

Sigur și gol, în văzul lumii?

Ce-ar fi să vii, ce-ar fi să pleci,

O piruetă temporală,

Rotindu-se în cercuri reci,

Printr-o poveste imorală?

Ce-ar fi?”