Zile prin gânduri

  

MOTTO: 

„Adevărata fericire costă puțin; când costă mult nu e adevărată.” 

(Francois-René de Chateaubriand)

 

   Am hotărât ca serialul meu despre tainele și istoria mămăligii să rămână precum miniseriile acelea englezești, formate din două-trei episoade, și asta pentru că, da, m-am cam plictisit. Am să spun doar de ce am început să „filosofez” pe această temă interesantă și profundă. Săptămâna trecută, căutând un platou mic prin niște cutii în care țin vase, farfurii, ustensile de bucătărie pe care le folosesc mai rar, am dat peste farfuria mea preferată din copilărie. De fapt, am mâncat din ea și în adolescență, până am plecat de-acasă, zburând spre locurile unde am studiat sau am profesat. E destul de banală farfurioara, are pe ea doi ursuleți într-o barcă, și e fabricată la Curtea de Argeș. Aici am să fac o paranteză: nu știu dacă domniile voastre își amintesc, dar, în orașul domnitorilor Basarabi a luat ființă, în 1974, una din cele mai mari fabrici de porțelan, cu venituri uriașe pentru Stat. Apoi, după 1989, „ăștia” au mâncat-o friptă, ca să zic așa. A fost cumpărată de un sirian și, în 2009, a fost închisă definitiv. Nu vreau să mă „încrâncenez” în sfânta zi de duminică, așa că revin la farfurioara mea. Imediat ce am văzut-o, amintirile mi-au năvălit în minte, memoria senzorială a început să zbârnâie și am și simțit gustul de laptelui cald, cu mămăligă, pe care-l savuram din ea. „Ca să vezi, am cugetat eu după aceea, monsieur Proust, franțuz celebru, și-a amintit de finețuri fandosite, adică de „madeleines”, și eu, româncă neaoșă și anonimă, m-am dus cu gândul drept la mămăligă!” Mă rog, fiecare cu fericirile și amintirile lui.

   Astăzi e 10 mai, și sunt două sărbători. Le-am pus în ordinea importanței (adică a importanței istorice, nu pentru mine, personal):

„Data de 10 Mai marchează trei momente importante din istoriografia României: începutul domniei lui Carol I, Independența de Stat şi încoronarea primului rege al ţării. Din aprilie anul acesta, ziua de 10 Mai este şi zi de sărbătoare națională, printr-o decizie a Camerei Deputaților. 10 mai, Ziua Regalității, a fost ziua națională a României între 1866 și 1947, până la venirea comuniștilor la putere. În timpul regimului comunist, sărbătoarea de 10 Mai a fost ștearsă din memoria colectivă, iar când se vorbea despre Independență se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai. Astăzi, 10 Mai este Ziua Regelui, fiind sărbătorită în primul rând de familia regală, iar începând de anul acesta, printr-un proiect adoptat de Camera Deputaţilor, data de 10 Mai este şi zi de sărbătoare naţională.  Ziua Regalităţii: 10 mai 1866, sosirea lui Carol Hohenzollern Sigmaringen în România.” (Sursa: www.historia.ro)

ȘI:

„România a intrat, începând din 2010, în rândul țărilor care marchează Ziua Tatălui. Potrivit legii 319/2009, în prima duminică din luna mai este sărbătorită Ziua Mamei, iar în cea de-a doua duminică este celebrată Ziua Tatălui. În toate țările de pe glob, Ziua Tatălui subliniază rolul și importanța tatălui în viața de familie. Este nevoie de recunoașterea și contribuția ambilor parteneri în creșterea copiilor. (Sursa: Internet)

Banc:

Două blonde călătoresc cu trenul. În compartiment cu ele este un bărbat mai în vârstă, cu barbă. Una-i șoptește la ureche celeilalte: 

 - Uită-te! Ăsta-i Mircea cel Bătrân... 

- Ești proastă! Ăla-i mort de vreo 700 de ani. 

În acel moment, intră un alt bărbat în compartiment şi-l salută pe bărbos: 

- Bună, Mircea, ce faci bătrâne? Nu te-am mai văzut de sute de ani... 

Prima blondă: 

- Ei, cine-i proastă? 

 

P.S. Aștept cu nerăbdare să înflorească „lămâița” și la mine-n grădină...