Indecizii, cântăriri și lămuriri în gândurile de azi...

   

MOTTO:

„Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa, fără motiv. Câteodată sunt vesel. Vesel de tot. Pentru că uit de mine. Mă pierd pe undeva, în vreun loc depărtat, cum ai uita o carte pe fereastră.” (Marin Sorescu) 

 

   Chiar nu mă pot hotărî despre ce să scriu azi. Plus că răspund mereu la telefoane și mesaje, deci am început acum vreo trei ore însemnările astea și acum am uitat de tot ce intenționam să „dezbat” aici. Și eram deja indecisă, ca de obicei, oscilam între două subiecte. Dar acum m-am hotărât: tai acest imens „nod gordian” și scriu despre cuvintele de azi. Și caut niște bancuri, căci vremea asta îmi dă un fel de mohoreală care nu-mi prea place. Și, fiindcă am pomenit de „nodul gordian”, să ne aducem aminte ce-i cu el. Wikipedia zice:
„Nodul Gordian’’ este expresia utilizată pentru a descrie o problemă extrem de complicată, care, aparent, nu are soluție. Un oracol a prezis că neînțelegerile din Frigia vor lua sfârșit, când regele va urca cu carul până la templul lui Zeus. Gordius, un simplu țăran, a fost ales rege al Frigiei și, drept mulțumire, a urcat cu carul la templu închinându-l lui Zeus. Oiștea carului era însă legată de jug cu un nod atât de complicat, încât nimeni nu-l putea desface. Oracolele au prezis că cel care va reuși să desfacă „nodul gordian” va deveni stăpânul Asiei. Mai târziu, Alexandru Macedon ar fi tăiat nodul cu sabia, împlinind prezicerile și punând stăpânire pe partea de vest a Asiei.”

 

CUVÂNTUL ALEATORIU: Clauzúlă sf [At: ȘINCAI, HR. III, 291/11/ A. și: (înv.) cláu~ / Pl: ~le / E: lat clausula] 1. (Trs; Buc; îvr.) Clauză (1). 2. Silabă accentuată de la sfârșitul unui vers care, printr-o anumită dispunere împreună cu silabele accentuate, creează un ritm expresiv. 3. Cuvinte finale ale unei fraze, ale unei strofe sau vers, dispuse astfel încât să producă un efect expresiv. Sursa: MDA2 (2010).
CUVÂNTUL LUNII: RELAXARE.
CUVÂNTUL ZILEI: COZERÍE, cozerii, s. f. (Livr.) Convorbire familiară, intimă, ușoară și plăcută. ♦ Expunere simplă, fără pretenție. – Din fr. causerie. Sursa: DEX '09 (2009).

Cheia alegerii: S-a născut, în 1932, prozatoarea Ileana Vulpescu. Este autoarea romanului „Arta conversației”.

 

BANCURILE ZILEI (vechi, dar eu încă râd la ele): 

 

Un țăran-negustor, cam bâlbâit de felul lui, trece printr-un sat cu căruţa lui, strigând:

– Me-me-me-mere de-de-de vânzare!

Se apropie un trecător, se uită în căruţă și, când colo, sub coviltir erau doar prune.

– Păi bine, dom'le, dacă ai prune, de ce strigi „mere”?

– Apăi, dacă strig „Prrrrrr-prrrrr-prrrrr-prune!” mi se oprește calu’!

%%%

O blondă se adresează unei brunete:
– Cine spune că sunt o incultă face o mare eroare. De curând am fost angajată la un centru național de reactivi izopropanici nucleari cuantificați şi trifazați pentru implementări în crestomația semantică.
– Şi, ce faci acolo?
– Păi, păzesc reactivii izopropanici cuantificați, pentru că la noi se fură ca-n hiperaglomerația clorofiliană angiospermică şi gimnospermică perenă, cărora voi, brunetele, îi spuneți „codru”.

%%%

 

Un tânăr se adresează tatălui prietenei sale, care era un pasionat al obiceiurilor orientale:

- Domnule, am venit să vă cer mâna fiicei dumneavoastră!

- Tinere, răspunse tatăl fetei, ca să pot să-ți dau un răspuns, trebuie să mă consult mai întâi cu Marele Dragon, așa cum fac toți oamenii din Orient!

- Să știți că nu mai este nevoie, noi am primit deja acceptul soției dumneavoastră...