Câteva gânduri (cam multe, de fapt) mă șicanează

„Dacă ai destulă răbdare poți să muți munții din loc, dar dacă ai destulă inteligență zbori peste ei, că e mai simplu.” (Boris Vian)

Acum vreo zece minute, când am venit la blog, mi-am surprins gândurile (mă rog, o mare parte din ele) rupând petalele unei margarete. Imaginare, bineînțeles. Dar nu ziceau chestia aia cu „mă iubește, nu mă iubește”), ci ziceau „scriem, nu scriem”. Eu mi-am văzut de căutat cuvintele din Dexonline și niște glume (nu am găsit noi, deci le reiau pe cele vechi) și, când să încep scrierea, gândurile m-au anunțat că ultima petală a „hotărât”: „nu scriem!”. În regulă, nu scriem...

Cuvântul aleatoriu:

ȘICANĂ, șicane, s.f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. Din fr. chicane.

Cuvântul zilei:

BOUGAINVILLEA [bughẽviléa] ({s} L. A. de Bougainville) subst. 1. Plantă agățătoare, originară din America, cultivată ca ornamentală pentru bracteele mari, roșii-violacee strălucitoare, ce înconjură florile mici, tubulos-campanulate, aurii-deschis. (Nota mea: A se vedea imaginea!) 2. Hidrozoar din Oceanul Atlantic, asemănător ca aspect cu bougainvillea, care se reproduce eliberând în apă meduze minuscule, purtătoare de organe sexuale. Cheia alegerii: Pe 12 noiembrie 1729 s-a născut Louis-Antoine de Bougainville, ofițer de marină, explorator și scriitor francez. A făcut o călătorie celebră, pe care a descris-o în lucrarea sa „Voyage autour du monde” (Călătorie în jurul lumii), una dintre sursele principale a ceea ce mai târziu va deveni cunoscut drept mitul „bunului sălbatic”.

Nota mea (copiată de la I.A.): Mitul „bunului sălbatic” este un concept filosofic care susține că omul este în esență bun și pur în starea sa naturală, dar este corupt, viciat și dezbinat de către civilizație, legi și structurile sociale.

😃

Ieri, la o bere cu vecinul meu chinez, l-am întrebat:
- Măi Xing, pe tine nu te enervează când lumea spune că voi, chinezii, semănați între voi?
- Xing plecat să ia bere. Eu soția sunt!
😃
Unu’ cu un Logan, la semafor, îi face semn unuia cu Ferrari să coboare geamul și îl întreabă:
– Ești mulțumit de mașină, că am văzut că nu prea își cumpără lumea?
😃
Soţia se întoarce acasă foarte târziu după petrecerea dată de firmă.

- Iubi, nu te enerva. Îţi povestesc cum a fost: toţi au băut, eu n-am băut, toate tipele s-au sărutat cu bărbaţi, eu nu m-am sărutat, am mâncat salate, am dansat, am participat la concursuri. Și gata. Ai o soţie mișto. Întrebări sunt?

- UNDE îţi este rochia?!

😃

Un tip i se destăinuie unui prieten despre o vizită din seara trecută:

- Șeful meu a venit pe la mine. L-am primit tradițional: o țuică, un vin... El mi-a spus că nu bea decât chestii bio.

- Și, ce i-ai dat?

- Păi, să vezi, l-am servit cu un pahar de BioCarpet. Și-acum, după zece ore, e relaxat, doarme pe canapeaua din living...

Niște gânduri care-mi fac cu ochiul

„Am auzit o seamă de prostii debitate despre faptul că oamenii răi nu te privesc în ochi. Nu luați de bună această idee convențională!” (Charles Dickens)

Ceea ce am numit eu „niște gânduri” sunt doar două și, de fapt, nu-mi fac mie cu ochiul, ci unul altuia. Le-am întrerupt această „activitate” și le-am zis să mă ajute să scriu ceva. Primul m-a îndemnat să caut un citat și o poză, care să se „asorteze” la proverbul de azi, din Dexonline. Ceea ce am și făcut. Al doilea mi-a zis să lămurim căruia dintre Golești îi aparține manuscrisul din care citează dicționarul pomenit mai sus. Pe urmă au zâmbit, mi-au fluturat mânuțele, și au dispărut. Am căutat imediat niște glume vechi, ca de obicei, (da, sunt o sclavă a rutinei, am mai spus-o) și mă grăbesc să plec de-aici, deci, vă fac și eu cu ochiul și dispar...

Lămuriri (de la I.A.):

Gheorghe Golescu (1768–1848), cunoscut și ca Iordache Golescu, a fost un boier, cărturar și om de Stat român, fiul marelui ban Radu Golescu și al Zoiței, soția sa, fiind fratele mai mare a lui Dinicu Golescu, și ctitor al învățământului în limba română. A scris „Băgări de seamă asupra canoanelor grămăticesci” și, ramasă în manuscris, o culegere de „Pilde, povățuiri (și) cuvinte adevărate și povești”.

Proverbul din dexonline.ro: „Ochii ce nu se văd, lesne se uită.”(Adică pe cei ce nu-i vedem mai des, curînd îi uităm.) Sursa: Golescu (manuscris - 1840; (re)publicat - 1973).

Cuvântul zilei:

VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s.f. (Înv.) Dușmănie, ură./Vrăjmaș + suf. -ie. Cheia alegerii: În ziua de 11 noiembrie 1918, un armistițiu pune capăt Marelui Război.

GLUME...

Un bărbat merge la psihiatru și-i spune, disperat:

- Doctore, soția mea e infidelă. În fiecare seară, merge la barul pescarilor şi agață bărbați. Chiar mai rău, se culcă cu oricine îi cere asta! Înnebunesc! Ce crezi că ar trebui să fac?

Doctorul îi răspunde:

- Relaxează-te, respiră adânc, bea puțină apă. Și acum, spune-mi, mai precis, unde-i barul ăsta?

***
- Te-ai însurat sau tot singur te ocupi de gospodărie?
- Da.
- Ce „da”?
- Da, m-am însurat şi da, tot singur mă ocup de gospodărie.
***

Doi amici discută, la o bere:

- Măi, ai avut vreodată sentimentul că ți-ai întâlnit sufletul-pereche și că, în alte vieți, ați fost tot iubiți?

- Să-ți spun drept, nu!

- Mai bine, eu am pățit asta și, după șase luni de locuit împreună, mi-am dat seama de ce n-am mai ținut legătura timp de vreo două milenii...

***
Un puști stă de vorbă cu taică-său:
- Tati, spune-mi, ce înseamnă „sarcasm”?
- Fiule, sarcasmul este atunci când mama ta îmi zice că am dreptate!
***
La o terasă, un tip îi zice chelnerului:
- Îmi spui şi mie, te rog, parola la wi-fi?
- Trebuie comandat ceva!
- Ok. Cât e o cafea?
- 20 de lei.
- Bine, adu-mi una, te rog!
După ce i-o aduce:
- Acum îmi spui şi mie parola la wi-fi?
- „Trebuie comandat ceva”. Legat, cu litere mici!
***
Un polițist, vorbind cu Moartea și notând în carnețel:

- Deci... ziceți că, înainte să intrați în România, aveați coasă?

Gânduri pe loc, repaus

 „Poți să scrii despre orice lucru care ţi se petrece în viaţă, dacă ai curajul necesar şi destulă imaginaţie cât să improvizezi. Cel mai mare duşman al creativităţii este îndoiala.” (Sylvia Plath)

Mă îndoiesc că eu am „curajul necesar și destulă imaginație”, dar mă încăpățânez să scriu. Și nu caut nici motive, nici scuze pentru asta, doar scriu. Azi am căutat cuvintele din Dexonline, dar nu le voi aduce aici, am să vă las pe domniile voastre să le vedeți la „sursă”. Cuvintele zilei de alaltăieri, ieri și azi sunt, în ordinea intrării în scenă, „torță”, „iobăgie”, „a desacraliza”. Titlul e, așa, mai milităros, pentru că mi-am amintit zilele trecute de cei trei ani de instrucție, pe care i-am „prestat” în timpul facultății. Nu vă povestesc nimic despre asta, nu că ar fi vreun secret militar, ci pentru că nu am chef acum, e prea dimineață. Mda, iar mi-am bătut recordul de trezit la niște ore „haioase” și iată-mă, la cinci și-un pic, înșirând aici diverse. Dar o întrebare nu-mi dă pace: de ce femeilor, la pensie, nu li se recunoaște serviciul militar (ca rezerviste), la fel ca bărbaților?! Păi, asta nu-i în regulă. Nu-i în regulă deloc. Dar ce mă mai mir eu, ce mai e în regulă în România? Gata, nu mai scriu, căci gândurile mele, când au auzit „pe loc, repaus”, nu m-au mai băgat în seamă și au început să sporovăiască între ele. Reiau (nu știu a câta oară, n-am ce să vă fac, mie îmi place) textul ăsta, scris de un anonim, apărut în „anul Coronavirusului”, și care spune, zâmbind, niște adevăruri destul de crude...

„Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou:

Familia europeană e compusă din mama și tata (Germania și Franța), niște copii răsfățați și nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia), frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda), mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda), nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda), verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia), ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta), exoticul care face senzație când apare (Portugalia), vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg), alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania), afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria) și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria). Și bunica senilă, care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da? Într-o bună zi, unul ia un virus. Și toată lumea din familia asta, inclusiv bunica, își dă seama că a crescut în camere diferite, la mese diferite, cu argintării diferite. Și fiecare se închide la el acasă, cu obloanele trase. Numai că nu toți vor ieși la fel de bine din boală.”

Matineu cu gânduri strângătoare

„Nimeni nu te poate înşela, te înşeli tu asupra celorlalţi”, parcă spusese Goethe. Toată viaţa e o păcăleală, de ce să intervin eu în păcăleala altora, mai ales că tuturor ne place să fim păcăliţi, dar păcăliţi frumos, cu efort de imaginaţie, artistic cât de cât.” (Ileana Vulpescu, în romanul „Noi, doamnă doctor, când o să murim?”)

Pe la ora cinci și un sfert, când m-am trezit din somn, ce dilemă „existențială” credeți că-mi chinuia mie gândurile (mă rog, ălea trezite odată cu mine)? Asta: care dintre formele de plural ale cuvântului „monedă” este (mai) corectă. Am citit în fugă câteva opinii (despre politică, fotbal și gramatică își dă cu părerea mai toată lumea), dar eu cred, ca și Dexonline, că le putem folosi liniștiți pe amândouă (monede și monezi). Urmează cuvintele adunate din dexonline.ro, glume culese din anii trecuți, și... pa!

Cuvântul cu dilema:

MONEDĂ, monede, s.f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monetă s. f.] Din ngr. monédha. Sursa: DEX '09 (2009). 

Cuvântul zilei de azi:

BRIGANTINĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. Din fr. brigantin(e). Cheia alegerii: În anul 1872 (7 noiembrie), nava „Mary Celeste” pleacă din New York spre Genova. Nava avea să fie găsită la 5 decembrie în apropierea Azorelor, plutind în derivă și fără niciunul dintre oamenii aflați la bord. Barca de salvare lipsea, însă nava era în mare parte intactă și avea provizii suficiente. Soarta celor zece persoane de la bord nu a fost niciodată stabilită cu certitudine, incidentul rămânând una dintre cele mai faimoase enigme maritime din istorie.

Cuvântul zilei (ieri):

ȘATRĂ, șatre, s.f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] Din bg., sb. šatra, magh. sátor. Cheia alegerii: În 1936 s-a născut Emil Loteanu, actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean. A regizat „Șatra”, un film remarcabil despre viața țiganilor de la începutul secolului 20, care a câștigat foarte multe premii.

Cuvântul zilei (alaltăieri):

PREȚIOZITATE, prețiozități, s.f. (Rar) 1. Faptul de a fi prețios, căutat, afectat; afectare. 2. (La pl.) Vorbe, atitudini prețioase. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. préciosité. Cheia alegerii: S-a născut în 1913 actrița britanică Vivien Leigh. A fost recompensată cu premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul Blanche DuBois din filmul Un tramvai numit Dorință, personaj care își ascunde vulnerabilitatea și trecutul tulbure în spatele unei prețiozități studiate, al manierelor rafinate și al aparențelor atent construite.

😃 Glumele de azi:

Un tip le zice amicilor cu care ieșise la o terasă:

- Măi, băieți, am citit undeva că o bere îți scurtează viața cu aproximativ zece minute. După un calcul estimativ, am ajuns la concluzia că noi suntem morți din anul 1541...

☺
Două prietene, la telefon:
- Fată, fii atentă, am pierdut 600 de kilocalorii în doar trei secunde!
- Cum?
- Mi-a picat shaorma pe jos!
☺
Un tip sună la Alcoolici Anonimi:
- Alo, dumneavoastră, acolo, ajutați bețivii?
- Da, sigur că da. Cu ce vă putem fi de folos?
- Îmi lipsesc zece lei pentru o sticlă de coniac.
☺
Dumnezeu către Adam:
– Hai, măi, te zgârcești la o coastă?!
– Nu, Doamne, pur și simplu am o presimțire rea.

Gânduri rătăcind printr-un hipogeu

Plouă cu încăpățânare de vreo trei zile, dar încerc să arborez, cum zic englezii, „a poker face”, și chiar o să „merg la cacealma”, afirmând senină că umezeala, frigul, ploaia (plus alte „chestii”) nu-mi influențează (în mod dramatic) reumatismul și nici moralul. Ploaia e buuună! În Dexonline a mai apărut un proverb (Grasă și frumoasă...), care m-a indispus un pic, dar imaginea care îl însoțește (și care aparține Paulei Abrudan) m-a amuzat la culme. Am râs din toată inima. (Vacasutra, hm?!) Urmează cuvântul zilei de azi (și de ieri), un citat, o „reluare”, plus niște glume vechi, scrise iar și iar...

Proverb:

O v[r]ei și lînoasă și lăptoasă și cu coada groasă, să vie și devreme acasă. (Se zice pentru aceia care caută muiere fără nici un cusur, lucru peste putință.) Sursa: Golescu (manuscris - 1840;(re)publicat - 1973).

Cuvântul zilei:

HIPOGEU, HIPOGEE, hipogei, -ee, s.n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. Din fr. hypogée. Cheia alegerii: În 1922, arheologul britanic Howard Carter descoperea în Valea Regilor intrarea în mormântul lui Tutankhamon, un hipogeu egiptean rămas aproape intact timp de peste 3.000 de ani și devenit una dintre cele mai spectaculoase descoperiri din istoria arheologiei.

Cuvântul zilei de ieri:

HIBĂ, hibe, s. f. (Fam.) Defect, cusur. Din magh. hiba. Cheia alegerii: Pe 3 noiembrie 1500 s-a născut sculptorul și orfevrul Benvenuto Cellini. A fost cunoscut pentru geniul său artistic, dar și pentru escapadele sale, pentru gustul pentru efebi și, mai grav, pentru violența sa.

Citatul zilei:

„Ia în considerare cât de greu este să te schimbi pe tine și vei înțelege ce șanse mici ai ca să-i schimbi pe ceilalți.” (Jacob M. Braude)

Postare din 2024 (fragment reluat):

„Am terminat ieri de vizionat un serial spaniol (cu titlul în engleză), „A private affair”, despre care Wikipedia îmi zice cam așa: „Amplasată în Galiția, în anii 1950, este o dramă de comedie cu mister și crimă în opt părți, cu Aura Garrido și Jean Reno în rolurile principale.” De obicei, nu citesc comentariile celor care au văzut deja serialul, pentru că nu prea mă interesează, vreau să-mi dau seama eu dacă îmi place sau nu. Dar și pentru că, în aceste comentarii, unii se cam ceartă între ei, replicile sunt destul de puerile sau argotice, mulți scriu așa de agramat și de inept, încât nici să mă amuz nu mai pot. Dar la serialul ăsta erau doar două comentarii, deci am „riscat”. Cu primul („Slăbuț, dar deconectant”) am fost de acord încă de la primul episod și am rămas la părerea asta și la final, iar cel de-al doilea comentariu („Doamne, ce prostie (...) tipa aia - nota mea: personajul interpretat de Aura Garrido - e agitată ca o suricată”) m-a amuzat copios până la sfârșitul episodului 8. Chiar și acum îmi vine să râd când mă gândesc că, da, avea dreptate omul, era destul de „agitată”. Dar partea bună este că, după ce am văzut serialul, am aflat că actorul Jean Reno (pe care eu îl credeam francez 100%) și care vorbește limba spaniolă foarte fain, poate doar cu un ușor accent, este de fapt Juan Moreno y Herrera-Jiménez, născut în Casablanca, Maroc, din părinți spanioli. Aferim! Sau nu, mai bine „Olé”!

Glumele de azi:

😖 Un tânăr, la un supermarket:
- Mă scuzați, mi-am pierdut iubita în magazin, pot folosi microfonul?
- Desigur!
Tipul începe să cânte la microfon:

- E peeerfeect, draga mea, fără tiiine, e mai biiiine, am tiiimp și pentru miiine!

😖Un nou tip de avion se prăbușește la zborul de încercare, cutiile negre sunt furate, nimeni nu poate trage nicio concluzie asupra catastrofei. La inspecția Ministerului Apărării, singurul martor ocular este badea Ion, un cioban care se uita la anchetatori cu o privire tâmpă, de analfabet.

– Spune, baciule, îl întreabă un colonel, cam ce-ai observat?
– Apăi, dom`le dragă, o hărăbaie zbura, când numa’ ce o pălălaie s-o aprins, no, și unde nu s-o țâpat hărăbaia în gios…
– Baciule, nu înțeleg nimic din ce-mi povestești, fii te rog mai clar!

– No, bine, domnule, păi de ce nu spui așa? Ieri, la orele 14.00 un bombardier de tip Stealth V5, generația 68, greșind unghiul de incidență și cel de așezare, a intrat într-o vrie necontrolabilă, în acel context a pierdut ireversibil altitudine, astfel încât s-a produs acest regretabil eveniment.

– Baciule, m-ai spart, spune colonelul, de unde știi termenii ăștia?.

– D’apăi, când eu eram comandant de escadrilă, matale erai cioban, cum sunt eu acum. Apoi, ai intrat în politică. Tu cioban, eu colonel. Acum, tu colonel, eu cioban. D’asta pică avioanele ca muștele, șefule...

😖 Un fotbalist este invitat la cununia unui prieten al său. Înainte de începerea ceremoniei, preotul se apropie de el şi-l întreabă:

- Dumneata ești mirele?
- Nu, eu fac parte dintre cei care au fost eliminați în semifinale!

Gânduri care nu știu încotro s-o ia

„Pentru că aceasta este bunătatea. Nu înseamnă să faci ceva pentru cineva pentru că acesta nu poate, ci pentru că tu poți.” (Andrew Iskander)

Gândurile de azi, cam mohorâte (din cauză că e frig și plouă fără încetare, plus alte motive pe care le păstrez doar pentru mine) și cam moțăite (păi, deh, dacă au ținut neapărat să se trezească odată cu mine, pe la ora cinci fără un sfert, ce să le fac), au fost totuși de acord să mă însoțească până pe pagina mea de „blogăreală”, dar ajunse aici, ajutorul lor a fost egal cu zero. De ce? Pentru că au dat cu ochișorii de poza ce însoțește cuvântul „toponimic” din Dexonline (imagine © Andrea Homorodean) și au rămas acolo să caște gura și să se ciorovăiască între ele pentru a hotărî încotro să plece. Cele mai multe (cu un vot și din partea mea) au vrut să intre în dulapul magic și să se ducă în Narnia. Paranteză: „Cronicile din Narnia” prezintă o lume fantezistă, creată de C.S. Lewis, dar am aflat că este și un oraș real din Italia, care l-a inspirat pe autor. Închid paranteza. Altele voiau să se ducă la Hogwarts, celebra Școală de Vrăjitorii și Magie din romanele scrise de J.K. Rowling (adică, seria Harry Potter). Mă rog, treaba lor. Eu nu vreau acolo. Un grup de gânduri a luat-o spre Neverland, iar altul spre Wonderland. Nici acolo parcă n-aș vrea. După ce au dispărut toate, am întrebat pe Google ce-i cu ultimele destinații (voiam doar să-mi reamintesc) și mi-a spus așa:

Neverland (Țara de nicăieri) este un loc fictiv creat de scriitorul scoțian J. M. Barrie în 1904, unde locuiesc Peter Pan, Tinker Bell și Băieții Pierduți, simbolizând copilăria veșnică și fuga de realitate. „Wonderland” (Țara Minunilor) este cel mai des asociat cu opera clasică Alice în Țara Minunilor („Alice's Adventures in Wonderland”)

Așaaa, acum o să închei repede scrierea de azi, căci fără gânduri mi-e cam greu să continui...

Cuvântul zilei (de ieri):

TOPONIMIC, TOPONIMICĂ, toponimici, toponimice  1. Adj. Care aparține toponimiei, privitor la toponimie, de toponimie. 2. S. n. Nume propriu de oraș, de stat, de apă, de munte etc.; toponim. Din fr. toponymique. Cheia alegerii: În 996, numele Austriei era consemnat pentru prima dată într-un document al împăratului Otto al III-lea, sub forma „Ostarrîchi”, prima atestare toponimică din care avea să evolueze denumirea germană modernă Österreich.

Cuvântul zilei (de azi):

boolean, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~eni, ~ene / E: Boole + -an] 1-2 Care aparține matematicianului George Boole (sau teoriilor sale). 3 Referitor la George Boole. 4 (Îs) Variabilă ~ă Variabilă care poate lua valori ce se exclud reciproc (de exemplu 0 și 1). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1815, George Boole, matematician, logician și filosof britanic, creatorul logicii matematice moderne, al algebrei booleene, care, mai târziu, va sta la baza informaticii. În informatică și în logică, tipul boolean este un tip de date care au doar două valori posibile: adevărat sau fals (sau 1 și 0).

Cuvântul lunii:

SUPAT, supaturi, s.n. (Pop.) 1. Locul de sub pat, spațiul dintre pat și dușumea. 2. Gaură săpată într-un mal de pământ. [Var.: subpat s.n.] – Sub + pat. Cheia alegerii: „Supat” a fost cel mai căutat cuvânt al lunii octombrie.

BANCURI:

Soţul, soţia şi o tânără urcă împreună cu ascensorul. Deodată, tânăra se întoarce şi îi trage o palmă zdravănă bărbatului, țipând la el:

- Cum, nu ţi-e ruşine, în faţa soţiei!?
Ascensorul se opreşte, tânăra iese furioasă. Soţul se întoarce către soţie:
- Iubito, îţi jur…
- Bine, bine, calmează-te, eu am pișcat-o…
&
Transcrierea unei convorbiri radio reale între un vas din Armata S.U.A. și autoritățile canadiene de coastă din Newfoundland, în octombrie 1995:
Americanii:
Vă rugăm, schimbați direcția voastră cu 15 grade la nord, pentru a evita ciocnirea.
Canadienii:
Recomandăm ca voi să schimbați direcția cu 15 grade la sud ca să evităm ciocnirea.
Americanii:
Aici căpitanul vasului Armatei SUA. Repet: schimbați direcția!
Canadieni:
Nu, repetăm: voi trebuie să schimbați direcția.
Americanii:

SUNTEM PORTAVIONUL „ABRAHAM LINCOLN”, AL DOILEA VAS AL FLOTEI S.U.A ÎN OCEANUL ATLANTIC. NE ÎNSOȚESC CINCI DISTRUGĂTOARE, TREI CRUCIȘĂTOARE ȘI NUMEROASE VASE DE SPRIJIN. CER SĂ SCHIMBAȚI DIRECȚIA CU 15 GRADE LA NORD, SAU VOM LUA MĂSURI PENTRU A GARANTA SECURITATEA ACESTUI VAS.

Canadienii:
Noi suntem un far. Voi decideți...

Gânduri distrase de „vederea periferică”

  

„Când cineva te minte, este pentru că nu te respectă suficient ca să fie sincer(ă) cu tine și pentru că te crede prea bleg/bleagă ca să faci diferența între minciună și adevăr.” (Anonim)

Apropo de cele scrise de anonimul de mai sus, am să repet (da, am mai scris-o) replica dintr-un film românesc (cred că „Secretul lui Bachus”): „Aceste cuvinte ne doare!” Mda, eu am fost, de multe ori, taaaare bleagă. Schimb subiectul. Mai aveam niște treburi prin curte și prin grădină, deci am profitat de faptul că azi nu plouă (încă) și le-am făcut. Sunt obosită, dar chiar aveam chef să scriu ceva pe blog. Însă gândurile mele, destul de ostenite și ele, au chicotit văzând poza, apoi au văzut cu coada ochiului patul, deci au fugit toate să se odihnească. Unele, chiar să doarmă oleacă. Deci, voi scrie mai jos un citat și niște glume. Singurul gând care a rămas lângă mine îmi șoptește că ar fi bine să „bem” o gură de cafea și să ne facem siesta. O.K.

👇Citatul zilei:

„Am învățat că viața îți poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.”(Octavian Paler)

👇Glumele de azi:

La spovedanie, preotul îl întreabă pe un credincios:
-Fumezi?
-Nu.
-Bei?
-Nu.
-Preacurvești?
-Nu.
-Furi?
-Nu.
-Îți înșeli soția?
-Nu.
- Înjuri?
- Nu.
-Atunci cum păcătuiești?
-Mint!

😊
La o bancă din Elveția:

– Bună ziua. Aş dori să plasez o jumătate de milion de euro la dumneavoastră, îi şopteşte clientul bancherului.

– Puteţi să vorbiţi normal, domnule, răspunde bancherul. La noi în bancă nu trebuie să-ţi fie ruşine că eşti sărac.

😊

Întrebare: 

„Unde te vezi peste cinci ani?”
Răspuns: 

„Păi, dacă nu inventează ăștia altceva, tot în oglindă!”
😊
În fiecare dimineață, eu exclam:
- Uau, ce vis frumos!
Mintea mea, trei secunde mai târziu:
- Care vis?!