Ploi și gânduri

„Memoria este modalitatea prin care ne tot repetăm nouă înșine poveștile noastre și spunem celorlalți versiuni cumva diferite ale poveștilor noastre.” (Alice Ann Munro)

    Afară se pregătește de ploaie, pregătire destul de zgomotoasă, cu tunete și vâjâit de vânt. E bine că plouă, numai că mie-mi crează o stare cam mohorâtă. Mda... Nu aveam de gând să scriu, dar cuvântul aleatoriu de azi, „poghibală”, m-a dus cu gândul la Creangă, așa că am ales drept cuvânt al zilei pe cel din 15 aprilie. Fiind sărbătoare, am vrut să văd un film sau un serial și site-ul unde l-am găsit a afișat o chestie care m-a făcut să zâmbesc amar, m-a și indignat un pic („ia uită-te la mașinăria asta și la IA, ce tupeu au”), dar apoi am hotărât că nu merită să-mi fac nervi, așa că am preferat să râd („ha, ha, ha!”), asta după ce am „filosofat” oleacă. Deci, cred că ați văzut și domniile voastre chestia asta, apare o căsuță de bifat și textul este, de obicei: „Nu sunt robot”. Ei bine, azi am întâlnit zicerea următoare: „Verificați că sunteți om”. 

Cuvântul unei zile:

OPAIȚ, opaițe, s.n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț. – Var.: opaieț s. n., opaiță s. f.]  Cf. sl. opajecĭ, rom. văpaie.

Cheia alegerii: Pe 15 aprilie 1918, la Iași, a fost inaugurată Bojdeuca lui Creangă, primul muzeu literar din România. 

Cuvântul aleatoriu:

POGHIBALĂ, poghibale, s. f. (Reg.) Om de nimic, secătură, pușlama. Din ucr. pohybel’, rus. pogibel’.

GLUUUUUME...
Soția către soț:
- Dragă, am o veste bună și o veste proastă. Pe care vrei să o auzi mai întâi?
- Vestea bună.
- Păi, vestea bună este că airbag-ul mașinii tale a funcționat perfect.

😖
Un cowboy stă liniștit în bar și dintr-o dată aude:

- Băi, vezi că-ți ia calul!

Cowboy-ul se duce rapid în față barului, vede calul la locul lui, după care se întoarce în bar și-l împușcă pe cel pe care a spus că-i ia cineva calul. Barmanul zicee, exasperat:

- Terminați, măi băieți, cu chibițatul la șah, că ăsta ne împușcă pe toți!

😖

La școală, învățătoarea întreabă:

- Gigele, ce înseamnă compromisul?

- Doamna învățătoare, compromisul este atunci când tata vrea să meargă în concediu la munte şi mama la mare și, evident că mergem la mare, dar tata îşi poate lua schiurile cu el.

😖

Un tip, la un supermarket:
- Mă scuzați, mi-am pierdut iubita în magazin, pot folosi microfonul?
- Desigur!
Tipul începe să cânte la microfon:
- E peeerfeect, draaaga mea, fără tiiine, e mai biiiine, am timp și pentru miiine!

P. S.

_ Alice Ann Munro (1931-2024) a fost o scriitoare canadiană. Pentru întreaga sa activitate literară, a fost distinsă în 2009, cu Premiul Internațional Man Booker, Premiul Nobel pentru literatură (2013), Giller Prize. De asemenea, a obținut de trei ori premiul pentru ficțiune din partea guvernatorului Canadei. (Wikipedia)

_ Imaginea din Dexonline („opaiț”) © Andrea Homorodean

Gânduri și munci

MOTTO: „Vine o vreme în educaţia oricărui om când ajunge la convingerea că invidia înseamnă ignoranţă; că imitaţia este sinucidere; că ar trebui să se mulţumească doar cu propria-i persoană, la bine sau la rău; că, deşi vastul univers este plin de lucruri bune, nu o să capete niciun bob de grâu decât prin truda depusă pe bucata lui de pământ, pe care o are de arat. Puterea care stă în el este o a doua natură, şi nimeni în afara lui nu ştie de ce este în stare, nici chiar el până ce nu încearcă.” (Ralph Waldo Emerson)

Muncile au fost prin curte și grădină, cred că am cam exagerat și acum mă dor toate cele 206 oase și oscioare din fizic. Dar mă gândesc că gândurilor mele le-ar fi mai bine dacă s-ar amuza oleacă. Așa că am ales un citat fain (nu, ăsta nu e distractiv, dar îmi place), un text destul de haios și niște glume vechi. Ia să vedem...

Viaţa e frumoasă la orice vârstă. 

Câteva „fetițe” de 45 de ani au decis să ia prânzul împreună. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că aici sunt vinuri minunate și mulți chelneri tineri, frumoși, eleganți și amabili.

După zece ani, când au împlinit 55 ani, ele au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales tot restaurantul „Briza Mării” pentru că aici se servea mâncare bună, există o selecție minunată de vinuri și chelneri drăguți.

După alți zece ani, când au împlinit 65 ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că este liniște, există o priveliște frumoasă la mare, iar chelnerii sunt foarte politicoși.

După încă zece ani, când au împlinit 75 ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că există lift acolo și se putea ajunge la sala restaurantului cu un scaun cu rotile, iar chelnerii sunt mereu dispuși să ajute.

După zece ani, când au împlinit... niște ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că nu mai fuseseră niciodată acolo.

Sursa: Internet (Facebook)
GLUME:

Soțul, așteptându-și nevasta de la o petrecere ce avea loc la serviciu, devine din ce în ce mai nervos. Se face ora zece seara, nevastă-sa nu apare. „Parcă văd, își zice el, vine acasă şi o întreb unde a fost. Iar ea îmi va răspunde că a fost cu o colegă. O bat de o îndoi!” Ora unsprezece. Nevastă-sa tot nu apăruse. „Să vezi ce-mi va povesti, bombăne în continuare bărbatul, că nu şi-a dat seama când a trecut timpul, că a stat la discuții… Minciuni! O calc în picioare!” Ora douăsprezece noaptea. Nevastă-sa tot nu venise. „Sigur o să-mi toarne o poveste, cum că, după petrecere, a fost cu două prietene, la o cafea. Doamne, o omor în bătaie!” Pe la ora unu noaptea, apare şi nevastă-sa.

– Unde ai fost până la ora asta? urlă soţul furios.
– Unde să fiu, am fost cu un tip și am făcut dragoste!
– Poftim, uite ce-o întreb eu şi ce-mi răspunde ea!

&

Un tip este trimis de firmă să vândă frigidere în Alaska. Peste vreo săptămână mai cere 200 de frigidere, iar peste o lună mai cere încă 2.000 de frigidere. Atunci este sunat de la firmă și întrebat cum reușește să vândă atâtea frigidere în Alaska. El a răspuns:

– Ei, să vedeți, a fost mai greu la început, până i-am convins pe eschimoși că în frigider e mai cald decât afară...

&
SMS-uri între soți:
„Ți-am zis că, dacă se întâmplă ceva cu mine, poți să te întâlnești cu alte femei...”
„Păi, de-aia m-am întâlnit cu Cristina.”
„Când am spus „dacă mi se întâmplă ceva”, m-am referit dacă mor, nu dacă sunt blocată în trafic, nenorocitule!

&
Două prietene, la o cafea:
- Ce-ai mai făcut? De ce nu m-ai sunat ieri?

- Fată, să vezi, am vrut să gătesc niște urzici, și-am curățat atâtea încât nu-mi mai recunoaștea telefonul amprenta...

(Nota mea: azi și eu am cules urzici...)

Gânduri păstrate în hârzob

Pentru că astăzi (și, ca să fiu pe deplin sinceră, nu numai astăzi) am o „stare” pe care nu pot să o definesc exact și nici nu vreau să o transpun în cuvinte, dar care, vorba bancului, „îmi repugnă”, am apelat iarăși la niște scrieri ale mele din trecut. Ideea mi-a venit pe când „colindam”, ca de obicei, prin blogul meu, căutând niște glume vechi, repetate ad nauseam, dar necesare, zic eu, din cauză că cele noi sunt cam „câh” sau nu sunt deloc. Ultimele din „ordinea de zi” sunt cuvintele din dexonline.ro (sau găsite de mine aiurea). Să purcedem...

◊

Poza de astăzi (Imaginea asta, care îmi dă mereu o stare de BINE, este, de fapt, un tablou pictat mai demult de fratele meu. Eu l-am intitulat „Cu gândurile înspre o vară de neuitat”).

Citatul de astăzi:

„După hrană, adăpost, familie și prieteni, cea mai mare nevoie a omului sunt… poveștile.” (Philip Pullman)

Cuvântul de astăzi:

APELPISIT, APELPISITĂ, apelpisiți, apelpisite, adj., s.m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). 

Gândurile de astăzi:

Adică, doar gândurile acelea apelpisite. Exagerez oleacă, nu sunt aceste câteva gânduri ale mele chiar deznădăjduite sau exasperate, dar mi-a plăcut cum sună cuvântul „apelpisit” și, mda, a trebuit să-l folosesc în titlu. Unul dintre gânduri ar fi că toată luna asta care se încheie azi (nota mea: aprilie, în anul 2023 sau 2024) a fost pentru mine o imensă păcăleală. Mda, asta e! Un alt gând este că pierd vremea cu tot felul de fleacuri, despic mereu firul în patru, dar nu iau seama la chestiuni importante. În fine, acum, după ploaie și frig, iese soarele, și chiar nu mai vreau să caut prin sipetul ăsta cu gânduri apelpisite, așa că îl închid și-i pun lacăt...

◊

Bancurile de astăzi:

Un tânăr îi spune amicului său:

– Imaginează-ți că anul trecut am făcut cunoștință cu o fată minunată. M-am decis să-i fac curte. Am cumpărat 365 de cărți poștale, ornate cu flori și inimioare. Timp de un an, în fiecare zi, i-am trimis o carte poștală, în care i-am vorbit despre dragostea mea.

– Bună idee. Și?

– S-a măritat cu poștașul!

☺

Se duce un tip la doctor ca acesta să-i dea o rețetă pentru slăbit.

– În fiecare dimineață trebuie să alergi 8 kilometri, zice doctorul. Peste un an, vino să evaluăm rezultatele.

Trece un an şi doctorul primeşte un telefon de la tipul respectiv.

– Știți, doctore, nu pot să vin astăzi.

– De ce? întreabă doctorul. Ești bine? Ai făcut ce ți-am spus?

– Tocmai aici este problema: sunt la vreo 3.000 de kilometri de casă.

☺

- Trebuie să vă prescriu o rețetă de slăbire, îi spuse doctorul unei cliente.

- Cum, doctore, sunt aşa de grasă?! zice aceasta.
- Nu, dar pentru greutatea ce-o aveți, sunteți mai scundă cu o jumătate de metru.
☺

O tânără, căsătorită de curând, se plânge mamei sale la telefon:

– Mami, nu-l mai suport deloc pe Silviu. E tot timpul așa de prost dispus, încât am devenit și eu teribil de nervoasă și stresată. Știi, am și slăbit din cauza asta!

– Păi, de ce nu-l părăsești, atunci? întreabă mama.

– Așa voi face, dar mai întâi aștept să ajung la 55 de kilograme...

☺

Discuție între doi amici, la telefon:

- Ce faci, Costele, ești bine?
- Mi-a spus psihologul ca, atunci când am nervi, să mă plimb.
- Unde ești acum?
- Aproape de Istanbul…

◊ Cuvânt găsit aiurea (nu mai știu unde):

TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță-de-vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau. 2. Inflorescență în formă de con de brad. Din fr. thyrse.

◊ Cuvântul aleatoriu:

HÂRZOB, hârzoabe, s.n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. Expr. (Ironic) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat./A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. Din bg. vărzop „legătură”. Sursa: DEX '09 (2009).

Din altă sursă, adică MDA2 (2010), am completat cu:

7. (Bucătărie) Cerc sau vas de forma unui coșuleț sau cupe, atârnat cu un lănțișor de tavan. 8. (Prin extensiune) Policandru. 9. Unealtă ciobănească, cerc de alun cu împletitură de tei sau cânepă, pe care se pune strecurătoarea cu cașul. 10. Tălpi late și foarte lungi, dintr-o potcoavă de lemn pe care se împletesc sfori, folosite la munte pentru a nu se scufunda piciorul în zăpadă. 11. Opincă rău croită. 12. Sfoară cu care se leagă opincile. 13. (P. ex.) Lucru prost făcut. 14. (P. ex) Cal slab. 15. (În expresie) A lega în hârzob - A lega ceva în formă de elipsă. 16. Formațiune anormală în formă de ploscă la coarnele de cerb. 17. Nuia despicată în patru cu care se dau jos fructele din pom.

◊ Cuvântul zilei:

PALOARE, palori, s.f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă; faptul de a fi palid; paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. Din fr. pâleur, it. pallore. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1956, scriitorul și jurnalistul Ioan T. Morar. Printre cărțile sale se numără și volumul de poezii „Paloarea”.

Gânduri bune...

 

    Astăzi, o să scriu aici, pe blogul meu, cu preponderență, urări de sănătate, de liniște sufletească, de pace și belșug pentru toți cei care îmi citesc blogul, dar și pentru cei care nu-l citesc, pentru prieteni, dar și pentru dușmani (nu știu dac am așa ceva, dar...), pentru cunoscuți, dar și pentru necunoscuți. Tuturor le trimit gânduri bune. 

O să trec aici, totuși, și cuvintele din dexonline.ro...

CUVÂNTUL ALEATORIU: ȘPIȚ, șpițuri, s.n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții. 4. (Reg.) Țigaret scurt. Din germ. Spitze.

&

ȘPIȚ, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. Din germ. Spitz.

CUVÂNTUL ZILEI:

ÎMPISTRI, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; (spec.) A încondeia ouă de Paști. Cf. sl. pĩstriti. 

Cheia alegerii: Paștele Ortodox.

Gânduri „la minut”

     Singurul motiv pentru care scriu astăzi este pentru a nu uita (hm) o întâmplare și niște gânduri legate de ea. Deci, pe la ora șapte fără un sfert, când am deschis fereastra să aerisesc în cameră, am văzut un porumbel (sau un guguștiuc) care se așezase pe cutia mea poștală. Până să mă duc să-mi iau telefonul ca să-i fac o poză „la minut” întru aducere aminte, pasărea a zburat. Ceea ce m-a necăjit un pic, dar apoi m-a dus cu gândul la cuvintele din refrenul unui cântec de demult: „Un minut, tic-tac, a trecut!” Și, de aici, la niște panseuri pseudo-filosofice despre trecerea timpului. Și despre cum am pierdut (și pierd în continuare) niște prilejuri, importante sau mai puțin importante. Când am văzut zburătoarea aceea pe cutia poștală, eram destul de somnoroasă, cam tristă și fără niciun gând dar, pe moment, vreo trei (sau patru?) gânduri s-au îmbulzit în mintea mea. Primul susținea că e un semn bun (mi-a și explicat de ce), al doilea că e ceva obișnuit, pasărea s-a așezat unde i s-a părut că e mai în siguranță, al treilea că porumbelul (sau guguștiucul) obosise și se odihnea acolo câteva minute. În fine, al patrulea gând a sugerat, ironic, că poate Poșta Română a început să folosească porumbei (sau guguștiuci?!) voiajori pentru a duce corespondența. Gândul ăsta de pe urmă a luat un premiu de la mine...

Gândurilor mele le e cam greață

MOTTO: „Înghite o broască dimineața și sigur nu vei întâlni nimic mai dezgustător în tot restul zilei.” (Nicholas Chamfort)

Mi-am „adaptat” (sau, ca să-mi fac singură în necaz, „updatat”) postarea de astăzi, pornind de la cuvântul aleatoriu. Acesta m-a făcut să mă gândesc la vomitat/ vomă și e clar că mi-a accentuat „greața existențială” pe care deja o aveam (mda, acum încerc să „mă dau mare”, dar asta chiar mi-a reamintit, minunea minunilor, de Jean-Paul Sartre și de romanul său din 1938, „La Nausée”, citit de mine cândva, acum muuuulți ani, în studenție). Metaforic vorbind, unele instituții ale Statului, cu Parlamentul în frunte, eu zic că ar trebui că aibă niște vomitorii. Dar, stați așa, cred că ele sunt vomitoriile... 

VOMITORIU, vomitorii, s.n. (în Antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. – Din lat. vomitorium. Sursa: DEX '09 (2009) 

Rezumat generat de IA: 

Legătura dintre cuvântul „a vomita” (a voma) și „vomitorium” (vomitoriu) este, în cea mai mare parte, o neînțelegere populară modernă, bazată pe etimologie, dar diferită ca sens istoric. Iată adevărul despre cele două noțiuni:

Sensul etimologic: Ambele cuvinte provin din latinescul vomere (a vărsa/a scuipa afară). În latină, vomitorium însemna un pasaj larg de acces (coridor sau ieșire) în amfiteatrele romane, prin care mulțimea de oameni „se vărsa” rapid afară la finalul spectacolului. (...) 

Mitul despre Roma Antică: Contrar concepției greșite (popularizată de romane sau articole istorice eronate), un vomitorium nu era o cameră specială unde romanii bogați mergeau să vomite mâncarea pentru a face loc alteia în timpul ospețelor. (...) 

Legătura metaforică: Numele vine de la acțiunea de a scoate foarte repede o mare cantitate de oameni dintr-un spațiu, la fel cum o persoană „varsă” conținutul stomacului. Este o metaforă arhitecturală, nu una funcțională legată de digestie.

Cuvântul zilei:

RĂSCOLITOR, RĂSCOLITOARE, răscolitori, răscolitoare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. – Răscoli + suf. -tor. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1969, cântăreața portugheză de muzică fado Dulce Pontes.

P. S.

  # Sébastien-Roch Nicolas de Chamfort (1741 - 1794) a fost un scriitor francez din perioada Revoluției franceze, căreia i-a fost susținător. În scrierile sale („Maximes et pensées, caractères et anecdotes”, „Elogiu lui Moliere”), de un caracter pesimist, cinic și caustic, a criticat moravurile societății și excesele Revoluției. (Wikipedia)

   #  Nu am găsit prea multe despre Dulce Pontes, dar i-am ascultat câteva cântece. Wikipedia zice așa: „este o compozitoare și cântăreață portugheză de fado, care cântă și în alte stiluri muzicale, inclusiv muzică pop, populară și clasică”.

  # Revenind la realitate, fără nicio implicație metaforică, mă duc să-mi fac un ceai de ghimbir, cu miere, lămâie și turmenic.

Gândurile mele vor să citească mai mult...

Cartea bună e ca o conversație cu un om deștept. (Lev Tolstoi)

Cărțile sunt oglinzi: vezi în ele ceea ce ai deja înlăuntrul tău. (Carlos Ruiz Zafón)

Citim ca să știm că nu suntem singuri. (C.S. Lewis)

O casă plină cu cărți este cel mai bun loc pentru a trăi. (Seth Godin)

Probabil că nu există zile mai fericite din copilărie decât cele petrecute citind o carte extraordinară. (Marcel Proust)

💌 📖 Am cam exagerat cu motto-urile referitoare la cărți și citit, dar mi-au plăcut toate, așa că... Dar trebuie să mărturisesc că, în acest moment al vieții mele, nu mai citesc cât aș vrea, și asta din diverse motive, unele serioase, altele destul de false sau neîntemeiate. Mă refer la cititul cărților, căci ele sunt importante. Cuvintele de azi (din Dexonline), un fragment dintr-un articol și niște glume, cam asta a fost lectura mea pe ziua de azi.

💌Cuvântul aleatoriu: (A) PROBOZI, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.

💌Cuvântul zilei: SAVANTLÂC, savantlâcuri, s.n.1. (Fam.) Erudiție; (depreciativ) Pedanterie, prețiozitate. 2. Preocupare științifică. Savant + suf. -lâc. Cheia alegerii: Ziua Academiei Române.💌 📖 Într-un articol din anul 2017, intitulat „Cinci cuvinte care îți demonstrează cu nu știi limba română așa de bine”, am găsit câteva lucruri interesante, dar și unele îngrijorătoare. Cele cinci cuvinte la care se referea articolul sunt: grizonant, ă (folosim mai des „grizonat”), patetic, ă (i se dă un alt sens decât cel corect), repercusiune, i (nu „repercursiune”, cum se folosește), cicatrice (plural cicatrice/ dar și cicatrici), cireașă (plural cireși/ dar și cireșe). Și acum partea care m-a pus pe gânduri (și asta era cu nouă ani în urmă, acum e mai gravă situația):

În România, gradul de analfabetism este de aproximativ 40%. O altă clasificare împarte țara în 44,2% români cu un nivel scăzut de educație, 41,4% studii de nivel mediu și doar 14,4% dintre conaționali au absolvit studii superioare. (...) Totuși, indiferent de nivelul de educație, probabil fiecărui om i s-a întâmplat, măcar o dată în viață, să își dea seama că în vocabularul lui există minimum un cuvânt pe care îl pronunță greșit, folosește greșit varianta de plural sau îl înțelege și îl folosește greșit. Noi am făcut o listă cu primele cinci cuvinte care ne-au venit în minte și pe care le auzim eronate cel mai des în diverse contexte.

Sursa: https://ziare.com/magazin/inedit/

📍 Glume:
Așteptând într-o gară, un bărbat căra doi bebeluși, câte unul sub fiecare braț. La un moment dat, vine o femeie, se uită la cei doi copii și nu se poate stăpâni să nu întrebe:
- Vai, dar sunt așa de drăguți! Cum îi cheamă?
- Habar n-am!
- Dar sunt băieți, fetițe? Sau băiat și fetiță?

- Habar n-am!

- Nu știi? Păi, ce fel de tată ești, domnule?! Și cum îi duci așa, sub braț, este revoltător!

- Nu sunt tatăl lor, doamnă. Eu sunt doar vânzător de prezervative. Ăștia sunt două reclamații pe care le duc la firma la care lucrez!

&

Doi prieteni stau la „un pahar de vorbă”:
- Cum e, măi, să fii însurat?
- Super tare, mă simt de parcă aș avea iarăși 16 ani...
- Adică?
- Fumez în toaletă, beau pe ascuns, cer voie să ies cu prietenii. Știi și tu sentimentul...
&
Soțul și soția au o mică ceartă. Ea îi reproșează:
- Se pare că pe primul loc la tine este fotbalul și abia pe locul doi sunt eu.
- Greșit, draga mea! Pe locul doi este pescuitul...
&
În magazinul de covoare:
- Am nevoie de un covor care să se murdărească mai greu, pentru camera copiilor.
- Câți copii aveți?
- Șapte.
- Știți ce, mai bine asfaltați...
&

Doi prieteni stau de vorbă, la o bere:

- Măi, omule, aseară am băut șapte beri, o juma' de litru de rom și o jumate de coniac. Pe urmă am mâncat și un măr.

- Și, ai fost mahmur, nu?
- Păi, da, azi dimineață am zis că mor.
- Frate, trebuie să iei măsuri...
- Da, m-am hotărât, nu mai mănânc mere în viața mea!