Triptic de gânduri

 

„Terapeutul meu mi-a spus că modul în care pot obține adevărata pace interioară este să termin ceea ce încep. Până acum am terminat două pungi de M&M și un tort de ciocolată. Deja mă simt mult mai bine.” (Dave Barry)

💬 Cuvântul zilei:

ABIOGENEZĂ s.f. Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață. [Pr.: a-bi-o-ge-ne-ză] Din fr. abiogenèse. Cheia alegerii: În 1980 a fost difuzat primul episod al serialului Cosmos: A Personal Voyage, realizat și prezentat de astronomul american Carl Sagan, una dintre cele mai influente producții de popularizare a științei. Printre numeroasele teme abordate se numără abiogeneza, procesul ipotetic prin care viața a apărut în mod natural din materie nevie, serialul explorând originile vieții și locul acesteia în evoluția Universului.

💬 Cuvântul aleatoriu:

CORĂBIOARĂ, corăbioare, s. f. 1. Diminutiv al lui corabie. 2. Prăjitură preparată din aluat fraged. [Pr.: co-ră-bi-oa-ră] – Corabie + suf. -ioară.  Sursa: DEX '09 (2009).

💬 Cuvânt cu care am avut o „întâlnire de gradul III”:

HANSĂ, hanse, s.f. Asociație, companie comercială occidentală în Evul Mediu. Din germ. Hansa, fr. hanse. Sursa: DEX '09 (2009).

😆

Într-o zi, un tip îşi găseşte BMW-ul, în parcare, cu botul făcut praf, se uită după autorul dezastrului şi nimic, în schimb vede un bileţel pe parbriz: „Îmi pare rău că tocmai mi-am băgat cârligul de la „Dacie” în mândreţea ta de maşină. Îţi scriu pentru ca fraierii de martori care se uită să creadă că îţi las adresa, numărul de telefon şi asigurarea. Nu, nu ți le las, dar să ştii că eu regret nespus”.

😆
La un cabinet medical, doctorul întreabă:
- Ce vârstă aveţi, doamnă?
- Mă îndrept spre 30.
- Din ce direcţie?
😄
Nevasta unui deținut, în audiență la directorul penitenciarului:
- Domnule director, am venit aici să vă rog să-i dați soțului meu o muncă mai ușoară.
- Dar, doamnă dragă, soțul dumneavoastră lipește etichete pe sticle, ce poate fi greu în asta?

- Nesimțitul, mie mi-a zis că sapă un tunel!

💭 💭 💭 Gândurile mele de azi, semănând cu emoticoanele din imaginea de la început, sunt mai multe, mult mai muuuulte decât trei, deci le las pe mâine, acum mă mulțumesc cu trei cuvinte din Dexonline și cu trei glume vechi...

Gânduri care se uită peste zăplaz

MOTTO: „Vârsta nu e cea pe care o ai, ci aceea pe care o simți.” (Gabriel Garcia Marquez)

Păi, ca să mă folosesc de toate elementele alese de mine random (adică, mai neaoș, niște chestii luate la întâmplare), o să zic așa: mă sugestionez până la a fi convinsă și a crede că totul e biiiine, am 37 de ani, deci îs „jună și ambetată absolut”, stau într-una dintre aceste cocioabe sofisticate și exotice, numinte bungalow-uri, în Vanuatu (care, vă reamintesc, este o țară insulară din Oceania), unde e cald și bine, deci mă pregătesc să am o duminică cu totul și cu totul superbă. Mda, câteva gânduri au privit peste zăplazul visului-meu-cu-ochii-deschiși, m-au readus destul de brutal în Domneștii mei de Muscel și m-au trimis să-mi fac „temele” de azi. Așa că...

Cuvântul zilei:

BUNGALOW, bungalow-uri, s.n. Locuință din lemn sau din împletitură de trestie, fără etaj, înconjurată de verande și de vegetație. ♦ Casă de vacanță, din materiale ușoare, construită în locuri pitorești. [Pr.: bungaloŭ] – Din engl. bungalow. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Ziua Mondială a Turismului (ONU).

Cuvântul aleatoriu: 

ZĂPLAZ, zăplazuri s.n. Gard de scânduri sau de uluci care îngrădește o curte sau o grădină. /Orig. nec. Sursa: NODEX (2002).

Cuvântul din Rebus:

KASIDA (< fr.) s.f. Specie a liricii clasice turce și persane, asemănătoare odei. Dintre autorii de kaside, mai cunoscut este persanul Kaani. Sursa: DE (1993-2009).

Ce zice IA: Kasida lui Imru' al-Qais: Este cel mai celebru exemplu din literatura arabă clasică. Începe cu faimosul vers: „Opriți-vă, prieteni, să plângem la amintirea iubitei și a locuinței sale, la marginea dunelor de nisip dintre Dakhul și Hawmal...”

Glume...
- M-am săturat de mania asta a vitezei pe care o ai! E pentru a treia oară când era cât pe ce să mă omori, strigă soţul către soție, foarte nervos.
- Iubi, te rog, mai dă-mi o şansă!
😺
Un tip își întreabă amicul:
- Nu te-am văzut de mult. Unde ai fost?
- Am fost cu soția pe la locurile sfinte și ne-am rugat.
- Și, ți-au ajutat rugăciunile?
- Nu, tot cu ea am rămas!
😺
– Griguță, am înțeles că ți-a luat casa foc, vă pot ajuta cu ceva? Tu și Marcela sunteți bine?
– Am scăpat nevătămați, dar nu sunt bine deloc pentru că Marcela s-a dus.
– Sincere condoleanțe!

– Nu a murit, măi, nebunule. Am zis că „s-a dus” pentru că a fugit cu un pompier. Sigur ea a dat foc la casă, căci e a treia oară când ia foc.

😺
Pe o rețea de socializare, în vremea Covidului, se dă următoarea problemă de matematică: 

„Ana are 10 portocale. Mănâncă 5 dintre ele. Câte îi mai rămân?”.
Românul specialist în nutriție: „Nu e o.k. că mănâncă 5 portocale. E prea mult!”
Românul conspirativ: „De unde are Ana 10 portocale? Le-a furat!”
Românul frustrat: „Bine că mănâncă ca nesimțita 5 portocale și alții nu au nici măcar o prună!”

Românul lăudăros: „Ce să spun! Se laudă că are 10 portocale. Eu am 15 kiwi și nu vin să mă dau mare pe aici...”

Românul naționalist: „Merele nu-i mai plac?!”
Românul agramat: „E prea multe. S-ă ma-i dea și la alți.”
Românul, de pe un cont fals: „Du-te dracu, Ano! Proasto!”

Românul specialist în medicină: „Bine, bine, are portocale. Dar s-a vaccinat?”

Gânduri despre blogăreală

 

MOTTO: „Ia în considerare cât de greu este să te schimbi pe tine și vei înțelege ce șanse mici ai ca să-i schimbi pe ceilalți.” (Jacob M. Braude) 

De azi dimineață tot aștept să văd câteva raze de soare, dar cerul plin de nori mi-a zis, încruntat: „N-ai să vezi!” Păi, și-așa nu prea aveam eu chef de trebăluit pe-afară, așa că m-am dedicat cu entuziasm „prestării” unei ciorbițe de pui. Și acum, aș vrea să scriu ceva, dar nu prea am chef, mi-e cam somn și am cam răcit oleacă în zilele trecute, căci am avut, cum titrează ziarele, „o scădere dramatică a temperaturilor”. Lipsa mea de Inspirație poate fi ilustrată cu succes de poza de mai sus. Așa că am găsit un text de-al meu de acum cinci-șase, plus niște glume de-a dreptul matusalemice și voi „defila” cu ele...

=

Să ne-nțelegem, mai am oarece rezerve de idei puse de-o parte, am gândurile de zi cu zi, neuronii mei sunt tot timpul ocupați, dar, de câtva timp, sunt în pană de gânduri din astea, de-ale blogului. Când, cu mulți ani în urmă, am început să scriu pe acest blog, din curiozitate, m-am uitat pe blogurile altora, care scriau de mai multă vreme decât mine și păreau că știe „cu ce se mănâncă” activitatea asta de blogger (adicătelea, cum îi spun eu, blogăreală). Când am văzut însă ce număr imens de bloguri exista deja, cât de variate erau domeniile pe care se axau, cât de bine scriau unii și ce tâmpenii debitau alții, m-am lăsat păgubașă. Așa că, de atunci, consider acest blog ca fiind un fel de „jurnal” pentru gândurile mele, unde mai las să tragă cu ochiul și vreo alte zece-douăzeci de persoane. Nu-mi pasă nici de clasamente, nici de câștiguri, nici de alte cifre fără niciun sens pentru mine, eu scriu, pur și simplu. Și astfel, mai învăț câte ceva, îmi mai reamintesc o carte, un cântec, o poezie, o trăire, iar în rest, mă mir, mă amuz, mă întreb, mă indignez, mă autoironizez (și lista verbelor reflexive poate continua la nesfârșit). Dar, când sunt în acea pană de gânduri de care am făcut vorbire la început, ei, recunosc că atunci mă simt destul de frustrată, și îmi zic că ar trebui să-mi văd de alte treburi și să nu mai încerc să scriu. Căci rezultatul mă dezamăgește întotdeauna.

=
💣 Și, mda, niște glume...

☺☺☺
Un tânăr își face o programare la un cabinet psihologic. Psihologul îl întreabă:
– Ce anume te deranjează, care este problema?
– Se pare că nu-mi pot face prieteni. Mă poți ajuta tu, măi cheliosule?
☺☺☺

Discuție la spital:
- Dumneavoastră sunteți pacientul salvat din incendiu?
- Da.
- Păi, aveți mai multe fracturi decât arsuri!
- M-au stins cu lopata...
☺☺☺

La un interviu pentru angajare:

– Văd că ați fost angajată până de curând ca recepționeră în cabinetul unui psiholog. De ce n-ați rămas acolo?

– N-am avut de ales. Mă săturasem. Orice făceam, domnul psiholog îmi punea câte un diagnostic.

– Cum așa?

– Păi, dacă întârziam, îmi spunea că sunt ostilă, dacă ajungeam mai devreme, că sunt anxioasă, iar dacă ajungeam exact la timp, îmi spunea că sunt obsesiv-compulsivă.

☺☺☺

Gânduri și găselnițe

MOTTO: „Dacă nu poți să faci un lucru bine, fă-l măcar cu entuziasm!” (Dale Carnegie)

GÂNDURILE ZILEI: Sunt cam ostenită după niște „munci” prin grădină și ușor agasată de diverse chestii, dar mi-am afișat aici una dintre pozele mele preferate, m-am uitat la ea fix vreo trei minute (adică, până am început să zâmbesc), am ascultat un pic de muzică și toate gândurile mi s-au mai ostoit (mda, e un termen învechit și popular, dar pe ăsta îl vreau eu), deci am venit împreună să scriem câteva vorbe. Cei de la Dexonline au reluat rubricile „Cuvântul din vitrină” și „Proverbul zilei” (bine au făcut), gândurile de azi cam astea sunt, iar găselnițele le las pe mâine. Deci...

CUVÂNTUL DIN VITRINĂ:

Femeie s.f. curajoasă, hotărâtă, înțeleaptă, inteligentă, puternică, fermă, vizionară, empatică. Sursa: publicitate; adăugată de World Vision România (organizație nonprofit din București).

FEMEIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: fe-me-ie] – Lat. familia „familie”.

PROVERBUL ZILEI: „Banul e ochiul dracului.” (Paraua, ochiul dracului. Adică banul te înșală.) Sursa: Golescu (1973)

CUVÂNTUL ZILEI:

REVERSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. Din fr. réversion. Cheia alegerii: Născut pe 24 septembrie 1452, la Ferrara, predicatorul franciscan Girolamo Savonarola a exercitat o dictatură morală asupra bogatului oraș Florența, eliberat de sub tirania familiei Medici, convingându-i pe bogătașii și amabilii florentini să renunțe la lux. Însă a sfârșit pe rug, iar familia Medici nu a întârziat să se întoarcă în oraș.

CUVÂNTUL ALEATORIU:

GĂSELNIȚĂ, găselnițe, s.f. (Fam.) Situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.). – Găsi + suf. -elniță.

GĂSELNIȚĂ, găselnițe, s. f. Fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). Din bg. găsenica „omidă” (după derivatele în -elniță).

GLUMELE DE AZI:

Soțul vine acasă într-o seară şi soția îi spune:

- Vezi că ai tricoul invers!

- Ce zici? întrebă soțul, privindu-se în oglindă.

- Ai tricoul invers, nu pot să cred că ai umblat aşa toată ziua, arăți ridicol.

- Să ştii că mi s-a părut mie că e mult prea larg la gât şi foarte strâns pe talie.

%%%

- Soacră-mea a fost ieri la expoziția de vipere!

- Şi?

- A luat Premiul Întâi!

%%%

Am avut un schimb dur de replici cu soția mea în timp ce ne pregăteam de divorț. Ea mi-a spus:

- Să știi că păstrez copilul, eu l-am născut, este al meu !

- Nu este adevărat, nu-i al tău, i-am răspuns.

- Cum adică nu-i al meu, cine crezi tu că i-a dat naștere atunci? mi-a replicat ea.

- Îți mai aduci aminte, i-am zis eu, în ziua în care s-a născut, când a făcut pe el, și m-ai rugat să merg să-l schimb? Ei bine, l-am schimbat!

%%%

Un tip avea trei iubite și nu știa cu care dintre ele să se însoare. Așa că a decis să-i dea fiecăreia câte 1.000 de euro, ca să vadă cum îi cheltuie. Prima iubită iese în oraș și se machiază, își ia haine noi, își schimbă coafura, își face manichiura, pedichiura, tot tacâmul, și-i zice tipului:

– Iubițel, am cheltuit banii ca să fiu frumoasă pentru tine, pentru că te iubesc așa de mult!

A doua iubită a ieșit în oraș și a cumpărat crose noi de golf, un CD player, un televizor și o combină și i le-a dăruit tipului, zicând:

– Dragul meu, am cumpărat aceste cadouri pentru tine, pentru că te iubesc așa de mult!

Cea de-a treia ia cei 1.000 de euro, îi investește în acțiuni, își dublează suma, returneaza cei 1.000 de euro tipului, apoi reinvestește restul. Și îi zice:

– Iubi, investesc restul banilor pentru viitorul nostru, pentru că te iubesc atât de mult!

La final, tipul s-a gândit îndelung cum au cheltuit femeile din viața lui banii și a decis să se însoare cu cea cu sânii cei mai mari.

Niște gânduri care vor să prindă un haștag

MOTTO: „Trebuie să învățăm să ne fim cei mai buni prieteni pentru că de prea multe ori cădem în capcana de a ne fi cei mai mari dușmani.” (Roderick Thorp) 

Cuvintele de astăzi, din Dexonline, m-au făcut să tresar de câteva ori (o dată pentru că nu prea le știam, adică, sinceră să fiu, nu le știam deloc, a doua oară pentru că mă conduceau spre alte cuvinte cvasi-necunoscute și, în fine, a treia oară, pentru că unul dintre ele m-a dus imediat cu gândul la „poponeț”, dar nu la personajul ăla destul de dubios, ci la partea cu care ne așezăm pe scaun). Mda, mi-au trecut și tresăririle și jena, așa că acum o să scriu cuvintele și câteva glume, apoi plec după gândurile mele ca să văd de ce aleargă, caută un # la ce, căci nu mi-au zis?!

Cuvântul aleatoriu:

PELTINERV, PELTINERVĂ, peltinervi, peltinerve, adj. (Despre frunzele peltate) Cu nervuri ramificate ca niște raze de la centru spre periferie. – Din fr. peltinerve.

PELTAT, -Ă, peltați, -te, adj. (Despre frunze) Cu nervuri care pornesc din mijlocul limbului și cu pețiolul prins de fața dorsală. – Din lat. peltatus, fr. pelté, it. peltato.

Cuvântul zilei:

CURUL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. Din lat. curulus, fr. curule. Cheia alegerii: Flavius Aetius, general roman, a fost asasinat pe 21 septembrie 454 de împăratul Valentinian al III-lea. Marile sale calități morale i-au determinat pe istorici să-l numească „ultimul dintre romani”.

😆😆😆 (Glume):

Două cămile, tată și fiu, vorbesc între ele:

- Tată, de ce avem noi cocoașă?

- Păi, fiule, în deșert nu sunt fântâni și în cocoașă ne ținem rezerva de apă.

- Dar de ce avem copite așa de mari?

- În deșert e nisip mult, și acestea ne ajută la mers.

- Atunci ce naiba căutăm noi la „Zoo”?

😆

Un tip le spune colegilor de birou:

- Măi, am o dilemă: azi am prins doi vecini sărutându-se în lift și acum mă întreb dacă să le spun și nevestelor lor...

😆
Două tipe stau la bârfă, la o cafea. Una zice:

- Uite, fată, să vezi și tu ce minte îngustă are bărbatu-meu. De două zile stă bosumflat pe mine. A făcut un accident de circulație alaltăieri când m-a dus cu mașina în oraș, la coafor, și zice că e din cauza mea, că n-am tăcut eu din gură.

- Păi, poate l-ai bătut la cap și s-a enervat.

- Nuuu, dragă, tot drumul am tăcut, n-am scos decât două cuvinte chiar acolo, în intersecția unde a bușit mașina.

- Pentru două cuvinte? Chiar că e culmea cu acuzațiile lui! Și ce-ai zis, dragă, de zice că e vina ta?
- „Dreapta liber!”

😆

O fetiţă de cinci sau şase ani intră, împreună cu mama sa, într-un magazin. Se uită fix la o angajată care era mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată şi, cu o nevinovăţie de copil, o întreabă:

-Tu mai ai şi acum haine de când erai mică?

Gânduri cam ostenite

 

Motto: „Toți trăim sub același cer, dar nu toți avem același orizont.” (Konrad Adenauer)

Ia te uită ce scriam eu acum cinci ani, într-o postare intitulată „Gânduri candide:

... Constat cu stupoare că n-am mai scris aici, pe blogul meu, de vreo zece zile. Zece zile!!! Nu pot da vina nici pe treburile foarte multe, presante, și care încep să mă cam „copleșească”, nici pe micile și marile motive de enervare, dezamăgire și supărare, ci o să dau iarăși vina pe Inspirația mea (am scris cu majusculă, așa, ca s-o măgulesc oleacă și ca să nu vă duc cu gândul la acțiunea de a inspira și, da, a expira). Ea, „Inspirația”, care nu a mai vrut cu niciun chip, de zile-n șir, să „presteze”, mi-a făcut mutre, și apoi și-a luat concediu medical. Am pus titlul acesta pentru că n-am vrut să-mi jignesc astăzi gândurile și să le zic „naive” sau chiar „prostuțe”. În ultima vreme (adică de vreo șaizeci și ceva de ani) gândurile mele au tendința să fie (uneori) așa. De unde și STAREA mea de spirit actuală, denumită de mine foarte concret și obiectiv „nicicum”. Nu pot ieși din această „stare” incertă și din acest sentiment de ciudă pe mine însămi nici cu muzică, nici cu dans de una singură prin casă, nici cu muncă prin grădină, nici cu citit, nici cu bancuri. Am observat oarece ameliorare atunci când fac câte un puzzle. Asta e o nouă „pasiune”, și așa încerc să îmi „educ” eu răbdarea (care și ea e pe sfârșite, ca și optimismul meu de fațadă). Atât pentru azi. Ah, nu, urmează câteva glume:

😆

Stând la o bere, pe o terasă, un tip se confesează prietenului lui:

- Credeam ca noua mea prietenă este „aleasa” mea. Ieri, însă, m-am uitat prin șifonierul ei și-am găsit un costum de asistentă medicală, unul de menajeră franceză și unul de polițistă, cu cătușe cu tot, așa că m-am gândit: „Dacă nu e-n stare să păstreze un serviciu, nu e bună nici pentru mine!”

😆

Un tânăr eschimos intră în igluul iubitei. După vreo trei luni, tatăl fetei intră nervos și strigă:

– Dar ce crezi tu, măi băiete, că o să stai cu fiică-mea o noapte întreagă?!

😆

Discuție între soți:
- Dragă, ce crezi, noi mai avem feeling?
- Habar n-am, vezi și tu în sertarul cu medicamente...
😆
- Auzi, fată, tu pui la suflet?
- Nu, eu pun la șolduri...
😆

Din „înțelepciunea” feisbuchiană. Text scris, mai mult ca sigur, de un bărbat: „Femeile care e frumoase, e leneșe. Care e deștepte, e rele. Iar alea care e și harnice și bune la suflet, e grase...”

P. S. Gândurile mele sunt cam tot așa ca acum cinci ani, starea de spirit e fluctuantă, dar glumele sunt altele (tot vechi, dar altele...)

Câteva gânduri puse în cuibar...

Motto: „Memoriile” sunt numai amintirile care îţi convin.” (Tudor Mușatescu)

Primul cuvânt din Dexonline, ăla căzut „la zar” (adică aleatoriu), mi-a inspirat titlul. Pentru că, da, am vreo cinci sau șase gânduri puse într-un „sălaș” al minții, nu cu scopul de a scoate pui, ci de a mă aștepta acolo până o să am timp de ele. Urmează câteva „notițe” la anumite cuvinte și apoi glume cât cuprinde. Nu prea mai am ce scrie pentru că muuulte dintre gândurile mele au plecat în grabă să caute „sălașul” ăla despre care am făcut vorbire și... cred că l-au găsit. Asta pentru că nu vor să-și recunoască vina de a nu fi în stare să mă ajute să scriu...

+

CUIBAR, cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle. ♦ Instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul. ♦ Cuib. ♦ Fig. Culcuș. 2. Fig. Sălaș, locuință. – Cuib + suf. -ar. Sursa: DEX '09 (2009).

+

OZONOSFERĂ s. f. Strat al atmosferei bogat în ozon, cuprins între 15 și 40 km altitudine. – Din fr. ozonosphère. Cheia alegerii: Ziua Internațională pentru Protecția Stratului de Ozon (ONU). Comemorează semnarea în 1987 a Protocolului de la Montreal prin care statele lumii au adoptat acordul internațional destinat eliminării treptate a substanțelor care distrug stratul de ozon, precum CFC-urile. Este considerat unul dintre cele mai reușite acorduri internaționale de mediu. 

+

(A) SUPRIMA, suprim, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc. A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. Cheia alegerii: În 1752 Marea Britanie adoptă calendarul gregorian. În teritoriile britanice, ziua de 2 septembrie a fost urmată direct de 14 septembrie, fiind eliminate 11 zile pentru alinierea calendarului la cel gregorian. 

NOTIȚĂ: Cuvântul zilei (de alaltăieri) m-a dus imediat cu gândul la anii petrecuți în Păunești, Vrancea (unde am fost profesoară câțiva ani buni) și la a doua mea apariție pe scenă ca „actriță” (prima a fost în timpul studenției), în „Articolul 214” de I. L. Caragiale. Replica nu era a mea, dar e savuroasă (și plină de greșeli gramaticale) și m-a ajutat să trec peste nostalgia inerentă:

Cocoana: Marea cu sarea! Avea și el o sută cinzeci de lei pe lună... și l-a suplimatără; cu o sută cinzeci de lei a lui o să se procopsească statul! [...] L-a suplimatără, că l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminițile ochișorilor din cap, s-ajung să-i văz orbeți pe toți...

+ (Glume)

Într-un proces de divorț, judecătorul o întreabă pe reclamantă motivul despărțirii.

- Doamnă, sunteți sigură de ceea ce cereți? Doriți divorțul pentru compatibilitate de caractere? Nu ar putea fi contrariul?

- Nu, domnule judecător, răspunde femeia. Este pentru compatibilitate. Mie îmi plac filmele, soțului meu la fel! Îmi place să merg la plajă, și lui de asemenea! Îmi place să merg în drumeții, el la fel! Mie îmi plac bărbații, și lui la fel...

+
Casieria unei bănci. O doamnă foarte stilată și elegantă îi întinde funcționarului un cec și spune încet:
- Îmi cer scuze că semnătura soțului meu e așa de neclară și tremurată… Nici nu m-am gândit că se va speria în halul ăsta când m-a văzut cu pistolul în mână!
+

Un tip se trezește într-o dimineață cu o mahmureala îngrozitoare după o noapte de pomină petrecută la un dineu de afaceri. Se chinuie să deschidă ochii și primul lucru pe care îl vede sunt două aspirine așezate lângă un pahar cu apă, pe noptieră. Și, lângă ele, un trandafir roșu! Se ridică din pat și-și vede hainele curate și călcate. Se uită prin cameră și vede că totul e în ordine perfectă și lucește de curățenie. La fel e și în restul casei. Ia aspirinele, se sperie când se uită în oglinda din baie și vede că are un ochi vânăt și, în cele din urmă, observă un bilet pe masă pe care scria: „Dragul meu, micul dejun e în cuptor. Eu am ieșit la cumpărături. Te iubesc!” Tipul se târăște gemând până în bucătărie și vede că, într-adevăr, îl aștepta micul dejun aburind și ziarul din acea zi. Fiul lui era și el în bucătărie. Tatăl îl întreabă, cu multă precauție:

– Fiule, ce s-a întâmplat azi-noapte?

– Păi, ai ajuns acasă după ora trei dimineața, beat turtă și ai luat-o razna. Ai rupt măsuța din sufragerie, ai vomitat pe coridor, ai făcut pipi în glastra cu ficusul mamei și ți-ai învinețit un ochi când ai dat cu capul de ușă, așa, ca să arăți ce tare ești!

– Atunci, de ce este totul într-o ordine perfectă, de ce am primit un trandafir roșu și micul dejun mă așteaptă în bucătărie?

– Ah, asta-i simplu, îi răspunde fiul. Mama te-a târât până în dormitor și, când a încercat să-ți dea jos pantalonii i-ai spus: „Lasă-mă în pace, cucoană, sunt om însurat!”

MORALA: Măsuța ruptă – 300 lei; micul dejun – 10 lei; trandafirul rosu – 5 lei; aspirinele - 1,50 lei, dar să spui lucrul potrivit la momentul potrivit, este neprețuit!

+

Un grup de fete au plecat în excursie într-o zi foarte călduroasă de vară. Au ajuns la un eleşteu înconjurat de tufișuri şi copăcei şi, cum nu se zărea ţipenie de om, fetele s-au dezbrăcat şi s-au aruncat în apă. După ce s-au bălăcit vreo oră şi mai bine, au ieşit din apă şi s-au întins la soare să se usuce. După ce s-au îmbrăcat şi erau gata să plece la drum, apare un camion militar gol şi opreşte lângă ele. Un tânăr ofițer, din cabină, le salută pe fete şi apoi strigă:

– Atenţie, echipa de camuflaj! Luaţi-vă tufişurile şi copăceii şi urcaţi în camion!

NOTIȚĂ: Dacă cineva a avut răbdare să citească până la sfârșit, îi mulțumesc. Eu am vrut să corectez ce-am scris și m-am plictisit deja pe la mijlocul postării...