joi, 19 noiembrie 2026

Trei gânduri în doi desăgiori

Motto: „Mi se pare că singurul lucru care ne dă posibilitatea să privim fără dezgust această lume în care trăim este frumusețea pe care oamenii o creează, când și când, din haos.” (William Somerset Maugham, „Vălul pictat”)

   Gândurile mele din joia asta sunt muuult mai multe, dar am ales doar trei pentru că am fost „inspirată” de o expresie ce mi-a traversat aseară mintea. Veți vedea imediat ce expresie. Și, culmea, nu am uitat-o până azi, când am poposit la blogul meu (adică, fără să o notez niciunde, mi-am amintit de ea acum, dis-de-dimineață). Dar eu o să fac invers: o să împart trei gânduri în doi desăgiori. Primul gând este că trebuie să încetez să mă mai scol așa, cu noaptea-n cap (repet, asta înseamnă foarte devreme, nu în plină beznă a minții). Al doilea gând este despre autorul citatului din motto. Nu prea mai știu bine acțiunea din „Vălul pictat”, dar îmi amintesc destul de bine romanul „Sclavia umană” și piesa „Luna și doi bani jumate”, precum și nuvelele domniei-sale. Am cam uitat al treilea gând (sau, depinde, poate nu-mi mai place și prefer să-l uit), dar am să improvizez. Nu, renunț la orice improvizație pentru că, între timp, am făcut greșeala și m-am uitat un pic la știrile zilei. Bleah!
Ce-mi spune Wikipedia despre W. S. Maugham:
♦ „Vălul pictat” este un roman scris de Somerset Maugham și publicat în 1925. Titlul provine de la sonetul lui Percy Bysshe Shelley care începe cu versul „Nu ridica acel văl pictat, pe care cei care trăiesc îl numesc Viață”. (...) William Somerset Maugham a fost un dramaturg și prozator englez, a cărui operă s-a bucurat de notorietate internațională. Proza sa se caracterizează prin soliditatea construcției, observația ascuțită asupra mediilor și caracterelor, tonul de fină ironie.  
Aflu de la I. A. (și râd vreo trei minute):
♦ Expresia „a împărți două paie la trei măgari” înseamnă a împărți o cantitate sau o sumă infimă, ori a încerca să acoperi prea multe nevoi cu resurse insuficiente. (...) Ca glumă sau ghicitoare de logică, răspunsul clasic este: împarți un pai în două jumătăți egale, dai câte o jumătate la cei doi măgari, iar al doilea pai îl păstrezi pentru tine. Dacă trebuie împărțite strict în mod egal între cei trei măgari, fiecare primește câte 2/3 din pai (sau, în varianta glumeață, măgarii nu citesc, așa că le iei tu pe toate trei). Surse: Dexonline și Mioritice.ro
♦ Cuvântul aleatoriu:
DESĂGIOR, desăgiori, s. m. (Pop.) Desăguță. (Desag + suf. -ior). Desăgel. (Desag + suf. -el). Sursa: DEX '09 (2009) 
DESAGĂ, desagi, s.f. Traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa. Fiecare dintre cele două părți ale acestui obiect; (p. ext.) traistă. [Variantă: desag s.m.] – Din ngr. disákki(on), bg. disagi. 
♦ Cuvântul zilei
PERCUTANT, PERCUTANTĂ, percutanți, percutante, adj.1.(Despre proiectile) Care explodează la atingerea unui obstacol sau în urma unei percuții. 2. (Min.; în sintagma) Perforator percutant = perforator mecanic al cărui sfredel acționează prin lovituri. 3. Cu o mare putere de pătrundere; frapant prin claritate, precizie. Care provoacă un șoc psihologic. Din fr. percutant. Cheia alegerii: Pe 19 noiembrie 1923 s-a născut Monica Lovinescu, una dintre cele mai importante voci ale exilului românesc.
♦ GLUME:
- Domnule primar, de la DNA vă sunăm. Am văzut că ați făcut un pod foarte frumos în satul dumneavoastră.
- Da, mulțumesc de apreciere. Chiar e frumos!
- Dar pe acolo nu trece niciun râu...
- Păi, când vin banii de la PNRR, facem și râul!
☺
Pedro primește o nouă secretară. El se confruntă cu o rafală de întrebări din partea soției sale, care a fost mereu un pic cam prea bănuitoare.
Sara (soția lui Pedro): Iubi, noua ta secretară are picioare frumoase?
Pedro (temător): Nu prea am observat.
Sara: Ce culoare au ochii ei?
Pedro (liniștit): N-am avut timp să verific.
Sara: Care sunt culorile pe care le folosește pentru unghii?
Pedro (agasat): N-am idee!
Sara: Poartă ruj mat sau lucios?
Pedro (nervos): Abia am vorbit cu ea, așa că nu știu.
Sara: Cum se îmbracă?
Pedro (neatent): FOARTE repede…
☺
La ospiciu, într-o cameră, mai mulți nebuni se agitau de zor. Intră doctorul și îi întreabă:
- Ce se întâmplă, măi, aici?
Unul dintre nebuni îi zice:
- Noi suntem macaroane puse la fiert.
Doctorul vede într-un colț doi dintre ei care stăteau nemișcați.
- Voi de ce stați acolo?
- Păi, noi ne-am lipit de oală...
☺
Soțul către soție:
- Ieri aveai nervi. Ți-au trecut?
- Da, dar azi am alții!

miercuri, 18 noiembrie 2026

Gânduri alertate cu de-a sila

 
MOTTO: „Sunt mai numeroase lucrurile care ne sperie, decât acelea care ne ameninţă, şi adesea suferim mai ales din cauza fricii noastre, decât a realităţii.” (Seneca)


Acum am pe ce da vina că nu știu ce să mai scriu: pe alerta de cutremur de azi-noapte. N-am mai putut adormi după aceea, deci acum sunt morocănoasă și mi-e cam somn. Așa că voi scrie doar ce am găsit în Dexonline și, desigur, două glume. Mai noi, aș zice. Pe mâine...
Cuvântul zilei:
MIZANSCENĂ, mizanscene, s.f. (Rar) Realizarea scenică a unui spectacol prin care se stabilește locul, decorul, mișcarea, jocul actorilor; punere în scenă. Din fr. mise en scène. Cheia alegerii: Pe 18 noiembrie 1928, publicul de la Colony Theater din New York l-a aplaudat pentru prima dată pe Mickey Mouse, în filmul „Steamboat Willie”, devenit celebru pentru utilizarea foarte eficientă a sunetului sincronizat cu animația. Șoricelul, care inițial urma să se numească Mortimer, a fost redenumit Mickey la insistențele doamnei Disney, soția creatorului său. (Vezi și poza!)
Proverb (tot din dexonline.ro):

„Ochii văd, inima cere.” (Adică pofta omului la cele ce vede.) Sursa: Golescu (manuscris - 1840;(re)publicat - 1973)
Glume:
Un cuplu tânar se pregătește de o seară în oraș. Cheamă taxiul și, în momentul în care ies ei, scot și mâța afară. Numai că pisica, țuști, înapoi în casă!
Ea zice:
– Întoarce-te tu și scoate-o, că-l țin eu pe ăsta cu taxiul.
Și, ca să nu se știe că va rămâne casa goală, zice:
– Vine și soțul meu imediat. S-a întors să-și ia la revedere de la mama!
Apare și soțul, destul de agitat:
– Dom'le, scuze că v-am reținut, dar zgripțuroaica dracului, s-a ascuns sub pat, după ce am rupt un umeraș de fundul ei ăla gras. Ca s-o scot, a trebuit s-o înfășor într-o pătură, că mă zgârâia, dar așa am azvârlit-o mai ușor pe geam…
&
Acum două zile am fost invitată la o petrecere numai cu femei și i-am promis soțului meu că mă întorc la 12 noaptea. Orele treceau, noi ne simțeam bine, șampania curgea, așa că doar pe la 3 dimineața m-am îndreptat spre casă, beată criță. Tocmai când am ajuns la ușă, ceasul cu cuc, din holul casei, a început să cânte de trei ori. Dându-mi seama că soțul meu o să se trezească și o să-l audă, am mai făcut eu „cu-cu” de încă nouă ori. Am fost tare mândră de ce idee genială am avut – chiar fiind beată – ca să evit un conflict familial. A doua zi dimineața, sotul meu m-a întrebat la ce oră am venit și când i-am spus că la 12, nu a părut foarte surprins. „Uufff, am scăpat!”, mi-am zis. După câteva secunde, însă, mi-a spus că trebuie să ne cumpărăm un nou ceas cu cuc. L-am întrebat de ce.
- Păi, azi-noapte, cucul a cântat de trei ori, apoi a zis „fir-ar să fie”, a mai cântat de patru ori, și-a dres vocea, a mai cântat de trei ori, s-a hlizit, apoi a mai cântat de două ori, după care a râs un sfert de oră...
P. S.
© imagine Addell Design (dexonline.ro, cuvântul „mizanscenă”)

marți, 17 noiembrie 2026

Azi, gânduri puține și cam nepricopsite

Motto: „Când omului nu-i mai este frig, foame şi frică, devine nemulţumit.” (Ennio Flaiano)

Tot ce veți vedea astăzi (în afară, poate, de titlu) sunt niște reluări. Citatul este din 2014. Textul e din noiembrie 2021. Glumele sunt de peste tot. Mâine îmi voi aduna gândurile și poate voi reuși să scriu ceva. S-auzim numai de BINE!

Înainte să mă uit la știri (știu că fac o mare greșeală, dar trebuie din când în când să știu ce mai e prin Argeș/ Muscel, prin România și prin lume), mi-am adus aminte de o scurtă propoziție pe care sunt sigură că fiecare dintre noi a rostit-o la un moment dat: VIAȚA MEA E UN ROMAN. I-am cerut lui GOOGLE să-mi dea rezultate despre această zicere și cele mai multe au fost despre cartea de poezii a lui Adrian Păunescu, apărută în anul 1986, și intitulată chiar așa. Suntem îndemnați insistent s-o cumpărăm (prețurile variază între 25 și 39 RON, iar cu autograf, 300 RON), dar am trecut grațios mai departe. În tribuna-magazine.com am găsit o rubrică intitulată tot așa, unde se făceau cronici de carte. Atât. Păi, o să revin la asta, acum citesc știrile. În Argeș, ca peste tot, primează chestii de genul: ah, accidente; ah, vine Black Friday; ah, reduceri de 40%; în Pitești „se montează nu un brad, ci... mai mulți”; ah, iată listele cu rata infectărilor cu Covid în localitățile din Argeș (ah, ce m-am speriat, zilele trecute, pe lista asta, în Domnești nu era niciun caz, acum sunt șapte); și, în fine, bomboana (mincinoasă) de pe colivă: „de la anul, cresc pensiile, salariul minim și alocațiile”. Bun, cred că mi-a ajuns. Am trecut totuși la știrile din țară și la cele externe, dar după ce am citit că al cincilea val al virusului mutant Corona, numit Omicron, va lovi Europa, am capitulat, am fluturat steagul alb și am hotărât, împreună cu gândurile care nu leșinaseră sau nu stăteau ascunse, că trebuie să fac o pauză (de la scris). M-am întors. Cea mai bună replică la ultima știre, aia amenințătoare și panicardă, este o butadă citită zilele trecute (nu mai știu unde): „Ai dracu' ăștia, știu când vine valul cinci, dar sunt luați prin surprindere de prima zăpadă!” Decât să-mi fac nervi cu minciunile și știrile acestea gen „bau-bau”, mai bine să mă gândesc, cu nostalgie, la minunatele minciunele (uscățele, scovergi sau pur și simplu gogoși pufoase, răsucite, ce aveau forme de fundițe), pe care le mâncam cu drag în copilărie, făcute după rețeta bunicii. Mmmm... 

Mesaje pe WhatsApp:
💕 Bună, frumoaso, am văzut că m-ai invitat într-un grup pe Facebook, sincer, am aruncat un ochi și am văzut că sunt majoritatea numai femei, dar tu ești cea mai frumoasă, eu sunt singur, nu am obligații și chiar mi-ar plăcea să ne cunoaștem.
👪 Bună ziua, domnule, grupul de pe Facebook l-am făcut ca să vedeți cum evoluează copiii și ca să socializeze părinții între ei, eu sunt educatoarea fetiței dumneavoastră și vă rog să o salutați pe doamna Anca din partea mea!
&
Discuție într-o familie:
- Auzi, dragă, ar trebui să renunți la cele patru beri pe care le bei zilnic, tu n-ai auzit de criză?
- Dar nu mai bine reducem bugetul pentru fardurile și parfumurile tale?
- Aaaa, nu, nici gând, toate sunt, de fapt, pentru tine, ca să mă vezi mai frumoasă...
- Și alea patru beri pentru ce crezi că sunt?!
&
Anul ăsta, de Halloween, am strigat la nevastă-mea:
- Iubi, e o vrăjitoare la uşă. Deschid?
- Deschide-i, dă-i nişte dulciuri şi trimite-o dracului la plimbare!
Aşa am făcut şi de atunci soacră-mea nu mai vorbeşte cu mine.
&
- Ioane, am două vești proaste, nu știu cum să ți le zic.
- Combină-le!
- Nevastă-ta ne înșală!

luni, 16 noiembrie 2026

Câteva gânduri asertorice

  MOTTO: „Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă să nu mă ucideți.” (Geo Bogza)


Ieri am renunțat să mai scriu. Nu mai repet cauzele (da, sunt mai multe), pentru că devin de-a dreptul penibilă și plictisitoare. Găsisem imaginea de mai sus (nu prea potrivită pentru mine, care voi rămâne veșnic ca un pisoiaș temător și fără imaginație), găsisem și un motto (despre care prefer să nu comentez nimic) și, în plus, două cuvinte din Dexonline (cuvântul zilei, „exorbitant”, pe care nu-l mai scriu aici, l-am ales doar pe cel aleatoriu). Astăzi am completat cu câteva expresii și, sigur că da, cu niște bancuri...

ASERTORIC, ASERTORICĂ, asertorici, asertorice, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique.
ASERȚIUNE, aserțiuni, s.f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; prin generalizare - afirmație. [Pr.: a-ser-ți-u-ne] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. 
Sursa: DEX '09 (2009)

- „Dacă tăceai, filosof rămâneai” se referă la oamenii care au un aspect de persoane deştepte, dar când vorbesc spun platitudini. Expresia provine din lucrarea filosofului antic Boethius, numită „Mângâierile filosofiei”. Acesta a ajuns la închisoare pentru că a spus unele lucruri care nu au fost pe placul regelui.
- „Vorbe de clacă” este o expresie folosită atunci când cineva vorbeşte inutil sau neserios. Originea expresiei vine de la micile adunări ce aveau loc pe vremuri între săteni, numite clacă. Aceştia se adunau şi se ajutau la muncă, iar în acest timp spuneau tot felul de snoave sau bârfe din sat.
- „Muncă de Sisif” este o expresie folosită atunci când cineva are de îndeplinit o muncă inutilă. Sisif este regele care a fost pedepsit de Zeus să urce un deal din infern purtând o stâncă uriaşă în spate. De fiecare dată când Sisif ajungea în vârf, stânca aluneca, iar regele trebuia să ia munca de la capăt. 
(Sursa: https://adevarul.ro)

Păi, „vorba lungă, sărăcia omului”, așa că o să închei rapid cu niște glume:
Un tătic cu băiețelul lui merg la cinema și văd un film cu indieni.
– De ce se vopsesc apașii pe față, tati?
– Se pregătesc de război, fiule.
Într-o dimineață, puștiul vine repede la taică-său și strigă:
– Tati, tati, hai să ne facem valizele și să plecăm repede!
– De ce?
– Pentru că mama se pregătește de război!
%
Soţul, întorcându-se seara de la serviciu, este întâmpinat de soţie cu un afiş în mâini: „Nu vreau să vorbesc cu tine!” Omul ridică din umeri, îşi deschide o bere şi se aşază în faţa televizorului. Peste cinci minute apare soţia cu un nou afiş: „Da` nu ești curios de ce?!”
%
În vremea „comunismului biruitor”, un tip tocmai iese din sediul miliției județene şi, epuizat, se sprijină de un pom. Un trecător se apropie de el, întrebând:
- Nu vă supăraţi, nu ştiţi unde se bate aici la maşină?
- Nu ştiu, dom`le, pe mine m-au bătut manual...

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Gânduri care-mi vând iluzii

MOTTO: „Fiecare trăiește vânzând câte ceva.” (Robert Louis Stevenson)

Plouă. Iar! De fapt, de vreo zece zile-ncoace, ar fi fost mult mai ușor să „anunț” când nu plouă. Pe lângă starea ușor morocănoasă (eufemistic vorbind) pe care mi-o provoacă, vremea asta umedă, rece și ploioasă îmi taie tot cheful de scris (aici, pe blog, sau aiurea), precum și imboldul de a ieși în sat după cumpărături. Mda, și am trecut, elegant, peste durerile de oase și oscioare. Bun, să vedem de ce am poposit eu astăzi la blog. Cuvintele din dexonline.ro le-am scris deja pe pagina de Facebook, în afară de ăla de la post-scriptum, a cărui „cheie” m-a dus înapoi, hăt, în timpul copilăriei, când am citit „Comoara din insulă”. Cred că nu trebuie să vă zic că nu mai știam absolut nimic din ea. M-am dus rapid la I.A. (care n-a citit nici ea cartea, dar s-a inspirat de ici, de colo) și i-am cerut rezumatul. Nu, nici după asta nu mi-am amintit mare lucru. Păi, vorba blondei dintr-un banc, o să aștept să văd filmul (deh, unul dintre ele, dar nu ăla rusesc din 1972). Și acum, alte „enigme”, destul de haioase: căutând o imagine care să arate cartea cu pricina, am avut de ales dintr-o „mare” de titluri (s-a publicat de multe ori, la multe edituri), dar am ales-o pe asta de mai sus pentru că este din colecția „Cărțile elevului smart”, ceea ce m-a făcut să râd în hohote (din vreo trei motive). Și, în „marea” asta de titluri, înota unul, ca să zic așa, contra curentului. Vedeți imaginea de la final. Cam asta-i tot...
Glume? Glume!
Prima zi de școală în Franța anului 2036. Învățătoarea strigă catalogul:
– Mustafa Al Ekhzeri?
– Prezent!
– Ahmed El Cabul?
– Prezent!
– Kadîr Sel Ohlmi?
– Prezent!
– Mohammed Endahrha?
– Prezent!
– Chanhira Amarttayaku?
– Prezent!
– Al Ain ben Oit?!
Nu răspunde nimeni.
– Al Ain ben Oit!
În clasă, liniște totală.
– Pentru ultima dată: Al Ain ben Oit!
Un copil răspunde timid:
– Madame, cred că e vorba de mine, numai că se pronunță Alain Benoit.
&
O mămică observă, cu îngrijorare crescândă, că fiul său iubit nu seamănă nici cu ea, nici cu soțul. Soț la fel de iubit, și pe care nu îl înșelase niciodată. Până la urmă, când copilul împlinește 18 ani, îi ia, pe ascuns, o probă de ADN pentru analize. Nedumerire. Șoc. Panică. Groază. Rezultatul arăta clar: copilul nu avea nicio legătură cu ea sau cu soțul. Disperată și tremurând ca o frunză, îi spune soțului:
– Iubitule, am o veste cumplită...
Soțul ridică ochii din ziar:
– Aoleu, iar ai lovit mașina!
– Nu.
– Ai zgâriat-o!
– Nu! Las-o dracului de mașină, e vorba despre copil.
– Îu, ce-i cu copilul nostru?
– Păi, asta e, nu-i al nostru!
– Cum adică, nu-i al nostru?
– I-am făcut testul ADN și nu suntem noi părinții biologici.
– Ah, dar eu știam asta!
Femeia stă să leșine și mai multe nu.
– Știai?! De când știai?
– De când te-am scos din maternitate.
– Cuuum?
– Păi, chiar tu ai zis, la plecare: „Costele, copilul a făcut pe el. Eu cobor la taxi cu lucrurile, iar tu, fă bine și schimbă-l!”
P. S.
* Robert Louis Stevenson (1850-1894) a fost poet și romancier scoțian, autor al unor jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză. Este cunoscut, în special, pentru cărțile „Treasure Island! și „The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde”.
(Wikipedia)

* Bucanier s.m. 1. (ist.) Denumire dată coloniștilor francezi din America de Nord, din sec. 17, care se ocupau cu vînătoarea de vite cornute sălbatice, a căror carne o vindeau. 2. (înv.) Pirat, aventurier. • Sil. bu-ca-ni-er. pl. bucanieri. /<fr. boucanier. Sursa: DEXI (2007). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1850, Robert Louis Stevenson, scriitor scoțian și autor al romanului „Comoara din insulă”, care a fixat în imaginarul popular o mare parte din universul bucanierilor: hărți ale comorilor, insule îndepărtate, revolte la bord și pirați precum memorabilul Long John Silver.

joi, 12 noiembrie 2026

Câteva gânduri (cam multe, de fapt) mă șicanează

„Dacă ai destulă răbdare poți să muți munții din loc, dar dacă ai destulă inteligență zbori peste ei, că e mai simplu.” (Boris Vian)

Acum vreo zece minute, când am venit la blog, mi-am surprins gândurile (mă rog, o mare parte din ele) rupând petalele unei margarete. Imaginare, bineînțeles. Dar nu ziceau chestia aia cu „mă iubește, nu mă iubește”), ci ziceau „scriem, nu scriem”. Eu mi-am văzut de căutat cuvintele din Dexonline și niște glume (nu am găsit noi, deci le reiau pe cele vechi) și, când să încep scrierea, gândurile m-au anunțat că ultima petală a „hotărât”: „nu scriem!”. În regulă, nu scriem...
Cuvântul aleatoriu:
ȘICANĂ, șicane, s.f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. Din fr. chicane.
Cuvântul zilei:
BOUGAINVILLEA [bughẽviléa] ({s} L. A. de Bougainville) subst. 1. Plantă agățătoare, originară din America, cultivată ca ornamentală pentru bracteele mari, roșii-violacee strălucitoare, ce înconjură florile mici, tubulos-campanulate, aurii-deschis. (Nota mea: A se vedea imaginea!) 2. Hidrozoar din Oceanul Atlantic, asemănător ca aspect cu bougainvillea, care se reproduce eliberând în apă meduze minuscule, purtătoare de organe sexuale. Cheia alegerii: Pe 12 noiembrie 1729 s-a născut Louis-Antoine de Bougainville, ofițer de marină, explorator și scriitor francez. A făcut o călătorie celebră, pe care a descris-o în lucrarea sa „Voyage autour du monde” (Călătorie în jurul lumii), una dintre sursele principale a ceea ce mai târziu va deveni cunoscut drept mitul „bunului sălbatic”.
Nota mea (copiată de la I.A.): Mitul „bunului sălbatic” este un concept filosofic care susține că omul este în esență bun și pur în starea sa naturală, dar este corupt, viciat și dezbinat de către civilizație, legi și structurile sociale.
😃
Ieri, la o bere cu vecinul meu chinez, l-am întrebat:
- Măi Xing, pe tine nu te enervează când lumea spune că voi, chinezii, semănați între voi?
- Xing plecat să ia bere. Eu soția sunt!
😃
Unu’ cu un Logan, la semafor, îi face semn unuia cu Ferrari să coboare geamul și îl întreabă:
– Ești mulțumit de mașină, că am văzut că nu prea își cumpără lumea?
😃
Soţia se întoarce acasă foarte târziu după petrecerea dată de firmă.
- Iubi, nu te enerva. Îţi povestesc cum a fost: toţi au băut, eu n-am băut, toate tipele s-au sărutat cu bărbaţi, eu nu m-am sărutat, am mâncat salate, am dansat, am participat la concursuri. Și gata. Ai o soţie mișto. Întrebări sunt?
- UNDE îţi este rochia?!
😃
Un tip i se destăinuie unui prieten despre o vizită din seara trecută:
- Șeful meu a venit pe la mine. L-am primit tradițional: o țuică, un vin... El mi-a spus că nu bea decât chestii bio.
- Și, ce i-ai dat?
- Păi, să vezi, l-am servit cu un pahar de BioCarpet. Și-acum, după zece ore, e relaxat, doarme pe canapeaua din living...

miercuri, 11 noiembrie 2026

Niște gânduri care-mi fac cu ochiul

„Am auzit o seamă de prostii debitate despre faptul că oamenii răi nu te privesc în ochi. Nu luați de bună această idee convențională!” (Charles Dickens)

Ceea ce am numit eu „niște gânduri” sunt doar două și, de fapt, nu-mi fac mie cu ochiul, ci unul altuia. Le-am întrerupt această „activitate” și le-am zis să mă ajute să scriu ceva. Primul m-a îndemnat să caut un citat și o poză, care să se „asorteze” la proverbul de azi, din Dexonline. Ceea ce am și făcut. Al doilea mi-a zis să lămurim căruia dintre Golești îi aparține manuscrisul din care citează dicționarul pomenit mai sus. Pe urmă au zâmbit, mi-au fluturat mânuțele, și au dispărut. Am căutat imediat niște glume vechi, ca de obicei, (da, sunt o sclavă a rutinei, am mai spus-o) și mă grăbesc să plec de-aici, deci, vă fac și eu cu ochiul și dispar...
Lămuriri (de la I.A.):
Gheorghe Golescu (1768–1848), cunoscut și ca Iordache Golescu, a fost un boier, cărturar și om de Stat român, fiul marelui ban Radu Golescu și al Zoiței, soția sa, fiind fratele mai mare a lui Dinicu Golescu, și ctitor al învățământului în limba română. A scris „Băgări de seamă asupra canoanelor grămăticesci” și, ramasă în manuscris, o culegere de „Pilde, povățuiri (și) cuvinte adevărate și povești”.
Proverbul din dexonline.ro: „Ochii ce nu se văd, lesne se uită.”(Adică pe cei ce nu-i vedem mai des, curînd îi uităm.) Sursa: Golescu (manuscris - 1840; (re)publicat - 1973).
Cuvântul zilei:
VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s.f. (Înv.) Dușmănie, ură./Vrăjmaș + suf. -ie. Cheia alegerii: În ziua de 11 noiembrie 1918, un armistițiu pune capăt Marelui Război.
GLUME...
Un bărbat merge la psihiatru și-i spune, disperat:
- Doctore, soția mea e infidelă. În fiecare seară, merge la barul pescarilor şi agață bărbați. Chiar mai rău, se culcă cu oricine îi cere asta! Înnebunesc! Ce crezi că ar trebui să fac?
Doctorul îi răspunde:
- Relaxează-te, respiră adânc, bea puțină apă. Și acum, spune-mi, mai precis, unde-i barul ăsta?
***
- Te-ai însurat sau tot singur te ocupi de gospodărie?
- Da.
- Ce „da”?
- Da, m-am însurat şi da, tot singur mă ocup de gospodărie.
***
Doi amici discută, la o bere:
- Măi, ai avut vreodată sentimentul că ți-ai întâlnit sufletul-pereche și că, în alte vieți, ați fost tot iubiți?
- Să-ți spun drept, nu!
- Mai bine, eu am pățit asta și, după șase luni de locuit împreună, mi-am dat seama de ce n-am mai ținut legătura timp de vreo două milenii...
***
Un puști stă de vorbă cu taică-său:
- Tati, spune-mi, ce înseamnă „sarcasm”?
- Fiule, sarcasmul este atunci când mama ta îmi zice că am dreptate!
***
La o terasă, un tip îi zice chelnerului:
- Îmi spui şi mie, te rog, parola la wi-fi?
- Trebuie comandat ceva!
- Ok. Cât e o cafea?
- 20 de lei.
- Bine, adu-mi una, te rog!
După ce i-o aduce:
- Acum îmi spui şi mie parola la wi-fi?
- „Trebuie comandat ceva”. Legat, cu litere mici!
***
Un polițist, vorbind cu Moartea și notând în carnețel:
- Deci... ziceți că, înainte să intrați în România, aveați coasă?

Trei gânduri în doi desăgiori

Motto: „Mi se pare că singurul lucru care ne dă posibilitatea să privim fără dezgust această lume în care trăim este frumusețea pe care oame...