„Nimeni nu te va salva pe tine, în afară de tine, dar merită să o faci. În această luptă nu este ușor să câștigi, dar dacă e să lupți pentru ceva, atunci luptă pentru asta.” (Charles Bukowski)
L
Astăzi m-am trezit, ca de obicei, foaaarte devreme. A se vedea, în poza de mai sus, un cocoș (imaginar) care, bombănindu-mă în mintea lui cocoșească, a cântat cam la o oră după ce eu îmi băusem deja cafeaua. Ăăă, îmi făcusem ieri planuri mari în ceea ce privește grădinăreala (da, știu, corect e „grădinărit”, dar mie-mi place mai mult termenul ăsta inventat de mine), dar nu prea mai este vremea de ieri, adică soare și cald. Mutra dezamăgită de la începutul textului nu e o ilustrare a mea, ci a cocoșului. Eu sunt suspect de liniștită și am gânduri destul de sprințare. Am plecat iar „cu copiatu'”, căutând glume mai vechi, dar m-am întâlnit cu textul următor, de prin 2022, și mi l-am reamintit. Apoi, tot reluat, un cuvânt ce mi-a (re)venit în minte (nu știu de ce) ieri, iar gândurile l-au „folosit” imediat, dar nu, n-au primit niciun răspuns...
â
Am vrut să-mi explic mai bine cum e cu „receptarea unui text literar”, deși subconștientul meu îmi șoptea s-o las baltă. Google m-a dus prin niște PDF-uri mult prea docte și scorțoase pentru gustul meu, așa că m-am gândit să reiau, pentru că se „asortează” perfect la ce m-am întrebat eu mai sus, expresia „unde dai și unde crapă”. După niște explicații absolut puerile (nu contează că se adresau elevilor), am găsit ceva care chiar mi-a plăcut, pe un site (blog) aparținând unui avocat, domnul Mihai Adrian Hotca, și mi-am permis să citez următoarele:
„Proverbul unde dai și unde crapă este susceptibil de multe accepțiuni, dar toată lumea este de acord că acesta este valabil în acele situații în care obiectivele urmărite sau rezultatele așteptate nu se produc, survenind însă alte consecințe neurmărite sau neașteptate. O poveste care pune în lumină acest aforism este ceea ce e cunoscut sub denumirea „efectul fluturelui” [Părintele teoriei bazate pe efectul fluturelui este Edward Norton Lorenz (1917–2008). Acesta a elaborat modele matematice menite să explice mișcarea aerului atmosferic]. Conform acestui efect, dacă un fluture își mișcă aripile într-un anumit loc, această mișcare a sa poate determina schimbări atmosferice semnificative în altă parte a globului, astfel că după o săptămână sau un anumit număr de zile este posibilă apariția unui fenomen natural (tornadă, uragan etc.) sau este determinată împiedicarea apariției unui asemenea fenomen. Altfel spus, fluturele își mișcă aripile într-un loc al planetei, iar modificările atmosferice survin în altă zonă a globului.
â¶ Cinél-cinél, interj. Care se strigă înainte de a spune o ghicitoare și care înseamnă „ghicește” (din cine-l, un vechĭ imperativ d. a cini, a compune, a meșteșugi, sîrb. činiti, a fărmăca. Cp. și cu vrajă, în est „enigmă”. V. cinel. Sursa: Scriban (1939).
¶ CINEL s.n. Instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producînd un sunet strident, răsunător; cimbal. [< it. cinelli]. Sursa: DN (1986).
â
J
Într-un saloon intră un cowboy, urmat de un câine cam pricăjit. Toţi scot pistoalele şi-i zic:
– Ce respect e ăsta, omule, când tu intri cu javra unde noi ne odihnim?!
– Păi, câinele meu vorbeşte, e un câine deosebit, punem pariu şi, dacă aşa e, îmi dați toţi câte-un rând de whisky, iar dacă nu, mă scoateţi afară în șuturi. Ok?
Se apropie unu' şi zice către câine:
– Cum se numește, măi potaie, chestia aia de piele de o pui pe capul calului?
Câinele face:
– Ham!
Sar ăștia pe cowboy şi-l scot în șuturi afară. Se apropie câinele de el şi zice:
– Ah, fir-ar să fie, trebuia să zic „frâu”, nu?
J
La reuniunea de douăzeci de ani de la terminarea liceului, unul dintre foștii elevi se adresează dascălilor:
- Stimații mei profesori, mă tot frământă o întrebare: chiar atât de imbecil eram, de mă tot lăsați mereu corigent?
- Vaaai, se poate, domnule ministru!?