Motto: „Sunt cunoscut pentru ironia mea, dar nici măcar mie nu mi-ar fi venit ideea de a face o statuie a libertății în portul New York-ului.” (George Bernard Shaw)
De vreo câteva zile, de când au încetat ploile, nu am mai dat pe la blog, nu am mai „răsfoit” dexonline-ul, căci am încercat să-mi dedic timpul grădinii și casei (adică, mai mult ca de obicei). Nu prea am spor în ceea ce fac, obosesc destul de repede, mă cam dor oasele, dar îmi zic mereu, mai în gând, mai cu voce tare, cu autoironie sau cu năduf, răspunsul la o lozincă tâmpită din „iepoca de aur”, adică pionierescul „Tot înainte!”
Iată acum rezultatul incursiunii mele prin postările trecute: două texte, trei glume, o imagine și un motto, „furate” de ici, de colo, aș zice că doar titlul este „în premieră”, deși nu bag mâna-n foc nici pentru asta...
😕
„M-am apucat, în această dimineață de sâmbătă, să citesc „ultimele știri”. Maaare greșeală! Gândurile mele cele curajoase și pozitive s-au îngrozit, au intrat în panică, și acum tremură și stau ascunse sub pătucurile lor. Accidente, un alt val de virusare, numit Omicron, cutremur în Japonia, „carnagiu” nu mai știu pe unde, inflație, facturi apocaliptice, vizibil umflate și mincinoase, amenințare cu război. Mi-am zis o rugăciune în gând, mi-am șoptit, destul de neconvingător, „Zoe, Zoe, fii bărbată” și, după ce-am respirat rar și calm timp de vreo cinci minute, sunt gata să scriu...” (22 ianuarie 2022, „Gânduri pitite sub pat”)
😃
Text „haios” de pe Facebook (Din timpul pandemiei)
„Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou:
Familia europeană este compusă din mama și tata (Germania și Franța), niște copii răsfățați și nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia), frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda), mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda), nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda), verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia), ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta), exoticul care face senzație când apare (Portugalia), vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg), alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania), afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria) și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria). A, și bunica senilă care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da?
Într-o bună zi, unul ia un virus. Și toată lumea din familia asta, inclusiv bunica, își dă seama că a crescut în case diferite, în camere diferite, a mâncat la mese diferite, cu argintării diferite. Și fiecare se închide la el acasă, cu obloanele trase. Numai că nu toți vor ieși la fel de bine din boală.”
(NOTĂ: Deja l-am scris pe blog. De două-trei ori. Din păcate, autorul e anonim)
😃Să ne distrăm oleacă...
😃
La școală, un puști află de la colegii lui că cei mai mulți dintre adulți ascund secrete murdare, prin urmare este foarte ușor să-i șantajezi. I s-a mai spus că tot ce trebuie să faci este să le spui „știu întregul adevăr”. Așa că puștiul nu stă pe gânduri și vrea să încerce puterea celor trei cuvinte când ajunge acasă. La intrarea în casă este întâmpinat de maică-sa, așa că îi spune, pe un ton confidențial, „Mamă, știu întregul adevăr”. Fără să stea prea mult pe gânduri, mama îi dă o bancnotă de 10 de lei și-l roagă: „Să nu-i spui nimic lui taică-tău”. Mulțumit de cum se așezaseră lucrurile, micul șantajist îl așteaptă pe tatăl său să se întoarcă de la serviciu și îl informează din start, că „știe întregul adevăr”. De prisos să spunem că tatăl îi întinde o bancnotă de 50 de lei și îi cere același lucru: „Te rog să nu-i spui nimic maică-tii”. Foarte mulțumit, puștiul era a doua zi în drum spre școală și îl vede pe poștaș în fața casei. Se gândește în sinea lui „De ce nu?” și îl abordează și pe acesta: „Știu întregul adevăr”. Poștașul scapă ziarele din mână, deschide brațele emoționat și-i spune: „Atunci vino aici și dă-i lui tati o îmbrățișare!”
😕Pe un şantier, în România:
– Șefule, mi s-a rupt lopata, ce să fac?
– Sprijină-te şi tu de betonieră, că nu mai avem lopeţi...
👱
O blondă se adresează unei brunete:
– Cine spune că eu sunt o incultă face o mare eroare. De curând, am fost angajată la un centru național de reactivi izopropanici nucleari cuantificați şi trifazați pentru implementări în crestomația semantică.
– Şi, ce faci acolo?
– Păi, păzesc reactivii izopropanici cuantificați, pentru că la noi se fură ca-n supraaglomerația clorofiliană angiospermică şi gimnospermică perenă, cărora voi, brunetele, îi spuneți „codru”.
„Existența, cred eu, nu se compune din evenimente mari. Acestea vin și punctează o viață, creând un calendar subiectiv. Viața, după mine, este o înșiruire de zile anonime, de fapte mărunte. Din rezultanta lor poți conchide dacă ai fost fericit sau nu.” (Rodica Ojog-Braşoveanu, „Anchetă în infern”)
