Gânduri despre blogăreală

 

MOTTO: „Ia în considerare cât de greu este să te schimbi pe tine și vei înțelege ce șanse mici ai ca să-i schimbi pe ceilalți.” (Jacob M. Braude) 

De azi dimineață tot aștept să văd câteva raze de soare, dar cerul plin de nori mi-a zis, încruntat: „N-ai să vezi!” Păi, și-așa nu prea aveam eu chef de trebăluit pe-afară, așa că m-am dedicat cu entuziasm „prestării” unei ciorbițe de pui. Și acum, aș vrea să scriu ceva, dar nu prea am chef, mi-e cam somn și am cam răcit oleacă în zilele trecute, căci am avut, cum titrează ziarele, „o scădere dramatică a temperaturilor”. Lipsa mea de Inspirație poate fi ilustrată cu succes de poza de mai sus. Așa că am găsit un text de-al meu de acum cinci-șase, plus niște glume de-a dreptul matusalemice și voi „defila” cu ele...

=

Să ne-nțelegem, mai am oarece rezerve de idei puse de-o parte, am gândurile de zi cu zi, neuronii mei sunt tot timpul ocupați, dar, de câtva timp, sunt în pană de gânduri din astea, de-ale blogului. Când, cu mulți ani în urmă, am început să scriu pe acest blog, din curiozitate, m-am uitat pe blogurile altora, care scriau de mai multă vreme decât mine și păreau că știe „cu ce se mănâncă” activitatea asta de blogger (adicătelea, cum îi spun eu, blogăreală). Când am văzut însă ce număr imens de bloguri exista deja, cât de variate erau domeniile pe care se axau, cât de bine scriau unii și ce tâmpenii debitau alții, m-am lăsat păgubașă. Așa că, de atunci, consider acest blog ca fiind un fel de „jurnal” pentru gândurile mele, unde mai las să tragă cu ochiul și vreo alte zece-douăzeci de persoane. Nu-mi pasă nici de clasamente, nici de câștiguri, nici de alte cifre fără niciun sens pentru mine, eu scriu, pur și simplu. Și astfel, mai învăț câte ceva, îmi mai reamintesc o carte, un cântec, o poezie, o trăire, iar în rest, mă mir, mă amuz, mă întreb, mă indignez, mă autoironizez (și lista verbelor reflexive poate continua la nesfârșit). Dar, când sunt în acea pană de gânduri de care am făcut vorbire la început, ei, recunosc că atunci mă simt destul de frustrată, și îmi zic că ar trebui să-mi văd de alte treburi și să nu mai încerc să scriu. Căci rezultatul mă dezamăgește întotdeauna.

=
💣 Și, mda, niște glume...

☺☺☺
Un tânăr își face o programare la un cabinet psihologic. Psihologul îl întreabă:
– Ce anume te deranjează, care este problema?
– Se pare că nu-mi pot face prieteni. Mă poți ajuta tu, măi cheliosule?
☺☺☺

Discuție la spital:
- Dumneavoastră sunteți pacientul salvat din incendiu?
- Da.
- Păi, aveți mai multe fracturi decât arsuri!
- M-au stins cu lopata...
☺☺☺

La un interviu pentru angajare:

– Văd că ați fost angajată până de curând ca recepționeră în cabinetul unui psiholog. De ce n-ați rămas acolo?

– N-am avut de ales. Mă săturasem. Orice făceam, domnul psiholog îmi punea câte un diagnostic.

– Cum așa?

– Păi, dacă întârziam, îmi spunea că sunt ostilă, dacă ajungeam mai devreme, că sunt anxioasă, iar dacă ajungeam exact la timp, îmi spunea că sunt obsesiv-compulsivă.

☺☺☺

Gânduri și găselnițe

MOTTO: „Dacă nu poți să faci un lucru bine, fă-l măcar cu entuziasm!” (Dale Carnegie)

GÂNDURILE ZILEI: Sunt cam ostenită după niște „munci” prin grădină și ușor agasată de diverse chestii, dar mi-am afișat aici una dintre pozele mele preferate, m-am uitat la ea fix vreo trei minute (adică, până am început să zâmbesc), am ascultat un pic de muzică și toate gândurile mi s-au mai ostoit (mda, e un termen învechit și popular, dar pe ăsta îl vreau eu), deci am venit împreună să scriem câteva vorbe. Cei de la Dexonline au reluat rubricile „Cuvântul din vitrină” și „Proverbul zilei” (bine au făcut), gândurile de azi cam astea sunt, iar găselnițele le las pe mâine. Deci...

CUVÂNTUL DIN VITRINĂ:

Femeie s.f. curajoasă, hotărâtă, înțeleaptă, inteligentă, puternică, fermă, vizionară, empatică. Sursa: publicitate; adăugată de World Vision România (organizație nonprofit din București).

FEMEIE, femei, s.f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: fe-me-ie] – Lat. familia „familie”.

PROVERBUL ZILEI: „Banul e ochiul dracului.” (Paraua, ochiul dracului. Adică banul te înșală.) Sursa: Golescu (1973)

CUVÂNTUL ZILEI:

REVERSIE, reversii, s. f. 1. (Livr.) Întoarcere la o stare anterioară (mai puțin evoluată). 2. (Med.) Atavism. Din fr. réversion. Cheia alegerii: Născut pe 24 septembrie 1452, la Ferrara, predicatorul franciscan Girolamo Savonarola a exercitat o dictatură morală asupra bogatului oraș Florența, eliberat de sub tirania familiei Medici, convingându-i pe bogătașii și amabilii florentini să renunțe la lux. Însă a sfârșit pe rug, iar familia Medici nu a întârziat să se întoarcă în oraș.

CUVÂNTUL ALEATORIU:

GĂSELNIȚĂ, găselnițe, s.f. (Fam.) Situație de efect găsită și exploatată de cineva (într-o operă literară, de critică etc.). – Găsi + suf. -elniță.

GĂSELNIȚĂ, găselnițe, s. f. Fluture mic, de culoare roșie-cenușie cu cercuri albe, ale cărui larve rod fagurii de miere; molia-stupilor (Galleria melonella). Din bg. găsenica „omidă” (după derivatele în -elniță).

GLUMELE DE AZI:

Soțul vine acasă într-o seară şi soția îi spune:

- Vezi că ai tricoul invers!

- Ce zici? întrebă soțul, privindu-se în oglindă.

- Ai tricoul invers, nu pot să cred că ai umblat aşa toată ziua, arăți ridicol.

- Să ştii că mi s-a părut mie că e mult prea larg la gât şi foarte strâns pe talie.

%%%

- Soacră-mea a fost ieri la expoziția de vipere!

- Şi?

- A luat Premiul Întâi!

%%%

Am avut un schimb dur de replici cu soția mea în timp ce ne pregăteam de divorț. Ea mi-a spus:

- Să știi că păstrez copilul, eu l-am născut, este al meu !

- Nu este adevărat, nu-i al tău, i-am răspuns.

- Cum adică nu-i al meu, cine crezi tu că i-a dat naștere atunci? mi-a replicat ea.

- Îți mai aduci aminte, i-am zis eu, în ziua în care s-a născut, când a făcut pe el, și m-ai rugat să merg să-l schimb? Ei bine, l-am schimbat!

%%%

Un tip avea trei iubite și nu știa cu care dintre ele să se însoare. Așa că a decis să-i dea fiecăreia câte 1.000 de euro, ca să vadă cum îi cheltuie. Prima iubită iese în oraș și se machiază, își ia haine noi, își schimbă coafura, își face manichiura, pedichiura, tot tacâmul, și-i zice tipului:

– Iubițel, am cheltuit banii ca să fiu frumoasă pentru tine, pentru că te iubesc așa de mult!

A doua iubită a ieșit în oraș și a cumpărat crose noi de golf, un CD player, un televizor și o combină și i le-a dăruit tipului, zicând:

– Dragul meu, am cumpărat aceste cadouri pentru tine, pentru că te iubesc așa de mult!

Cea de-a treia ia cei 1.000 de euro, îi investește în acțiuni, își dublează suma, returneaza cei 1.000 de euro tipului, apoi reinvestește restul. Și îi zice:

– Iubi, investesc restul banilor pentru viitorul nostru, pentru că te iubesc atât de mult!

La final, tipul s-a gândit îndelung cum au cheltuit femeile din viața lui banii și a decis să se însoare cu cea cu sânii cei mai mari.

Niște gânduri care vor să prindă un haștag

MOTTO: „Trebuie să învățăm să ne fim cei mai buni prieteni pentru că de prea multe ori cădem în capcana de a ne fi cei mai mari dușmani.” (Roderick Thorp) 

Cuvintele de astăzi, din Dexonline, m-au făcut să tresar de câteva ori (o dată pentru că nu prea le știam, adică, sinceră să fiu, nu le știam deloc, a doua oară pentru că mă conduceau spre alte cuvinte cvasi-necunoscute și, în fine, a treia oară, pentru că unul dintre ele m-a dus imediat cu gândul la „poponeț”, dar nu la personajul ăla destul de dubios, ci la partea cu care ne așezăm pe scaun). Mda, mi-au trecut și tresăririle și jena, așa că acum o să scriu cuvintele și câteva glume, apoi plec după gândurile mele ca să văd de ce aleargă, caută un # la ce, căci nu mi-au zis?!

Cuvântul aleatoriu:

PELTINERV, PELTINERVĂ, peltinervi, peltinerve, adj. (Despre frunzele peltate) Cu nervuri ramificate ca niște raze de la centru spre periferie. – Din fr. peltinerve.

PELTAT, -Ă, peltați, -te, adj. (Despre frunze) Cu nervuri care pornesc din mijlocul limbului și cu pețiolul prins de fața dorsală. – Din lat. peltatus, fr. pelté, it. peltato.

Cuvântul zilei:

CURUL, -Ă, curuli, -e, adj. (În sintagmele) Scaun curul = scaun de onoare, incrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani. Magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul. Edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. Din lat. curulus, fr. curule. Cheia alegerii: Flavius Aetius, general roman, a fost asasinat pe 21 septembrie 454 de împăratul Valentinian al III-lea. Marile sale calități morale i-au determinat pe istorici să-l numească „ultimul dintre romani”.

😆😆😆 (Glume):

Două cămile, tată și fiu, vorbesc între ele:

- Tată, de ce avem noi cocoașă?

- Păi, fiule, în deșert nu sunt fântâni și în cocoașă ne ținem rezerva de apă.

- Dar de ce avem copite așa de mari?

- În deșert e nisip mult, și acestea ne ajută la mers.

- Atunci ce naiba căutăm noi la „Zoo”?

😆

Un tip le spune colegilor de birou:

- Măi, am o dilemă: azi am prins doi vecini sărutându-se în lift și acum mă întreb dacă să le spun și nevestelor lor...

😆
Două tipe stau la bârfă, la o cafea. Una zice:

- Uite, fată, să vezi și tu ce minte îngustă are bărbatu-meu. De două zile stă bosumflat pe mine. A făcut un accident de circulație alaltăieri când m-a dus cu mașina în oraș, la coafor, și zice că e din cauza mea, că n-am tăcut eu din gură.

- Păi, poate l-ai bătut la cap și s-a enervat.

- Nuuu, dragă, tot drumul am tăcut, n-am scos decât două cuvinte chiar acolo, în intersecția unde a bușit mașina.

- Pentru două cuvinte? Chiar că e culmea cu acuzațiile lui! Și ce-ai zis, dragă, de zice că e vina ta?
- „Dreapta liber!”

😆

O fetiţă de cinci sau şase ani intră, împreună cu mama sa, într-un magazin. Se uită fix la o angajată care era mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată şi, cu o nevinovăţie de copil, o întreabă:

-Tu mai ai şi acum haine de când erai mică?

Gânduri cam ostenite

 

Motto: „Toți trăim sub același cer, dar nu toți avem același orizont.” (Konrad Adenauer)

Ia te uită ce scriam eu acum cinci ani, într-o postare intitulată „Gânduri candide:

... Constat cu stupoare că n-am mai scris aici, pe blogul meu, de vreo zece zile. Zece zile!!! Nu pot da vina nici pe treburile foarte multe, presante, și care încep să mă cam „copleșească”, nici pe micile și marile motive de enervare, dezamăgire și supărare, ci o să dau iarăși vina pe Inspirația mea (am scris cu majusculă, așa, ca s-o măgulesc oleacă și ca să nu vă duc cu gândul la acțiunea de a inspira și, da, a expira). Ea, „Inspirația”, care nu a mai vrut cu niciun chip, de zile-n șir, să „presteze”, mi-a făcut mutre, și apoi și-a luat concediu medical. Am pus titlul acesta pentru că n-am vrut să-mi jignesc astăzi gândurile și să le zic „naive” sau chiar „prostuțe”. În ultima vreme (adică de vreo șaizeci și ceva de ani) gândurile mele au tendința să fie (uneori) așa. De unde și STAREA mea de spirit actuală, denumită de mine foarte concret și obiectiv „nicicum”. Nu pot ieși din această „stare” incertă și din acest sentiment de ciudă pe mine însămi nici cu muzică, nici cu dans de una singură prin casă, nici cu muncă prin grădină, nici cu citit, nici cu bancuri. Am observat oarece ameliorare atunci când fac câte un puzzle. Asta e o nouă „pasiune”, și așa încerc să îmi „educ” eu răbdarea (care și ea e pe sfârșite, ca și optimismul meu de fațadă). Atât pentru azi. Ah, nu, urmează câteva glume:

😆

Stând la o bere, pe o terasă, un tip se confesează prietenului lui:

- Credeam ca noua mea prietenă este „aleasa” mea. Ieri, însă, m-am uitat prin șifonierul ei și-am găsit un costum de asistentă medicală, unul de menajeră franceză și unul de polițistă, cu cătușe cu tot, așa că m-am gândit: „Dacă nu e-n stare să păstreze un serviciu, nu e bună nici pentru mine!”

😆

Un tânăr eschimos intră în igluul iubitei. După vreo trei luni, tatăl fetei intră nervos și strigă:

– Dar ce crezi tu, măi băiete, că o să stai cu fiică-mea o noapte întreagă?!

😆

Discuție între soți:
- Dragă, ce crezi, noi mai avem feeling?
- Habar n-am, vezi și tu în sertarul cu medicamente...
😆
- Auzi, fată, tu pui la suflet?
- Nu, eu pun la șolduri...
😆

Din „înțelepciunea” feisbuchiană. Text scris, mai mult ca sigur, de un bărbat: „Femeile care e frumoase, e leneșe. Care e deștepte, e rele. Iar alea care e și harnice și bune la suflet, e grase...”

P. S. Gândurile mele sunt cam tot așa ca acum cinci ani, starea de spirit e fluctuantă, dar glumele sunt altele (tot vechi, dar altele...)

Câteva gânduri puse în cuibar...

Motto: „Memoriile” sunt numai amintirile care îţi convin.” (Tudor Mușatescu)

Primul cuvânt din Dexonline, ăla căzut „la zar” (adică aleatoriu), mi-a inspirat titlul. Pentru că, da, am vreo cinci sau șase gânduri puse într-un „sălaș” al minții, nu cu scopul de a scoate pui, ci de a mă aștepta acolo până o să am timp de ele. Urmează câteva „notițe” la anumite cuvinte și apoi glume cât cuprinde. Nu prea mai am ce scrie pentru că muuulte dintre gândurile mele au plecat în grabă să caute „sălașul” ăla despre care am făcut vorbire și... cred că l-au găsit. Asta pentru că nu vor să-și recunoască vina de a nu fi în stare să mă ajute să scriu...

+

CUIBAR, cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle. ♦ Instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul. ♦ Cuib. ♦ Fig. Culcuș. 2. Fig. Sălaș, locuință. – Cuib + suf. -ar. Sursa: DEX '09 (2009).

+

OZONOSFERĂ s. f. Strat al atmosferei bogat în ozon, cuprins între 15 și 40 km altitudine. – Din fr. ozonosphère. Cheia alegerii: Ziua Internațională pentru Protecția Stratului de Ozon (ONU). Comemorează semnarea în 1987 a Protocolului de la Montreal prin care statele lumii au adoptat acordul internațional destinat eliminării treptate a substanțelor care distrug stratul de ozon, precum CFC-urile. Este considerat unul dintre cele mai reușite acorduri internaționale de mediu. 

+

(A) SUPRIMA, suprim, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc. A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. Cheia alegerii: În 1752 Marea Britanie adoptă calendarul gregorian. În teritoriile britanice, ziua de 2 septembrie a fost urmată direct de 14 septembrie, fiind eliminate 11 zile pentru alinierea calendarului la cel gregorian. 

NOTIȚĂ: Cuvântul zilei (de alaltăieri) m-a dus imediat cu gândul la anii petrecuți în Păunești, Vrancea (unde am fost profesoară câțiva ani buni) și la a doua mea apariție pe scenă ca „actriță” (prima a fost în timpul studenției), în „Articolul 214” de I. L. Caragiale. Replica nu era a mea, dar e savuroasă (și plină de greșeli gramaticale) și m-a ajutat să trec peste nostalgia inerentă:

Cocoana: Marea cu sarea! Avea și el o sută cinzeci de lei pe lună... și l-a suplimatără; cu o sută cinzeci de lei a lui o să se procopsească statul! [...] L-a suplimatără, că l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminițile ochișorilor din cap, s-ajung să-i văz orbeți pe toți...

+ (Glume)

Într-un proces de divorț, judecătorul o întreabă pe reclamantă motivul despărțirii.

- Doamnă, sunteți sigură de ceea ce cereți? Doriți divorțul pentru compatibilitate de caractere? Nu ar putea fi contrariul?

- Nu, domnule judecător, răspunde femeia. Este pentru compatibilitate. Mie îmi plac filmele, soțului meu la fel! Îmi place să merg la plajă, și lui de asemenea! Îmi place să merg în drumeții, el la fel! Mie îmi plac bărbații, și lui la fel...

+
Casieria unei bănci. O doamnă foarte stilată și elegantă îi întinde funcționarului un cec și spune încet:
- Îmi cer scuze că semnătura soțului meu e așa de neclară și tremurată… Nici nu m-am gândit că se va speria în halul ăsta când m-a văzut cu pistolul în mână!
+

Un tip se trezește într-o dimineață cu o mahmureala îngrozitoare după o noapte de pomină petrecută la un dineu de afaceri. Se chinuie să deschidă ochii și primul lucru pe care îl vede sunt două aspirine așezate lângă un pahar cu apă, pe noptieră. Și, lângă ele, un trandafir roșu! Se ridică din pat și-și vede hainele curate și călcate. Se uită prin cameră și vede că totul e în ordine perfectă și lucește de curățenie. La fel e și în restul casei. Ia aspirinele, se sperie când se uită în oglinda din baie și vede că are un ochi vânăt și, în cele din urmă, observă un bilet pe masă pe care scria: „Dragul meu, micul dejun e în cuptor. Eu am ieșit la cumpărături. Te iubesc!” Tipul se târăște gemând până în bucătărie și vede că, într-adevăr, îl aștepta micul dejun aburind și ziarul din acea zi. Fiul lui era și el în bucătărie. Tatăl îl întreabă, cu multă precauție:

– Fiule, ce s-a întâmplat azi-noapte?

– Păi, ai ajuns acasă după ora trei dimineața, beat turtă și ai luat-o razna. Ai rupt măsuța din sufragerie, ai vomitat pe coridor, ai făcut pipi în glastra cu ficusul mamei și ți-ai învinețit un ochi când ai dat cu capul de ușă, așa, ca să arăți ce tare ești!

– Atunci, de ce este totul într-o ordine perfectă, de ce am primit un trandafir roșu și micul dejun mă așteaptă în bucătărie?

– Ah, asta-i simplu, îi răspunde fiul. Mama te-a târât până în dormitor și, când a încercat să-ți dea jos pantalonii i-ai spus: „Lasă-mă în pace, cucoană, sunt om însurat!”

MORALA: Măsuța ruptă – 300 lei; micul dejun – 10 lei; trandafirul rosu – 5 lei; aspirinele - 1,50 lei, dar să spui lucrul potrivit la momentul potrivit, este neprețuit!

+

Un grup de fete au plecat în excursie într-o zi foarte călduroasă de vară. Au ajuns la un eleşteu înconjurat de tufișuri şi copăcei şi, cum nu se zărea ţipenie de om, fetele s-au dezbrăcat şi s-au aruncat în apă. După ce s-au bălăcit vreo oră şi mai bine, au ieşit din apă şi s-au întins la soare să se usuce. După ce s-au îmbrăcat şi erau gata să plece la drum, apare un camion militar gol şi opreşte lângă ele. Un tânăr ofițer, din cabină, le salută pe fete şi apoi strigă:

– Atenţie, echipa de camuflaj! Luaţi-vă tufişurile şi copăceii şi urcaţi în camion!

NOTIȚĂ: Dacă cineva a avut răbdare să citească până la sfârșit, îi mulțumesc. Eu am vrut să corectez ce-am scris și m-am plictisit deja pe la mijlocul postării...

Gânduri cărora nu le plac statisticile

„Statisticile sunt precum costumele de baie: îți arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli.” (Georges Vedel)

Căutând ceva glume (vechi, dar pe care trag nădejde că nu le-am repetat decât de patru-cinci ori), am dat de acest text, scris de mine în septembrie 2021: 

Ieri, înspre seară, am văzut câteva episoade din serialul american „The good fight” (Lupta perfectă) și, în încheierea a ceea ce filmaseră în timpul pandemiei, în anul 2020, toți (actorii, producătorii, regizorii, echipa de filmare) cântau, de acasă, melodia lui Johnny Cash „You are my sunshine”. Și, brusc, mi-am reamintit atmosfera aceea de la sfârșitul anului 2019 și din 2020 (atmosferă care, mai rarefiată, încă se mai păstrează și în anul 2021), cu frica, ordonanțele de urgență, declarațiile pe proprie răspundere, izolarea (și izoletele), minciunile, așa-zisele vaccinuri, cu nedumerirea, știrile false, indignarea, teoriile conspirației, și iar frica, dar și cu rugăciunile, și încrederea în singurul care ne mai putea ajuta: Dumnezeu. Mi-au dat lacrimile, vă mărturisesc sincer. Astăzi, toată ziua (adică până acum, la ora 14 și ceva), am cântat, mai cu voce tare, mai în gând, mai „împreună” cu Johnny Cash, de pe You Tube, acest cântec (pe care îl găsiți aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZgT0JTXIxMo). Nu am mai plâns, dar emoția a fost aceeași...

Cuvântul zilei:

(A) AȚÂȚA, ațâț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

Cheia alegerii: Ziua Pompierilor din România.

Cuvântul aleatoriu:

CUMĂTRU, -Ă, cumetri, -e, s.m. și f. 1. Nașul sau nașa în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude. 2. Termen de adresare la țară între bărbați și femei de aceeași vârstă (sau mai în vârstă). ♦ (În basme, în fabule) Termen de adresare în lumea animalelor. ♦ P. ext. (Fam.) Bărbat sau femeie. – Din sl. kŭmotra. Sursa: DEX '09 (2009).

😂😆😊

La țară, la marginea unui câmp, un pictor tocmai își instalase ustensilele de pictat. În fața lui se afla o turmă de oi și un baci care le păzea. Pictorul îl întreabă:

– Îmi dai voie să-ți pictez oile?
– Apăi nu, domnule, nu! Aș vrea să rămână albe...
😊
Un canibal stă întins în hamac și gândește cu voce tare:
- Cine suntem? De unde venim? Care este rostul existenței noastre?
Soția:
- Ceee?
La fel de absorbit, canibalul continuă:
- Dacă vreau să îmi cumpăr un bumerang nou, cum pot să scap de cel vechi?
Soția:
- Cuuum?

- Dacă o pisică pică mereu în picioare și o bucată de pâine cu unt cade mereu pe partea unsă, ce se întâmplă dacă legăm o felie de pâine unsă cu unt de spatele unei pisici și o aruncăm pe fereastră?

Soția:
- Păi, ce...
- Și de ce "prescurtare" e un cuvânt atât de lung?
Soția:
- Gata, până aici! De azi încolo să nu cumva să te prind că mai mănânci intelectuali!

😆
La teatru:
- Aveți multe replici de spus in piesă?
- A, nu, eu joc rolul sotului.

😂
După nuntă:
- Iubi, îți dai seama? Vom sta împreună toată viața!
- Ei, hai, dragă, deja trecem la amenințări?!
😊

Scoția. Război între două clanuri. Din cetatea clanului MacLeod zboară o ghiulea, de la a doua cade o bucată de zid. De la a doua cetate, a clanului Campbell, zboară o ghiulea, de la prima cade un crenel. Şi tot aşa, o săptămâna întreagă. La un moment dat, însă, se lasă o liniște totală. De la prima cetate se aude:

– Heeeei, de ce nu mai trageți?

De la a două cetate se răspunde:

– Nu putem, ghiuleaua e la voi!

P. S. 

^ Georges Vedel a fost unul dintre cei mai renumiți profesori de drept public și constituțional din Franța. (IA)

^ Imagine © Andrea Homorodean (dexonline.ro, cuvântul „a ațâța”)

^ Nu prea mă interesează statisticile (căci cred că multe sunt mincinoase), dar mi-a plăcut citatul pe care l-am pus ca motto...

Multe gânduri care-și zic unul altuia „mea culpa”

De vreo zece zile am tot avut multe alte treburi (și gânduri despre ele), plus o senzație sâcâitoare că am uitat ceva destul de important, pentru care merita să vin să scriu pe blog (deci, necăjită, am renunțat), însă nu eu îmi cer iertare, ci gândurile mele, care-și zic „mea culpa” între ele și chiar par sincere. Mi-au zis și mie să le iert pentru că nu prea m-au ajutat la capitolul „inspirație”. O să le opresc să se mai scuze, pentru că avem azi multe cuvinte de trecut (cuvântul lunii, cuvântul zilei de azi, plus câteva din zilele trecute și, în fine, cuvântul aleatoriu, toate din Dexonline, firește). Apoi, din nou, câteva vorbe despre expresia „Mea Culpa” și, dacă mai e loc, câteva glume...

MERDENEÁ, merdenele, s.f. 1. Rolă cilindrică din lemn, folosită la întinderea aluatului în foi. Spre deosebire de sucitorul simplu ca o vergea cilindrică și subțire, aceasta este mai groasă și prevăzută lateral cu mânere. 2. Produs de patiserie individual, din foi de plăcintă umplute divers, de formă pătrată sau dreptunghiulară. Sursa: DGE (2003). Cheia alegerii: „Merdenea” a fost cel mai căutat cuvânt al lunii august.

Nota mea: No comment!

MARGHILOMAN, marghilomane, s.n. Cafea turcească fiartă cu rom sau cu coniac; o anumită cantitate din acest fel de cafea. [Var.: (rar) marghilomană s. f.] – Din n. pr. Marghiloman.

Nota mea: Am mai scris despre asta...

CAATINGA s.f. Formație vegetală de savane formată din arbuști și pajiști cu mărăcinișuri, care se găsește în podișul Braziliei. (< fr., port. caatinga).

Nota mea (copiată de la IA): Numele provine din limba indigenă tupi (ka'a-tinga) și înseamnă „pădure albă”, deoarece în timpul sezonului secetos majoritatea plantelor își pierd frunzele, iar peisajul capătă o nuanță cenușiu-albicioasă.

NEABEȚEDAT, -Ă adj. (Învechit, rar) Care nu are cultură suficientă sau care este lipsit de cultură; incult. v. analfabet. – Pronunțat: ne-a-be-țe-dat. – Pl.: neabețedați, neabețedate. – Pref. ne- + abețedat (neatestat). cf. abecedar.

Nota mea: Tot „no comment”!

IMAȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás. Sursa: DEX '09 (2009).

Nota mea: „Hai, gata, Lavinia, ce e prea mult, strică!”

Rezumat generat de AI

„Mea Culpa” este o expresie din limba latină care înseamnă „vina mea” sau „greșeala mea”.

Semnificație și utilizare:

În sens propriu: O formulezi atunci când îți recunoști o greșeală și ceri scuze.

Origine religioasă: Vine dintr-o rugăciune veche de pocăință din cultul catolic: „Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa” (E vina mea cea mai mare).

Limbaj curent: Un substantiv sau o interjecție, folosite când admiți public că ai dat greș.

Alte sensuri:

Muzică: Mea Culpa este un cântec lansat în 1990/1991 de proiectul muzical „Enigma”.

Film: Mea Culpa este un film (thriller) din 2024, regizat de Tyler Perry și cu Kelly Rowland în rolul principal. 

Nota mea: În afară de cele de mai sus, mai există parfumuri „Mea Culpa”, fesuri și tricouri cu inscripția asta, jocuri de societate, yahturi numite așa și, ceea ce-i de reținut, „Mea Culpa” este un pamflet scris în 1936 de Louis-Ferdinand Céline.

☺

Costel intră dimineaţa în living, unde nevastă-sa, fiicele lui, maică-sa şi soacră-sa se pregăteau de petrecerea de 8 Martie. Le spune, zâmbitor:

– La mulţi ani tuturor fetelor şi femeilor bune, iubitoare şi frumoase!

– Costele, îi zice soacră-sa, tu chiar ai chef de ceartă aşa de dimineaţă?

☺
Un puști îl întrebă pe taică-său:
- Tati, te-ai îndrăgostit vreodată de o profesoară?
- Da.
- Și, ce-ai făcut?
- Păi, nimic, că s-a enervat maică-ta și te-a mutat la altă școală.
☺
Mesaje pe WhatApp:
Ea: „Nu pot să cred că încă suferi după mine...”

El: „Tu ești sănătoasă la cap? Abia dacă îmi amintesc cine ești! Cum ai ajuns la concluzia asta?”

Ea: „Păi, azi ai trecut pe lângă mine cu mașina și am văzut că, la numărul de înmatriculare, ai pus inițialele mele: CT - Codruța Tănase.”

El: „CT e Constanța, nebuno...”

☺

La teatrul de păpuși, pe scenă, intră păpușarul (ventriloc) cu o păpușă-rățușcă pe mână. Rățușca deschide ciocul și „zice”:

– Și acum am să vă spun un banc cu polițiști!

Din sală se ridică un polițist:

– Ajunge! M-am săturat! Nu e drept, mereu se face mișto de noi, polițiștii!

Păpușarul, roșind, își cere scuze. Polițistul îi spune, nervos:

– Eu n-am treabă cu dumneata, căci pari om serios, eu cu nenorocita aia de rățușcă vorbesc! 

P. S. Am cam ostenit (mă cam dureau deja oasele, acum mă doare oleacă și mintea) așa că o să merg să mă pierd printr-o imaginară ka'a-tinga...