O învălmășeală de gânduri cu defazaj

Motto: „Cel mai fericit om e acela care face fericiți un număr cât mai mare de oameni.” (Lev Tolstoi)

Am căutat cuvintele în dexonline.ro și s-au potrivit la fix cu vălmășagul meu de gânduri de astăzi, multe dar ușor defazate, recunosc. Am scris rapid cuvintele de azi, am scris niște glume și un text de acum zece ani, apoi am renunțat, m-am dat bătută, căci defazajul se accentuase între timp și nu mai reușeam să fiu la aceeași „frecvență” cu o parte dintre gândurile mele. Bun și-așa...

Cuvântul zilei:

ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s.f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. Învălmăși + suf. -eală. Cheia alegerii: În anul 1883 are loc o busculadă pe nou inauguratul pod Brooklyn, în New York. 12 persoane mor în învălmășeală și 36 sunt grav rănite.

Cuvântul aleatoriu:

DEFAZA, defazez, vb. I. Tranz. (Elt.) A realiza un defazaj. Din defazaj.

DEFAZAJ, defazaje, s.n. (Elt.) Diferența dintre fazele a două mărimi sinusoidale de aceeași frecvență. (Din fr. déphasage). Sursa: DEX '09 (2009).

Addenda:

© imagine Tiberiu (v. cuvântul zilei, dexonline.ro)

😊

Un om de la ţară, împreună cu băiatul său, merg la un mall „fițos” de la oraș. Rămân amândoi „blocați” în fața celor două ziduri strălucitoare, care se despărțeau şi apoi se uneau la loc. Băiatul întreabă, uimit:

- Tată, ce-i asta?

Tatăl, care în viața lui nu văzuse un lift, răspunde:

- Fiule, n-am mai văzut aşa ceva în viața mea, nu știu ce poate fi!

În timp ce se uitau amândoi, cu ochii ieșiți din orbite de uimire, o bătrânică într-un cărucior cu rotile vine, apasă un buton, cele două ziduri se deschid, iar bătrâna intră într-o cameră micuță. Zidurile se închid, iar cei doi văd niște cerculețe mici de lumină, care se aprindeau și se stingeau. Zidurile se deschid din nou și apare o blondă superbă de vreo douăzeci de ani. Tatăl zice:

- Măi, băiete, ia du-te tu fuguța și cheam-o pe mă-ta!

😊

 Inginerul agronom către badea Văsâi:

- Bade, păi, cu metoda asta învechită nu o să obții nici măcar cinci kile de pere din pomul ăsta...

- Apăi, dom'le dragă, ai dreptate, n-oi obțîne, fiin'că e prun...

😊

Un tip îi zice amicului său, la telefon:

- Aseară, nevasta-mea mi-a lăsat un bilețel pe frigider: „Nu mai merge! Nu mai suport! Plec la mama!” Am deschis frigiderul și mergea perfect. Cine să le mai înțeleagă pe femei!

©

Motto: „E greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecoasă, atunci când ea nu se găsește acolo.” (Confucius)

Ca să parafrazez, e greu să-ți găsești gândurile când e mare învălmășeală în mintea ta și, sincer, când nici nu prea ai chef să le cauți. Căci gândurile mele sunt pe acolo, pe undeva, asta e sigur. Deci titlul (Nota mea: „Hai la gânduri proaspete, neamule!”) este doar un șiretlic de marketing, advertising, PR și alte asemenea bla-bla-uri care hălăduiesc pe dulcile noastre plaiuri mioritice și ne „zăpășesc di cap”. Sunt un pic confuză, dar o să-mi treacă. Ei, în așteptarea momentului când o să-mi pot aduna gândurile ca să le aștern pe hârtie (pe cele care merită, bineînțeles), o să fac și eu ca o prietenă din tinerețe (o ardeleancă din Dej) care, vrând să se îndulcească un pic cu zahăr vanilat, a înghițit din greșeală praf de copt, după care mi-a spus, calmă: „Ei, asta e, acum mă duc să dospesc nițel...”

Gânduri răzlețite

Motto: „Sunt cunoscut pentru ironia mea, dar nici măcar mie nu mi-ar fi venit ideea de a face o statuie a libertății în portul New York-ului.” (George Bernard Shaw)

De vreo câteva zile, de când au încetat ploile, nu am mai dat pe la blog, nu am mai „răsfoit” dexonline-ul, căci am încercat să-mi dedic timpul grădinii și casei (adică, mai mult ca de obicei). Nu prea am spor în ceea ce fac, obosesc destul de repede, mă cam dor oasele, dar îmi zic mereu, mai în gând, mai cu voce tare, cu autoironie sau cu năduf, răspunsul la o lozincă tâmpită din „iepoca de aur”, adică pionierescul „Tot înainte!”

Iată acum rezultatul incursiunii mele prin postările trecute: două texte, trei glume, o imagine și un motto, „furate” de ici, de colo, aș zice că doar titlul este „în premieră”, deși nu bag mâna-n foc nici pentru asta...

😕

„M-am apucat, în această dimineață de sâmbătă, să citesc „ultimele știri”. Maaare greșeală! Gândurile mele cele curajoase și pozitive s-au îngrozit, au intrat în panică, și acum tremură și stau ascunse sub pătucurile lor. Accidente, un alt val de virusare, numit Omicron, cutremur în Japonia, „carnagiu” nu mai știu pe unde, inflație, facturi apocaliptice, vizibil umflate și mincinoase, amenințare cu război. Mi-am zis o rugăciune în gând, mi-am șoptit, destul de neconvingător, „Zoe, Zoe, fii bărbată” și, după ce-am respirat rar și calm timp de vreo cinci minute, sunt gata să scriu...” (22 ianuarie 2022, „Gânduri pitite sub pat”)

😃

Text „haios” de pe Facebook (Din timpul pandemiei)

„Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou:

Familia europeană este compusă din mama și tata (Germania și Franța), niște copii răsfățați și nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia), frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda), mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda), nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda), verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia), ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta), exoticul care face senzație când apare (Portugalia), vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg), alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania), afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria) și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria). A, și bunica senilă care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da?

Într-o bună zi, unul ia un virus. Și toată lumea din familia asta, inclusiv bunica, își dă seama că a crescut în case diferite, în camere diferite, a mâncat la mese diferite, cu argintării diferite. Și fiecare se închide la el acasă, cu obloanele trase. Numai că nu toți vor ieși la fel de bine din boală.”

(NOTĂ: Deja l-am scris pe blog. De două-trei ori. Din păcate, autorul e anonim)

😃
Să ne distrăm oleacă...
😃

La școală, un puști află de la colegii lui că cei mai mulți dintre adulți ascund secrete murdare, prin urmare este foarte ușor să-i șantajezi. I s-a mai spus că tot ce trebuie să faci este să le spui „știu întregul adevăr”. Așa că puștiul nu stă pe gânduri și vrea să încerce puterea celor trei cuvinte când ajunge acasă. La intrarea în casă este întâmpinat de maică-sa, așa că îi spune, pe un ton confidențial, „Mamă, știu întregul adevăr”. Fără să stea prea mult pe gânduri, mama îi dă o bancnotă de 10 de lei și-l roagă: „Să nu-i spui nimic lui taică-tău”. Mulțumit de cum se așezaseră lucrurile, micul șantajist îl așteaptă pe tatăl său să se întoarcă de la serviciu și îl informează din start, că „știe întregul adevăr”. De prisos să spunem că tatăl îi întinde o bancnotă de 50 de lei și îi cere același lucru: „Te rog să nu-i spui nimic maică-tii”. Foarte mulțumit, puștiul era a doua zi în drum spre școală și îl vede pe poștaș în fața casei. Se gândește în sinea lui „De ce nu?” și îl abordează și pe acesta: „Știu întregul adevăr”. Poștașul scapă ziarele din mână, deschide brațele emoționat și-i spune: „Atunci vino aici și dă-i lui tati o îmbrățișare!”

😕

Pe un şantier, în România:

– Șefule, mi s-a rupt lopata, ce să fac?

– Sprijină-te şi tu de betonieră, că nu mai avem lopeţi...

👱

O blondă se adresează unei brunete:

– Cine spune că eu sunt o incultă face o mare eroare. De curând, am fost angajată la un centru național de reactivi izopropanici nucleari cuantificați şi trifazați pentru implementări în crestomația semantică.

– Şi, ce faci acolo?

– Păi, păzesc reactivii izopropanici cuantificați, pentru că la noi se fură ca-n supraaglomerația clorofiliană angiospermică şi gimnospermică perenă, cărora voi, brunetele, îi spuneți „codru”.

Gânduri ca o ghipură...

 „Existența, cred eu, nu se compune din evenimente mari. Acestea vin și punctează o viață, creând un calendar subiectiv. Viața, după mine, este o înșiruire de zile anonime, de fapte mărunte. Din rezultanta lor poți conchide dacă ai fost fericit sau nu.” (Rodica Ojog-Braşoveanu, „Anchetă în infern”)

În sfârșitul ăsta de primăvară, destul de ploios, nu prea m-am putut ocupa de grădină așa cum trebuie, însă, printre picături, am cules urzici, spanac (de la mine), am primit lobodă și mărar (de la prieteni) și, mda, am cumpărat restul de la diverse magazine, iar pe urmă am gătit cu frenezie verdețuri/legume sub toate formele, plus salate, pe care le ador. Azi m-am „izmenit” oleacă și am făcut o supă-cremă de lobodă. De milioane! Mda, nu cred că interesează pe nimeni (acum, în momentul ăsta, nici măcar pe mine) lucrul ăsta, și nu asta voiam să scriu, de fapt. Zilele trecute, am găsit într-una dintre cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu (colecția de nuvele intitulată „Grasă și proastă”) cuvântul „ghipură”. Nu-l știam. Sau îl știam și l-am uitat, asta fiind varianta și mai „rea”. Cartea am recitit-o, nu pentru că uit, ci pentru că-mi face o plăcere imensă, mă amuză și, uneori, mă inspiră, stilul inconfundabil al romanelor „reginei genului policier românesc”, cum a fost numită autoarea. O să scotocesc prin bibliotecă și o să mai recitesc câteva dintre scrierile domniei sale. Deși am trei volume (cu trei autori diferiți) cumpărate de curând, care mă așteaptă. Dar îmi place sentimentul ăsta, că am o „rezervă” de cărți necitite. Bun, nu vreau să vă plictisesc. Cuvântul pe care eu nu-l știam și niște glume vor încheia postarea de azi...

GHIPURĂ s.f. 1. Gen de dantelă cu ochiuri largi, a cărei împletitură comportă un sistem de fire ce evoluează diferit. 2. Desen care, prin forma sa, amintește de ghipură (1). (< fr. guipure). Sursa: MDN '00 (2000).

Glume:

😊

În fiecare dimineață, eu exclam:

- Uau, ce vis frumos!
Mintea mea, trei secunde mai târziu:
- Care vis?

😆
Soțul vrea să plece la sală și, politicos, își invită și soția:
– Iubito, plec la sală. Ai vrea să mergi cu mine?
– De ce? Îţi par grasă?
– Dacă nu vrei să mergi, nu mergi!
– Aha, acum sunt şi leneșă?
– Calmează-te, dragă! Nu am insinuat nimic!
– Acum sunt şi isterică, nu?
– Nu am spus asta!
– Aha, bravo, deci sunt şi mincinoasă, pe deasupra!
– O.k. Stai acasă!

– Stai puțin! Dar de ce vrei tu să te duci singur la sală?

😂

Nea Vasile, dintr-un sat de lângă Vaslui, văzând în ce hal a ajuns, hotărăște să nu mai bea. După zece zile de abstinență își aduce aminte următoarele:

1. De fapt, e medic stomatolog, în Iași.

2. E căsătorit și are doi copii.

3. În urmă cu cinci ani, a venit în satul vasluian la pescuit.

😂😆😊

Niște gânduri care se-ntreabă: „DE CE?”

 

MOTTO: „Acceptă incertitudinea. Unele dintre cele mai frumoase capitole din viețile noastre au căpătat titlu mult mai târziu.” (Bob Goff)

După ce am scris niște glume pe Facebook, cu speranța că-mi vor schimba un pic dispoziția destul de „mohorâtă” (din motive absolut puerile, nesemnificative și chiar rizibile), acum mă întreb de ce m-am mai obosit să le caut, dar mi-am zis că poate alții se vor amuza citindu-le. Pe urmă, căutând glumele, am dat de o postare din 2024, m-a amuzat oleacă poza, iar textul l-am reluat pentru că nu explicasem cuvântul la care mă refeream atunci. Acum iar mă întreb: de ce tot reiau ce am scris, de ce vin la blog dacă nu am nimic nou de zis și, mai ales, de ce... Nu, asta n-o mai scriu. Bun, iată textul, iar ca addenda, termenul lipsă, să zicem că în loc de cuvânt aleatoriu...

Păi, ca să zic așa, ziua mea a început destul de banal și, până la un timp, mi-am urmat suita monotonă de tabieturi: trezirea pe la ora șase, dușul de dimineață, micul dejun, o raită prin livadă, apoi un pic de cafea, băută în timp ce treceam pe la Dexonline să văd cuvintele zilei de marți pentru a le posta pe Facebook. Fiind sărbătoare, mi-am plănuit niște citit, dezlegat rebusuri și să văd câteva episoade din serialul american „Criminal minds”. Dar totul s-a dus de râpă din cauza unei inundații (provenită de la chiuveta din bucătărie, unde se fisurase un racord). După ce am oprit apa de la robinetul principal (sau, mă rog, cum s-o fi numind) și după ce am plâns vreo cinci minute, am trecut la scosul apei, ceea ce mi-a ocupat mai toată dimineața. Cuvântul care mi-a dat ideea titlului este cel aleatoriu (adică la care am dat eu cu zarul) și provine de la verbul „a ghigosi”. Iată un regionalism pe care eu nu-l știam și, când l-am găsit, gândurile mele, destul de numeroase și vioaie, se înghesuiau să iasă-n față, ca să le trec aici. După „accidentul” casnic, petrecut în timp ce eu scriam aici de zor, multe dintre gânduri s-au împrăștiat care-ncotro, amărâte și iritate, iar cele șapte-opt (rămase în minte) se ghigosesc, dar acum în sensul că se bat între ele. Așa că am pus poza asta haioasă, și plec de-aici, căci mi s-a cam făcut foame...

Addenda:

(A) GHIGOSI, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. A bate (tare) pe cineva. Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

♦

Iată și un text (postat pe Facebook de Daniel Constantin Găucan, în 22 decembrie 2022), text pe care-l notasem într-o agendă și, mda, l-am uitat acolo:

Fondatorul Toyota, Sakichi Toyoda, întotdeauna a folosit regula celor cinci „De ce”. A folosit această metodă în toate situațiile neclare și acest lucru a funcționat întotdeauna pentru el. Iată regula. De exemplu, vrei o haină de blană. Te întrebi „De ce vreau o haină de blană?” Acesta este primul „De ce”. Răspunzi „Pentru că vreau să surprind pe toată lumea.” Bun, al doilea „De ce”: „De ce vrei să surprinzi pe toată lumea?” Răspuns: „Pentru că vreau să fiu observat/ă.” Al treilea „De ce”: „De ce ai nevoie să fii observat/ă?” Răspuns: „Pentru că mă simt nesigur/ă”. Al patrulea „De ce”: „De ce te simți nesigur/ă?” Răspuns: „Pentru că nu există nicio modalitate prin care să mă pot împlini, pentru că bat pasul pe loc.” Al cincilea „De ce”: „De ce nu te poți împlini?” Răspuns: „Pentru că fac lucruri care nu-mi plac.” Acum, spune-mi ce are de-a face o haină de blană cu asta? Sakichi Toyoda a învățat că răspunsul la cel de-al cincilea „De ce” este rădăcina cauzei, care, la prima vedere, nu este vizibilă. Al cincilea „Pentru că” scoate la iveală ceea ce este ascuns. Dacă vreți, al cincilea „Pentru că” este adevăratul voi. Este un mod foarte eficient de verificare a ceea ce ascundeți de fapt, ce vă este frică să recunoașteți, chiar și față de voi înșivă, ce vreți cu adevărat și ce este doar beteală. Mulțumesc, Toyoda-san, nu doar pentru Toyota.” 

Text preluat prin intermediul Monicai Póka. Mulțumesc.

Cuvântul zilei:

CARET, careți, s.m. Broască țestoasă comestibilă din mările calde lungă de 60-80 cm, înotătoare, din a cărei carapace cornoasă se obține bagaua (Eretmo-chelys imbricata). Din fr. caret. Cheia alegerii: Ziua mondială a broaștelor țestoase.

(Nota mea: Sper din tot sufletul să nu apară și Ziua mondială a limacșilor!)

♦

Citatul de azi:

„Câteodată oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai departe...” [Emil Cioran]

♦
Versurile de azi:

cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă
seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării

răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură
şi aşterne peste munţi de zgură

liniştea iertarea şi seninul 

(Corneliu Coposu, „Ruga”)

Absenteism și gânduri despre el...

Când am pus titlul, adică acum zece minute (căci, între timp, am vorbit un pic la telefon), am pornit de la ideea că nu am mai dat pe la blog de mult. Am fost absentă. La propriu și lafigurat. Dar mai aveam multe alte lucruri de împărtășit aici. Și, da, ați ghicit, am uitat aproape toate acele „lucruri”. Mi-a rămas în minte doar o ușoară enervare și ciudă pe mine însămi, căci iarăși am văzut până la capăt un serial american, încăpățânându-mă, deși cel de-al treilea sezon a fost de-a dreptul tâmpit, de o stupizenie fără margini. Ei bine, am ajuns la final, cu nervi și necăjită că am pierdut timpul. Pe urmă, mi-am zis că, din cauza ploilor nesfârșite de pe la noi, am timp destul, pe care să mi-l petrec în casă. Am și citit, am făcut rebusuri, am „prestat” acțiuni gospodărești, în afară de cele în aer liber, grădina mea fiind acum o combinație între mlașină și junglă, prin care mișună broaște, mulți limacși și, mai nou, șerpi. Deci, fuguța în casă. Am spicuit din definiția absenteismului următoarele:

Absenteismul parlamentar este o practică folosită mai ales de deputații aflați în opoziție, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. Lipsă de asiduitate în muncă; comportament al celui care este adesea absent. Absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă. (Sursa: dexonline.ro)

Bancuri:
😃
Ieri, la o bere cu vecinul meu chinez, l-am întrebat:
-Ascultă, Xing, pe tine nu te enervează când lumea spune că voi, chinezii, semănați între voi?
- Xing plecat să ia bere. Eu soția sunt!
😃
Unu’ cu un Logan, la semafor, îi face semn unuia cu Ferrari să coboare geamul și îl întreabă sec:
– Ești mulțumit de ea, că am văzut că nu prea își cumpără lumea?
😃

Soţia se întoarce acasă foarte târziu după petrecerea dată de firmă.

- Iubi, nu te enerva. Îţi povestesc cum a fost: toţi au băut, eu n-am băut, toate tipele s-au sărutat cu bărbaţi, eu nu m-am sărutat, am mâncat salate, am dansat, am participat la concursuri. Și gata. Ai o soţie mișto. Întrebări sunt?

- UNDE îţi este rochia?
😃
Doi prieteni stau de vorbă la o bere:
- De o bucată de vreme nevastă-mea umblă prin casă așa cum a venit pe lume.

- Dezbrăcată?

- Nu, urlând!

Niște gânduri despre bagatele...

Motto: „Caracterul omului poate fi dedus din manifestările lui mărunte. Pentru lucrurile importante oamenii îşi iau precauţii; în gesturile mici ei se manifestă după natura lor şi fără a-şi da osteneala să se mai ascundă.” (Arthur Schopenhauer)

Nu am chef de scris azi. Deloc. Motivele mă privesc. Dar am făcut un efort de voință și am „însăilat” vreo două vorbe. Și am repetat câteva glume. Cam atât!

Cuvântul aleatoriu (din dexonline.ro):
JUCĂREA, JUCĂRICĂ, jucărele, s.f. Jucărie mică, jucărioară. Jucărie + suf. -ea. (Jucărică: cu schimbare de sufix).
JUCĂRIE, jucării, s.f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

DISFORIE s. f. (Med.) Tulburare a dispoziției (3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. Din fr. dysphorie. Cheia alegerii: Ziua internațională împotriva homofobiei, bifobiei și transfobiei.

GLUME:

Doi vechi amici se întâlnesc "la una mică", după o perioadă de timp.

– Măi omule, ai auzit de cazul acelei tinere care s-a dat drept bărbat și s-a înrolat în armată? întreabă unul dintre cei doi prieteni.

– Dacă am auzit?! a râs celălalt. Păi, a fost în aceeași companie cu mine! O tratam ca pe unul dintre noi: făceam instrucția împreună, luam masa împreună, dormeam împreună, făceam duș împreună, tot! Și nici nu arăta rău!

– Dar cum Dumnezeu nu s-a prins nimeni? a întrebat primul, neîncrezător.

– Doar nu-ți închipui că s-a gândit vreunul din noi s-o dea de gol?! răspunse celălalt.

&

Doi soți stau de vorbă, la cină:

- Dragă, de ce, deși mâncăm la fel, tu ești slab și eu grasă?

- Păi, depinde de constituție...

- Și în ce articol din Constituție spune că eu trebuie să fiu aia grasă?

&

El (cu timiditate):

- Iubi, pot să ies și eu la o bere cu băieții?

Ea (iritată):

- Păi, n-ai mai fost și acum trei ani?

P. S.

# Imagine © Radu Borza (în Dexonline, la cuvântul „disforie”)

# Arthur Schopenhauer a fost un filosof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa din 1818, „Lumea ca voință și reprezentare” (extinsă în 1844), unde caracterizează lumea fenomenelor ca un produs al unei voințe metafizice oarbe și insațiabile. (Sursa: Wikipedia)

Gânduri și cuvinte en detail

 

Motto: „Cuvântul potrivit poate fi eficient, însă niciun cuvânt nu a fost vreodată la fel de eficient ca o pauză la momentul potrivit.” (Mark Twain)

     După vreo trei zile cu ploi, o mică vijelie și, peste toate, un vânt puternic, neuronii mei mi-au zis în cor „Hai, pa!” și s-au ascuns care pe unde au apucat. Nu am gânduri (de împărtășit) nici en gros, nici en detail, nu am niciun chef, dar mi-a plăcut poza de la cuvântul zilei (de alaltăieri) din Dexonline, așa că am „expus-o”, am scris și termenul aferent, iar cuvântul aleatoriu (de azi) îmi reflectă exact „starea” de până acum: cu anasâna am făcut șmotru prin casă, cu anasâna mi-am pregătit prânzul și tot cu anasâna m-am așezat la laptop ca să scriu câteva vorbe. Mai târziu, o să dezleg niște rebusuri, o să citesc oleacă sau o să văd un film, și poate că o să ies din butoiul cu melancolie blegoasă în care înot acum...

EN DETAIL loc. adj., loc. adv. (Care este) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. [Pr.: ãdetaĭ] Loc. fr. Cheia alegerii: Pe 11 mai 1865, la Paris, în apropiere de gara Saint-Lazare, se deschidea un mare magazin care avea să devină un magnet pentru întreaga lume: Le Printemps. Proiectul a fost ideea unui fost vânzător de haine de damă, Jules Jaluzot, care a investit cu înțelepciune zestrea tinerei sale soții. Capodoperă Art Nouveau, actuala clădire și marea sa cupolă cu vitralii au fost ridicate în 1908. Astăzi, Le Printemps este o destinație obligatorie pentru orice vizită în capitala Franței.

ANASÂNA s.f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasâna = a lua (sau a duce, a aduce etc.) cu forța. Din tc. anasını.

Bancuri:

Un bărbat intră într-un magazin și-i zice vânzătorului:
- Dați-mi, vă rog, 5 grame de salam.
- Dom' le, faceți mișto de mine?
- Dacă voiam să fac mișto, îl ceream și feliat...
^^^

Soțul vine neanunțat acasă, dintr-o delegație. Intră grăbit în casă, caută în șifonier, sub pat, în baie, nimeni. Se întoarce către soție și zice:

- Ai îmbătrânit, femeie!
^^^
Un bărbat se duce la psiholog:
- Nu știu ce să mă fac, domnule doctor. Căsătoria mea a intrat într-un impas.
- Cum așa?
- Păi, soția mea nu mă poate suporta când sunt beat, iar eu nu pot s-o sufăr când sunt treaz.
^^^

Un tip povestește colegilor de birou:

- După pauza de masă, m-am oprit astăzi în fața unui hotel și am strigat: „Vine nevastă-ta!”. Douăzeci de bărbați au sărit pe geam. M-am distrat. Mă mai duc și mâine!

P. S. © imagine Ștefania („en detail”, dexonline.ro)