marți, 17 noiembrie 2026

Azi, gânduri puține și cam nepricopsite

Motto: „Când omului nu-i mai este frig, foame şi frică, devine nemulţumit.” (Ennio Flaiano)

Tot ce veți vedea astăzi (în afară, poate, de titlu) sunt niște reluări. Citatul este din 2014. Textul e din noiembrie 2021. Glumele sunt de peste tot. Mâine îmi voi aduna gândurile și poate voi reuși să scriu ceva. S-auzim numai de BINE!

Înainte să mă uit la știri (știu că fac o mare greșeală, dar trebuie din când în când să știu ce mai e prin Argeș/ Muscel, prin România și prin lume), mi-am adus aminte de o scurtă propoziție pe care sunt sigură că fiecare dintre noi a rostit-o la un moment dat: VIAȚA MEA E UN ROMAN. I-am cerut lui GOOGLE să-mi dea rezultate despre această zicere și cele mai multe au fost despre cartea de poezii a lui Adrian Păunescu, apărută în anul 1986, și intitulată chiar așa. Suntem îndemnați insistent s-o cumpărăm (prețurile variază între 25 și 39 RON, iar cu autograf, 300 RON), dar am trecut grațios mai departe. În tribuna-magazine.com am găsit o rubrică intitulată tot așa, unde se făceau cronici de carte. Atât. Păi, o să revin la asta, acum citesc știrile. În Argeș, ca peste tot, primează chestii de genul: ah, accidente; ah, vine Black Friday; ah, reduceri de 40%; în Pitești „se montează nu un brad, ci... mai mulți”; ah, iată listele cu rata infectărilor cu Covid în localitățile din Argeș (ah, ce m-am speriat, zilele trecute, pe lista asta, în Domnești nu era niciun caz, acum sunt șapte); și, în fine, bomboana (mincinoasă) de pe colivă: „de la anul, cresc pensiile, salariul minim și alocațiile”. Bun, cred că mi-a ajuns. Am trecut totuși la știrile din țară și la cele externe, dar după ce am citit că al cincilea val al virusului mutant Corona, numit Omicron, va lovi Europa, am capitulat, am fluturat steagul alb și am hotărât, împreună cu gândurile care nu leșinaseră sau nu stăteau ascunse, că trebuie să fac o pauză (de la scris). M-am întors. Cea mai bună replică la ultima știre, aia amenințătoare și panicardă, este o butadă citită zilele trecute (nu mai știu unde): „Ai dracu' ăștia, știu când vine valul cinci, dar sunt luați prin surprindere de prima zăpadă!” Decât să-mi fac nervi cu minciunile și știrile acestea gen „bau-bau”, mai bine să mă gândesc, cu nostalgie, la minunatele minciunele (uscățele, scovergi sau pur și simplu gogoși pufoase, răsucite, ce aveau forme de fundițe), pe care le mâncam cu drag în copilărie, făcute după rețeta bunicii. Mmmm... 

Mesaje pe WhatsApp:
💕 Bună, frumoaso, am văzut că m-ai invitat într-un grup pe Facebook, sincer, am aruncat un ochi și am văzut că sunt majoritatea numai femei, dar tu ești cea mai frumoasă, eu sunt singur, nu am obligații și chiar mi-ar plăcea să ne cunoaștem.
👪 Bună ziua, domnule, grupul de pe Facebook l-am făcut ca să vedeți cum evoluează copiii și ca să socializeze părinții între ei, eu sunt educatoarea fetiței dumneavoastră și vă rog să o salutați pe doamna Anca din partea mea!
&
Discuție într-o familie:
- Auzi, dragă, ar trebui să renunți la cele patru beri pe care le bei zilnic, tu n-ai auzit de criză?
- Dar nu mai bine reducem bugetul pentru fardurile și parfumurile tale?
- Aaaa, nu, nici gând, toate sunt, de fapt, pentru tine, ca să mă vezi mai frumoasă...
- Și alea patru beri pentru ce crezi că sunt?!
&
Anul ăsta, de Halloween, am strigat la nevastă-mea:
- Iubi, e o vrăjitoare la uşă. Deschid?
- Deschide-i, dă-i nişte dulciuri şi trimite-o dracului la plimbare!
Aşa am făcut şi de atunci soacră-mea nu mai vorbeşte cu mine.
&
- Ioane, am două vești proaste, nu știu cum să ți le zic.
- Combină-le!
- Nevastă-ta ne înșală!

luni, 16 noiembrie 2026

Câteva gânduri asertorice

  MOTTO: „Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor. Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă să nu mă ucideți.” (Geo Bogza)


Ieri am renunțat să mai scriu. Nu mai repet cauzele (da, sunt mai multe), pentru că devin de-a dreptul penibilă și plictisitoare. Găsisem imaginea de mai sus (nu prea potrivită pentru mine, care voi rămâne veșnic ca un pisoiaș temător și fără imaginație), găsisem și un motto (despre care prefer să nu comentez nimic) și, în plus, două cuvinte din Dexonline (cuvântul zilei, „exorbitant”, pe care nu-l mai scriu aici, l-am ales doar pe cel aleatoriu). Astăzi am completat cu câteva expresii și, sigur că da, cu niște bancuri...

ASERTORIC, ASERTORICĂ, asertorici, asertorice, adj. (Fil.) Care exprimă un fapt real. Judecată asertorică. – Din fr. assertorique.
ASERȚIUNE, aserțiuni, s.f. (Log.) Enunț, afirmativ sau negativ, care este dat ca adevărat; prin generalizare - afirmație. [Pr.: a-ser-ți-u-ne] – Din fr. assertion, lat. assertio, -onis. 
Sursa: DEX '09 (2009)

- „Dacă tăceai, filosof rămâneai” se referă la oamenii care au un aspect de persoane deştepte, dar când vorbesc spun platitudini. Expresia provine din lucrarea filosofului antic Boethius, numită „Mângâierile filosofiei”. Acesta a ajuns la închisoare pentru că a spus unele lucruri care nu au fost pe placul regelui.
- „Vorbe de clacă” este o expresie folosită atunci când cineva vorbeşte inutil sau neserios. Originea expresiei vine de la micile adunări ce aveau loc pe vremuri între săteni, numite clacă. Aceştia se adunau şi se ajutau la muncă, iar în acest timp spuneau tot felul de snoave sau bârfe din sat.
- „Muncă de Sisif” este o expresie folosită atunci când cineva are de îndeplinit o muncă inutilă. Sisif este regele care a fost pedepsit de Zeus să urce un deal din infern purtând o stâncă uriaşă în spate. De fiecare dată când Sisif ajungea în vârf, stânca aluneca, iar regele trebuia să ia munca de la capăt. 
(Sursa: https://adevarul.ro)

Păi, „vorba lungă, sărăcia omului”, așa că o să închei rapid cu niște glume:
Un tătic cu băiețelul lui merg la cinema și văd un film cu indieni.
– De ce se vopsesc apașii pe față, tati?
– Se pregătesc de război, fiule.
Într-o dimineață, puștiul vine repede la taică-său și strigă:
– Tati, tati, hai să ne facem valizele și să plecăm repede!
– De ce?
– Pentru că mama se pregătește de război!
%
Soţul, întorcându-se seara de la serviciu, este întâmpinat de soţie cu un afiş în mâini: „Nu vreau să vorbesc cu tine!” Omul ridică din umeri, îşi deschide o bere şi se aşază în faţa televizorului. Peste cinci minute apare soţia cu un nou afiş: „Da` nu ești curios de ce?!”
%
În vremea „comunismului biruitor”, un tip tocmai iese din sediul miliției județene şi, epuizat, se sprijină de un pom. Un trecător se apropie de el, întrebând:
- Nu vă supăraţi, nu ştiţi unde se bate aici la maşină?
- Nu ştiu, dom`le, pe mine m-au bătut manual...

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Gânduri care-mi vând iluzii

MOTTO: „Fiecare trăiește vânzând câte ceva.” (Robert Louis Stevenson)

Plouă. Iar! De fapt, de vreo zece zile-ncoace, ar fi fost mult mai ușor să „anunț” când nu plouă. Pe lângă starea ușor morocănoasă (eufemistic vorbind) pe care mi-o provoacă, vremea asta umedă, rece și ploioasă îmi taie tot cheful de scris (aici, pe blog, sau aiurea), precum și imboldul de a ieși în sat după cumpărături. Mda, și am trecut, elegant, peste durerile de oase și oscioare. Bun, să vedem de ce am poposit eu astăzi la blog. Cuvintele din dexonline.ro le-am scris deja pe pagina de Facebook, în afară de ăla de la post-scriptum, a cărui „cheie” m-a dus înapoi, hăt, în timpul copilăriei, când am citit „Comoara din insulă”. Cred că nu trebuie să vă zic că nu mai știam absolut nimic din ea. M-am dus rapid la I.A. (care n-a citit nici ea cartea, dar s-a inspirat de ici, de colo) și i-am cerut rezumatul. Nu, nici după asta nu mi-am amintit mare lucru. Păi, vorba blondei dintr-un banc, o să aștept să văd filmul (deh, unul dintre ele, dar nu ăla rusesc din 1972). Și acum, alte „enigme”, destul de haioase: căutând o imagine care să arate cartea cu pricina, am avut de ales dintr-o „mare” de titluri (s-a publicat de multe ori, la multe edituri), dar am ales-o pe asta de mai sus pentru că este din colecția „Cărțile elevului smart”, ceea ce m-a făcut să râd în hohote (din vreo trei motive). Și, în „marea” asta de titluri, înota unul, ca să zic așa, contra curentului. Vedeți imaginea de la final. Cam asta-i tot...
Glume? Glume!
Prima zi de școală în Franța anului 2036. Învățătoarea strigă catalogul:
– Mustafa Al Ekhzeri?
– Prezent!
– Ahmed El Cabul?
– Prezent!
– Kadîr Sel Ohlmi?
– Prezent!
– Mohammed Endahrha?
– Prezent!
– Chanhira Amarttayaku?
– Prezent!
– Al Ain ben Oit?!
Nu răspunde nimeni.
– Al Ain ben Oit!
În clasă, liniște totală.
– Pentru ultima dată: Al Ain ben Oit!
Un copil răspunde timid:
– Madame, cred că e vorba de mine, numai că se pronunță Alain Benoit.
&
O mămică observă, cu îngrijorare crescândă, că fiul său iubit nu seamănă nici cu ea, nici cu soțul. Soț la fel de iubit, și pe care nu îl înșelase niciodată. Până la urmă, când copilul împlinește 18 ani, îi ia, pe ascuns, o probă de ADN pentru analize. Nedumerire. Șoc. Panică. Groază. Rezultatul arăta clar: copilul nu avea nicio legătură cu ea sau cu soțul. Disperată și tremurând ca o frunză, îi spune soțului:
– Iubitule, am o veste cumplită...
Soțul ridică ochii din ziar:
– Aoleu, iar ai lovit mașina!
– Nu.
– Ai zgâriat-o!
– Nu! Las-o dracului de mașină, e vorba despre copil.
– Îu, ce-i cu copilul nostru?
– Păi, asta e, nu-i al nostru!
– Cum adică, nu-i al nostru?
– I-am făcut testul ADN și nu suntem noi părinții biologici.
– Ah, dar eu știam asta!
Femeia stă să leșine și mai multe nu.
– Știai?! De când știai?
– De când te-am scos din maternitate.
– Cuuum?
– Păi, chiar tu ai zis, la plecare: „Costele, copilul a făcut pe el. Eu cobor la taxi cu lucrurile, iar tu, fă bine și schimbă-l!”
P. S.
* Robert Louis Stevenson (1850-1894) a fost poet și romancier scoțian, autor al unor jurnale de călătorie și reprezentant de seamă al neoromantismului în literatura engleză. Este cunoscut, în special, pentru cărțile „Treasure Island! și „The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde”.
(Wikipedia)

* Bucanier s.m. 1. (ist.) Denumire dată coloniștilor francezi din America de Nord, din sec. 17, care se ocupau cu vînătoarea de vite cornute sălbatice, a căror carne o vindeau. 2. (înv.) Pirat, aventurier. • Sil. bu-ca-ni-er. pl. bucanieri. /<fr. boucanier. Sursa: DEXI (2007). Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1850, Robert Louis Stevenson, scriitor scoțian și autor al romanului „Comoara din insulă”, care a fixat în imaginarul popular o mare parte din universul bucanierilor: hărți ale comorilor, insule îndepărtate, revolte la bord și pirați precum memorabilul Long John Silver.

joi, 12 noiembrie 2026

Câteva gânduri (cam multe, de fapt) mă șicanează

„Dacă ai destulă răbdare poți să muți munții din loc, dar dacă ai destulă inteligență zbori peste ei, că e mai simplu.” (Boris Vian)

Acum vreo zece minute, când am venit la blog, mi-am surprins gândurile (mă rog, o mare parte din ele) rupând petalele unei margarete. Imaginare, bineînțeles. Dar nu ziceau chestia aia cu „mă iubește, nu mă iubește”), ci ziceau „scriem, nu scriem”. Eu mi-am văzut de căutat cuvintele din Dexonline și niște glume (nu am găsit noi, deci le reiau pe cele vechi) și, când să încep scrierea, gândurile m-au anunțat că ultima petală a „hotărât”: „nu scriem!”. În regulă, nu scriem...
Cuvântul aleatoriu:
ȘICANĂ, șicane, s.f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. Din fr. chicane.
Cuvântul zilei:
BOUGAINVILLEA [bughẽviléa] ({s} L. A. de Bougainville) subst. 1. Plantă agățătoare, originară din America, cultivată ca ornamentală pentru bracteele mari, roșii-violacee strălucitoare, ce înconjură florile mici, tubulos-campanulate, aurii-deschis. (Nota mea: A se vedea imaginea!) 2. Hidrozoar din Oceanul Atlantic, asemănător ca aspect cu bougainvillea, care se reproduce eliberând în apă meduze minuscule, purtătoare de organe sexuale. Cheia alegerii: Pe 12 noiembrie 1729 s-a născut Louis-Antoine de Bougainville, ofițer de marină, explorator și scriitor francez. A făcut o călătorie celebră, pe care a descris-o în lucrarea sa „Voyage autour du monde” (Călătorie în jurul lumii), una dintre sursele principale a ceea ce mai târziu va deveni cunoscut drept mitul „bunului sălbatic”.
Nota mea (copiată de la I.A.): Mitul „bunului sălbatic” este un concept filosofic care susține că omul este în esență bun și pur în starea sa naturală, dar este corupt, viciat și dezbinat de către civilizație, legi și structurile sociale.
😃
Ieri, la o bere cu vecinul meu chinez, l-am întrebat:
- Măi Xing, pe tine nu te enervează când lumea spune că voi, chinezii, semănați între voi?
- Xing plecat să ia bere. Eu soția sunt!
😃
Unu’ cu un Logan, la semafor, îi face semn unuia cu Ferrari să coboare geamul și îl întreabă:
– Ești mulțumit de mașină, că am văzut că nu prea își cumpără lumea?
😃
Soţia se întoarce acasă foarte târziu după petrecerea dată de firmă.
- Iubi, nu te enerva. Îţi povestesc cum a fost: toţi au băut, eu n-am băut, toate tipele s-au sărutat cu bărbaţi, eu nu m-am sărutat, am mâncat salate, am dansat, am participat la concursuri. Și gata. Ai o soţie mișto. Întrebări sunt?
- UNDE îţi este rochia?!
😃
Un tip i se destăinuie unui prieten despre o vizită din seara trecută:
- Șeful meu a venit pe la mine. L-am primit tradițional: o țuică, un vin... El mi-a spus că nu bea decât chestii bio.
- Și, ce i-ai dat?
- Păi, să vezi, l-am servit cu un pahar de BioCarpet. Și-acum, după zece ore, e relaxat, doarme pe canapeaua din living...

miercuri, 11 noiembrie 2026

Niște gânduri care-mi fac cu ochiul

„Am auzit o seamă de prostii debitate despre faptul că oamenii răi nu te privesc în ochi. Nu luați de bună această idee convențională!” (Charles Dickens)

Ceea ce am numit eu „niște gânduri” sunt doar două și, de fapt, nu-mi fac mie cu ochiul, ci unul altuia. Le-am întrerupt această „activitate” și le-am zis să mă ajute să scriu ceva. Primul m-a îndemnat să caut un citat și o poză, care să se „asorteze” la proverbul de azi, din Dexonline. Ceea ce am și făcut. Al doilea mi-a zis să lămurim căruia dintre Golești îi aparține manuscrisul din care citează dicționarul pomenit mai sus. Pe urmă au zâmbit, mi-au fluturat mânuțele, și au dispărut. Am căutat imediat niște glume vechi, ca de obicei, (da, sunt o sclavă a rutinei, am mai spus-o) și mă grăbesc să plec de-aici, deci, vă fac și eu cu ochiul și dispar...
Lămuriri (de la I.A.):
Gheorghe Golescu (1768–1848), cunoscut și ca Iordache Golescu, a fost un boier, cărturar și om de Stat român, fiul marelui ban Radu Golescu și al Zoiței, soția sa, fiind fratele mai mare a lui Dinicu Golescu, și ctitor al învățământului în limba română. A scris „Băgări de seamă asupra canoanelor grămăticesci” și, ramasă în manuscris, o culegere de „Pilde, povățuiri (și) cuvinte adevărate și povești”.
Proverbul din dexonline.ro: „Ochii ce nu se văd, lesne se uită.”(Adică pe cei ce nu-i vedem mai des, curînd îi uităm.) Sursa: Golescu (manuscris - 1840; (re)publicat - 1973).
Cuvântul zilei:
VRĂJMĂȘIE, vrăjmășii, s.f. (Înv.) Dușmănie, ură./Vrăjmaș + suf. -ie. Cheia alegerii: În ziua de 11 noiembrie 1918, un armistițiu pune capăt Marelui Război.
GLUME...
Un bărbat merge la psihiatru și-i spune, disperat:
- Doctore, soția mea e infidelă. În fiecare seară, merge la barul pescarilor şi agață bărbați. Chiar mai rău, se culcă cu oricine îi cere asta! Înnebunesc! Ce crezi că ar trebui să fac?
Doctorul îi răspunde:
- Relaxează-te, respiră adânc, bea puțină apă. Și acum, spune-mi, mai precis, unde-i barul ăsta?
***
- Te-ai însurat sau tot singur te ocupi de gospodărie?
- Da.
- Ce „da”?
- Da, m-am însurat şi da, tot singur mă ocup de gospodărie.
***
Doi amici discută, la o bere:
- Măi, ai avut vreodată sentimentul că ți-ai întâlnit sufletul-pereche și că, în alte vieți, ați fost tot iubiți?
- Să-ți spun drept, nu!
- Mai bine, eu am pățit asta și, după șase luni de locuit împreună, mi-am dat seama de ce n-am mai ținut legătura timp de vreo două milenii...
***
Un puști stă de vorbă cu taică-său:
- Tati, spune-mi, ce înseamnă „sarcasm”?
- Fiule, sarcasmul este atunci când mama ta îmi zice că am dreptate!
***
La o terasă, un tip îi zice chelnerului:
- Îmi spui şi mie, te rog, parola la wi-fi?
- Trebuie comandat ceva!
- Ok. Cât e o cafea?
- 20 de lei.
- Bine, adu-mi una, te rog!
După ce i-o aduce:
- Acum îmi spui şi mie parola la wi-fi?
- „Trebuie comandat ceva”. Legat, cu litere mici!
***
Un polițist, vorbind cu Moartea și notând în carnețel:
- Deci... ziceți că, înainte să intrați în România, aveați coasă?

marți, 10 noiembrie 2026

Gânduri pe loc, repaus

 „Poți să scrii despre orice lucru care ţi se petrece în viaţă, dacă ai curajul necesar şi destulă imaginaţie cât să improvizezi. Cel mai mare duşman al creativităţii este îndoiala.” (Sylvia Plath)

Mă îndoiesc că eu am „curajul necesar și destulă imaginație”, dar mă încăpățânez să scriu. Și nu caut nici motive, nici scuze pentru asta, doar scriu. Azi am căutat cuvintele din Dexonline, dar nu le voi aduce aici, am să vă las pe domniile voastre să le vedeți la „sursă”. Cuvintele zilei de alaltăieri, ieri și azi sunt, în ordinea intrării în scenă, „torță”, „iobăgie”, „a desacraliza”. Titlul e, așa, mai milităros, pentru că mi-am amintit zilele trecute de cei trei ani de instrucție, pe care i-am „prestat” în timpul facultății. Nu vă povestesc nimic despre asta, nu că ar fi vreun secret militar, ci pentru că nu am chef acum, e prea dimineață. Mda, iar mi-am bătut recordul de trezit la niște ore „haioase” și iată-mă, la cinci și-un pic, înșirând aici diverse. Dar o întrebare nu-mi dă pace: de ce femeilor, la pensie, nu li se recunoaște serviciul militar (ca rezerviste), la fel ca bărbaților?! Păi, asta nu-i în regulă. Nu-i în regulă deloc. Dar ce mă mai mir eu, ce mai e în regulă în România? Gata, nu mai scriu, căci gândurile mele, când au auzit „pe loc, repaus”, nu m-au mai băgat în seamă și au început să sporovăiască între ele. Reiau (nu știu a câta oară, n-am ce să vă fac, mie îmi place) textul ăsta, scris de un anonim, apărut în „anul Coronavirusului”, și care spune, zâmbind, niște adevăruri destul de crude...
„Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou:
Familia europeană e compusă din mama și tata (Germania și Franța), niște copii răsfățați și nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia), frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda), mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda), nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda), verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia), ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta), exoticul care face senzație când apare (Portugalia), vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg), alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania), afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria) și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria). Și bunica senilă, care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da? Într-o bună zi, unul ia un virus. Și toată lumea din familia asta, inclusiv bunica, își dă seama că a crescut în camere diferite, la mese diferite, cu argintării diferite. Și fiecare se închide la el acasă, cu obloanele trase. Numai că nu toți vor ieși la fel de bine din boală.”

sâmbătă, 7 noiembrie 2026

Matineu cu gânduri strângătoare

„Nimeni nu te poate înşela, te înşeli tu asupra celorlalţi”, parcă spusese Goethe. Toată viaţa e o păcăleală, de ce să intervin eu în păcăleala altora, mai ales că tuturor ne place să fim păcăliţi, dar păcăliţi frumos, cu efort de imaginaţie, artistic cât de cât.” (Ileana Vulpescu, în romanul „Noi, doamnă doctor, când o să murim?”)

Pe la ora cinci și un sfert, când m-am trezit din somn, ce dilemă „existențială” credeți că-mi chinuia mie gândurile (mă rog, ălea trezite odată cu mine)? Asta: care dintre formele de plural ale cuvântului „monedă” este (mai) corectă. Am citit în fugă câteva opinii (despre politică, fotbal și gramatică își dă cu părerea mai toată lumea), dar eu cred, ca și Dexonline, că le putem folosi liniștiți pe amândouă (monede și monezi). Urmează cuvintele adunate din dexonline.ro, glume culese din anii trecuți, și... pa!
Cuvântul cu dilema:
MONEDĂ, monede, s.f. Ban de metal (rar de hârtie) care are sau a avut curs legal pe teritoriul unui stat; p. gener. ban de metal (de valoare mică); mărunțiș. ◊ Expr. A bate (sau a tăia, a face) monedă = a emite bani de metal. A bate monedă (din sau cu ceva) = a insista, a face caz (de ceva). A plăti (cuiva) cu aceeași monedă = a răspunde (cuiva) printr-o comportare similară. (Fam.) Asta e moneda plătită, se spune despre o întâmplare neplăcută survenită în viața cuiva ca o pedeapsă pentru fapta sau faptele rele făcute; faptă și răsplată. [Pl. și: monezi. – Var.: monetă s. f.] Din ngr. monédha. Sursa: DEX '09 (2009). 
Cuvântul zilei de azi:
BRIGANTINĂ, brigantine, s. f. Navă cu pânze de dimensiuni mici, cu două catarge. ♦ Pânză de corabie de formă trapezoidală, fixată de catargul acestei nave. Din fr. brigantin(e). Cheia alegerii: În anul 1872 (7 noiembrie), nava „Mary Celeste” pleacă din New York spre Genova. Nava avea să fie găsită la 5 decembrie în apropierea Azorelor, plutind în derivă și fără niciunul dintre oamenii aflați la bord. Barca de salvare lipsea, însă nava era în mare parte intactă și avea provizii suficiente. Soarta celor zece persoane de la bord nu a fost niciodată stabilită cu certitudine, incidentul rămânând una dintre cele mai faimoase enigme maritime din istorie.
Cuvântul zilei (ieri):
ȘATRĂ, șatre, s.f. 1. Comunitate de țigani nomazi; p. ext. grup de corturi care alcătuiesc locuințele unei comunități țigănești nomade. ◊ Loc adj. De șatră = țigănesc; nomad. ◊ Expr. (Fam.) A umbla (sau a se muta) cu șatra = a se muta deseori, pe neașteptate, cu toate lucrurile, din loc în loc. 2. (Înv.) Cort de tabără. 3. (Pop.) Construcție rudimentara care servește ca adăpost pentru vite, pentru uneltele gospodăriei etc. ♦ Baracă de scânduri, acoperită cu pânză, în care negustorii își vând mărfurile la târg. [Pl. și: șetre] Din bg., sb. šatra, magh. sátor. Cheia alegerii: În 1936 s-a născut Emil Loteanu, actor, regizor, scenarist, poet și scriitor moldovean. A regizat „Șatra”, un film remarcabil despre viața țiganilor de la începutul secolului 20, care a câștigat foarte multe premii.
Cuvântul zilei (alaltăieri):
PREȚIOZITATE, prețiozități, s.f. (Rar) 1. Faptul de a fi prețios, căutat, afectat; afectare. 2. (La pl.) Vorbe, atitudini prețioase. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. préciosité. Cheia alegerii: S-a născut în 1913 actrița britanică Vivien Leigh. A fost recompensată cu premiul Oscar pentru cea mai bună actriță pentru rolul Blanche DuBois din filmul Un tramvai numit Dorință, personaj care își ascunde vulnerabilitatea și trecutul tulbure în spatele unei prețiozități studiate, al manierelor rafinate și al aparențelor atent construite.
😃 Glumele de azi:
Un tip le zice amicilor cu care ieșise la o terasă:
- Măi, băieți, am citit undeva că o bere îți scurtează viața cu aproximativ zece minute. După un calcul estimativ, am ajuns la concluzia că noi suntem morți din anul 1541...
☺
Două prietene, la telefon:
- Fată, fii atentă, am pierdut 600 de kilocalorii în doar trei secunde!
- Cum?
- Mi-a picat shaorma pe jos!
☺
Un tip sună la Alcoolici Anonimi:
- Alo, dumneavoastră, acolo, ajutați bețivii?
- Da, sigur că da. Cu ce vă putem fi de folos?
- Îmi lipsesc zece lei pentru o sticlă de coniac.
☺
Dumnezeu către Adam:
– Hai, măi, te zgârcești la o coastă?!

– Nu, Doamne, pur și simplu am o presimțire rea.

Azi, gânduri puține și cam nepricopsite

Motto: „Când omului nu-i mai este frig, foame şi frică, devine nemulţumit.”  (Ennio Flaiano) Tot ce veți vedea astăzi ( în afară, poate, de ...