Câteva gânduri fugace

„Nu există lucruri neinteresante, doar oameni neinteresați.” (Gilbert Keith Chesterton)

Iată, domniile voastre, ce scriam eu acum un deceniu (uau, „fugit irreparabile tempus”!), tot cam pe vremea asta, într-o postare pe care am numit-o, destul de banal, Niște gânduri „în plină toamnă”. Revin la scrierea asta pentru că azi nu am deloc dispoziție întru ale scrisului, nu mi-a atras atenția decât termenul „fugace”, găsit într-o carte (da, am început să citesc din nou, după o luuungă pauză) și pentru că aproape toate gândurile mele, după ce ne-am trezit împreună la ora cinci și jumătate, m-au cam părăsit și au dat fuga iar sub „plăpumioară”. Așa că..

♦

Astăzi a trebuit să ies oleacă prin noroaiele din sat, la cumpărături (destul de puține și prozaice), deși burează și e destul de frig. Înainte de a mă apuca de alte treburi (la fel de prozaice, dar nu puține), am venit să scriu ceva, orice, pe blog. Mai întâi, aș vrea să-mi reamintesc o poezie a lui George Bacovia, „Monosilab de toamnă”:

„Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.
În tăcerea grea, gând și animal
Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.
În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge... anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.
În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel, natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.”

Mda, mă simt acum muuuult mai optimistă și surâzătoare. Nu mai scriu nimic. Hm...”

♦ 

Trec repede la glume:

Un scoțian merge la poștă să trimită o telegramă:

- Săru'mâna, doamnă, cât mă costă să trimit o telegramă?

- 10 penny cuvântul.

- Semnătura e tot un cuvânt?

- Nu, semnătura nu costă nimic!

- Bun, atunci scrieți așa în telegramă: „Salut”

- „Salut”? Doar atât?

- Da!

- Și la semnătură, ce trec?

- Vă rog să scrieți așa: 

„Prietenul-tău-care-te-așteaptă-la-trenul-de-09-și-15-la-linia-4-în-Gara-Centrală.”

😊

Pe vremea comunismului, un bulgar vine să-și facă vacanța în România. Când se întoarce acasă, prietenii îl întreabă cum a fost.

- A fost groaznic, răspunde el. Am stat toată ziua în hotel de frică...

- Frică? De ce?

- Fiindcă peste tot am văzut oameni umblând cu niște țevi metalice în mână și întrebându-se unul pe altul: „Ai prins bulgarii? Ai prins bulgarii?”

😃

La grădiniță:

- De ce nu vrei să ai și tu un câine?

- Pentru că mama nu mă lasă să-l țin în casă.

- Dar tatăl tău?

- Pe el îl lasă...

😊

A fost odată o micuță Scufiță Roșie care mergea prin pădure spre casa bunicii când, deodată, l-a zărit pe lupul cel mare și rău în spatele unui tufiș.

– Te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă tăcut. Scufița Roșie își continuă drumul și dintr-o dată îl văzu iar pe lup, ascuns după un copac.

– Te-am văzut iar, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Și lupul plecă, la fel de tăcut. Continuându-și drumul, fetița îl zări din nou pe lupul cel fioros, care se ascundea după o piatră mare.

– Aha, te-am văzut, lup rău, pleacă, nu-mi e frică de tine!

Lupul se apropie și îi zise, nervos:

– Micuțo, chiar nu-i posibil ca, în toată pădurea asta, să găsesc un loc unde pot să fac și eu pipi în liniște?!

P. S. 

♦ FUGACI, FUGACE, fugaci, fugace, adj., s.m. 1. Adj. (Despre cai) Bun alergător, iute la fugă; fugar. (Substantivat, m.) Cal. 2. Adj. Fig. (Livr.) Trecător, fugitiv. 3. S.m. Nume dat mai multor specii de păsări migratoare de mărimea unui porumbel, cu picioarele lungi și foarte iuți, bune alergătoare. – Lat. fugax, -acis. Cf. fr. fugace. Sursa: DEX '09 (2009).

♦ Glumele, fotografia și motto-ul (vechi, toate) le-am adăugat acum...

Multe gânduri ascunse supat

„Cărțile sunt o companie bună, în vremuri triste și fericite, cărțile sunt oameni – oameni care au reușit să rămână în viață ascunzându-se între coperțile unei cărți.” (E.B. White)

E dimineață devreme și e cam frig. Hm, cred că trebuia să nu scriu „cam”. Oricum, gândurilor mele le e mai frig decât mie, căci tremură ascunse care pe unde apucă. Termenul popular „supat” mi-a fost mie simpatic, pe moment, dar asta nu înseamnă că trebuie folosit mereu. Am vrut să pun în titlu cuvântul aleatoriu dar, chiar când sunt supărată pe „panseurile” din mintea mea și le fac morală, încerc să nu le jignesc, căci majoritatea îmi sunt dragi și nu, hotărât lucru, gândurile mele nu sunt zălude (decât foarte rar 😊). Cuvinte din Dexonline, proverb tot de acolo, glume vechi, ăsta-i meniul de azi. Poftă bună!

😊 Cuvântul aleatoriu:

ZĂLUD, ZĂLUDĂ, zăluzi, zălude, adj. (Popular) 1. Smintit, țicnit, nebun; zăpăcit, flușturatic. ♦ Scos din minți, înnebunit, tulburat, năucit, smintit. 2. Naiv, nepriceput; ușuratic; tembel. 3. Prost. – Din bg. zaluden.

😊 Cuvântul zilei:

MAȘINAL, -Ă, mașinali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care acționează mecanic, automat, fără să gândească; inconștient. 2. (Rar) Care este caracteristic unei mașini (1), propriu mașinii, (ca) de mașină. – Din fr. machinal. Cheia alegerii: În anul 1924, André Breton publica la Paris „Manifestul suprarealismului”, text fundamental al mișcării, în care definea suprarealismul prin „automatism psihic”, adică o exprimare aproape mașinală a gândului, eliberată de controlul rațiunii și de constrângerile estetice sau morale.

😊 Proverb:

„Eu ți-am dat voie în pat și tu m-ai băgat supat.” (Se zice pentru cei obraznici.) Sursa: Golescu (manuscris-1840;)

😊 Glume:
Intru în casă astăzi și o găsesc pe soția mea pe canapea, alături de amanta mea.
- Ce se întâmplă aici?
- Tu să-mi spui, zice nevastă-mea.

- Ce să-ți spun, văd că stai pe canapea cu o necunoscută. Atât!

- O necunoscută, hai? strigă amanta mea. Păi, eu nu sunt deloc o necunoscută, suntem împreună de șapte luni...

Atunci m-am uitat la soția mea și am întrebat-o:

- Este adevărat, dragă?

😊

Un tip povestește la serviciu:

- Soția mea a fost asistenta unui magician mulți ani. A învățat câteva trucuri bune de la el. De exemplu, când am venit ieri de la muncă, intru în dormitor, ea mă vede și strigă: „Abracadabra”. Deodată, ce să vezi?! Prietenul meu Răducu a ieșit dezbrăcat din șifonier. Am râs cu lacrimi, săracul Răducu, mi-era milă de el, cred că se întreba ce dracu’ s-a întâmplat de a ajuns, gol, la mine-n dulap...

😊
- Am auzit că Marcela e pe trei sferturi măritată cu Valerică.
- Cum așa, „pe trei sferturi”?!
- Păi, ea e de acord, părinții ei și-ai lui, de asemenea...
😊
Doi prieteni, pe malul lacului, discută în șoaptă:
– Azi dimineață am dat cu banu’ să văd dacă mă duc cu nevastă-mea la biserică sau vin la pescuit.
– Și văd că ți-a ieșit să vii cu noi la pescuit.
– Da, însă a trebuit să dau de vreo șapte ori.

😊

În metrou, o doamnă mai în vârstă privește cu mirare o „duduie” cu un tatuaj scris cu hieroglife pe gât.

- La ce te tot holbezi, cucoană?
- Mă uit la ce scrie pe tatuajul acela de pe gâtul tău!
- Și, ce?! Pe vremea ta, nu existau tatuaje?
Și răspunsul vine, genial:

- Draga mea, pe vremea mea, erau de toate. Dar, uite, eu am predat limba chineză, și încerc să înțeleg de ce pe gâtul tău scrie „să nu se recongeleze”.

😊 P. S. 

Poza de mai sus și motto-ul sunt puse acolo de mine pentru a-mi reaminti (cu o metaforică urecheală) că mi-am propus să citesc mai mult (cărți, adică, în pauzele dintre rebusuri, filme, activități gospodărești și căzut pe gânduri). Iar emoticonul zâmbăreț l-am „presărat” peste tot cu speranța că mă voi „molipsi” de la el...

Niște gânduri stând în sacnasiu

MOTTO: „Înțelepciunea te învață să te îndepărtezi de oamenii și de situațiile care scot la suprafață partea întunecată din tine sau care îți amenință principiile, valorile, respectul de sine și moralitatea. Nu permite nimănui să îți tulbure pacea interioară și liniștea minții.” (Ursula Yvonne Sandner)

Azi, fiind marți și 13, m-am gândit că e mai bine să nu scriu nimic pe blog. Adevărul e că ieri a plouat toată ziua și astăzi s-a făcut cam friguț, iar cerul e plin de nori, deci n-am niciun chef de nimic, așa că prima frază e doar o scuză destul de străvezie. Deci, scriu. Am căutat cuvintele din Dexonline, pe unul nu-l știam și l-am pus în titlu (pentru aducere aminte), iar al doilea l-am adus aici cu poză cu tot (ca o zeflemea la adresa subsemnatei că s-a prins destul de greu care-i chestia cu ochiul). Următoarea escală a călătoriei de azi este un text din 2020, urmat de niște glume vechi.

♦ Cuvântul zilei

PERSIFLATOR, PERSIFLATOARE adj., s.m. și f. (Cel) care persiflează; zeflemist, zeflemitor. [Cf. fr. persifleur]. Sursa: DN (1986). Cheia alegerii: Pe 13 octombrie 1954 s-a născut, la Brașov, Alexandru Andrieș. 

Nota mea:

Alexandru Andrieș este un cântăreț de blues / jazz / folk, arhitect, scriitor, poet, traducător, pictor și grafician. (Wikipedia)

♦ Cuvântul aleatoriu:

SACNASIU, sacnasie, s.n. (Înv.) Încăpere mică la catul de sus al fațadei caselor domnești și boierești, ieșit în afară și închis cu geamlâc sau cu obloane. Cameră mică de așteptare în casele boierești. Din tc. șahnișin. Sursa: DEX '09 (2009).

♦ Postare din 2020:

David Hilbert în „Matematicienii glumesc” spune ceva ce poate fi o explicație pentru mulțimea de inepți (ca să nu zic tâmpi) care mișună în zilele noastre, mai ales prin politica românească: „Fiecare om posedă un anumit orizont. Când se îngustează și devine infinit de mic, el se transforma în punct și atunci omul zice: „Acesta este punctul meu de vedere.” Este timp ploios și dispoziția mea e destul de noroasă și ea, așa că aș fi făcut bine dacă mă opream aici, deoarece ideile mai „dăștepte” și Inspirația mea s-au luat de mânuțe și au plecat să facă nani. Dar nu, a trebuit să caut un alt citat de-al lui David Hilbert (care, apropo, a fost un matematician german) și am găsit asta: „Teoria lui Cantor îmi pare punctul cel mai admirabil al spiritului matematic. Nimeni nu ne va alunga din paradisul pe care Cantor l-a creat pentru noi.” Da, ați ghicit, m-am dus să-l întreb pe Google ce-i cu teoria asta a lui Cantor. Și am aflat: „O mulțime se numește finită dacă are un număr finit de elemente. O mulțime care nu este finită se numește infinită. Numărul elementelor unei mulțimi finite A se notează | A | și se mai numește și cardinalul lui A.” Mai era ceva, dar neuronii mei deja au leșinat, așa că plec să caut niște...

♦ Glume:
La tribunal, judecătorul întreabă:
- Ce motiv de divorț aveți?
- Se împlinesc trei luni de când soția mea nu mi-a adresat niciun cuvânt!
- Cred că o să vă dau un termen, ca să vă mai gândiți. Astfel de femei se întâlnesc foarte rar...
*
Dialog la o petrecere:
- Dansați?
- Da!
- Slavă Domnului! Credeam că v-ați electrocutat...
*
- Nu mai pot, m-am săturat să alerge toate femeile după mine!
- Și, ce-ai de gând să faci?
- Păi, n-o să mai fur poșete!

P. S. imagine © Andrea Homorodean (dexonline.ro, cuvântul „persiflator”)

Un coltucel din niște gânduri de demult

MOTTO: „Nu vedem lucrurile cum sunt ele, le vedem în funcție de cum suntem noi.” (Anais Nin)

Cuvântul aleatoriu de astăzi este „coltucel”. Dexonline m-a trimis, logic, la „coltuc”, pentru că ăsta era doar un diminutiv al lui (destul de simpatic, de altfel). Fotografia am reluat-o (ca și pe Facebook) pentru că-i tare haioasă, dar adevărul este că eu văd viața, de ani buni, din aceeași perspectivă vetustă și, mda, mărturisesc că sunt, în continuare și cu încăpățânare, o ființă rutinieră, cu mult prea multe tabieturi și, uneori, cu hachițe. Aspectele cu + (plus) din această „caracterizare” destul de subiectivă nu le spun, căci sunt modestă din cale-afară. Cuvântul zilei de azi este „vajnic”, l-am trecut și pe el, dar eu am luat poza (de mai jos) de la cuvântul de ieri (verbul „a pecetlui”), pentru explicația de la „cheia alegerii”, care m-a făcut să le zic niște chestii foarte „ne-duminicale” lui Stalin și lui Churchill, (bip, bip!) cu procentele lor cu tot! Mi-am căutat rapid niște glume vechi, am zâmbit un pic și, la final, am pus o bucățică dintr-un text din 2020...

COLTUC, coltuce s.n. pop. 1) Pernă mică servind drept căpătâi; perniță. 2) Pernă mică în care se înfig acele pentru a nu se pierde; pernuță. 3) Bucată de la margine a unei pâini; călcâi. /<turc. koltuk. Sursa: NODEX (2002).

VAJNIC, VAJNICĂ, vajnici, vajnice, adj. 1. Energic, viguros, puternic; aprig, dârz; grozav, cumplit. 2. Important, grav, serios; (rar, despre oameni) de seamă; marcant, ilustru. Din rus. vajnîi, ucr. vajnyi. Cheia alegerii: Pe 11 octombrie 1905 s-a născut Viktor Kravchenko, considerat primul disident al epocii staliniste, autorul cărții „I Chose Freedom”, prin care a denunțat sistemul sovietic, publicată la New York în 1946.

(© imagine Ramona)

A PECETLUI, pecetluiesc, vb. IV. 1. Tranz. A pune, a aplica o pecete (1); a sigila; a autentifica, a confirma documente, scrisori etc. prin aplicarea unei peceți; p. ext. (înv. și pop.) a închide, a zăvorî uși, case etc. ♦ Fig. A stigmatiza, a dezonora. 2. Tranz. Fig. A consfinți, a consolida; a definitiva, a confirma. ♦ A decide, a determina, a hotărî soarta, destinul cuiva. 3. Refl. și intranz. Fig. A se fixa, a se întipări în minte, în memorie etc. 4. Tranz. A fixa, a înțepeni. 5. Tranz. (În practica religiei creștine) A însemna cu hârlețul cele patru colțuri ale mormântului înainte de a pune sicriul în groapă. Din sl. pečatĭlĕti, magh. pecsételni. Cheia alegerii: Pe 10 octombrie 1944, la Moscova, Churchill și Stalin își împart, în procente, „influența” asupra țărilor balcanice după căderea celui de-al treilea Reich german.

()()()

Într-o piață, o bătrânică vindea mărar. În fiecare dimineață, un tip cumpăra de la ea o legătură de mărar, plătea un leu, și lăsa mărarul acolo. Într-o zi, plătește tipul un leu, vrea să plece, dar bătrânica îl trage de mânecă.

– Vrei să știi de ce cumpăr mereu și nu iau mărarul? întreabă tipul.
– Nu, maică. Dar de azi, mărarul s-a făcut 2 lei...
***
Un preot, la sfârșitul slujbei de duminică, le spune enoriașilor:
- Dragii mei, duminica viitoare vă voi vorbi despre minciună. Pentru asta, vreau să vă rog ca, până atunci, să citiți capitolul 17 din Evanghelia după Marcu.
Duminica următoare, preotul zice:

- Așa cum v-am spus, astăzi vom vorbi despre minciună. Toți cei care ați citit, așa cum v-am rugat, capitolul 17 din Evanghelia după Marcu, ridicați mâna.

Toți enoriașii ridică mâna. Preotul zice:

- Exact despre asta voiam să vă vorbesc. Nu există capitolul 17 în Evanghelia după Marcu...

***

Un tip îi spune amicului său:

- Măi, am căutat astăzi pe Google: „Cum să-i spun nevestei mele că rochia o face grasă?”, iar Google mi-a răspuns: „Poate ați vrut să scrieți: „Cum să mă sinucid?”

***

Gheorghe îi cumără lui Rozi o mașină de spălat rufe. În ziua următoare, când vine de la muncă, Gheo' își găsește soția în pielea goală stând lângă mașina de spălat.

- Tulai, Doamne, dar ce faci tu, Rozi?

- Păi, mă Gheo', așa scrie aici, la instrucțiuni, „prima spălare se face fără haine”!

()()()

Nici astăzi nu aș putea spune (sau, în acest caz, scrie) cu mâna pe inimă că imaginația și inspirația îmi sunt la cote maxime. Și iar nu vă mărturisesc motivele, pentru că nu sunt interesante. Dar măcar acum am simțit imboldul de a înșira aici câteva rânduri. Și asta pentru că m-am uitat la emisiunea lui Andi Moisescu, „Apropo TV”. De foarte multă vreme nu o mai văzusem, din diverse cauze (lipsă de timp, de chef, alte ocupații, necazuri mari și mici, gânduri aiurea) și e mare păcat. Are un umor aparte, culegi de acolo multe informații, vezi oameni deștepți și înveți mereu ceva, ceea ce este destul de rar prin mass-media de la noi (adică „mediile de comunicare în masă”). Și, cireașa de pe tort, în fiecare emisiune, Andi Moisescu are un tricou cu un mesaj de actualitate, purtând înscrisuri cu același umor fin, bun, subțire, elegant (mă rog, ați prins ideea, mă opresc din a mai înșira epitete). Am revăzut pe „Google” (Imagini) câteva dintre aceste tricouri cu ziceri care mai de care mai haioase. Pe mine m-au amuzat copios. De exemplu, tricoul de astăzi „zice”: „CUM ADICĂ, A FOST MIKE TYSON LA NOI ÎN PARLAMENT ȘI N-A BĂTUT PE NIMENI!?

Gânduri peste care a căzut o lostopană...

  „Câte bordeie, atâtea obiceie.”

Ieri, la rubrica PROVERBE din dexonline.ro, a fost zicerea de mai sus (cu poza de rigoare). Toată lumea știe despre ce-i vorba, așa că nu mai lungesc pelteaua. Astăzi, cuvântul zilei este verbul „a brava”. Iată-l:

(A) BRAVA vi [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / Pzi: bravez / E: fr braver] 1. A se împotrivi bărbătește unei primejdii. 2. A provoca (pe cineva) prin vorbe cutezătoare. 3. A se expune inutil unei primejdii. Sinonim: a sfida. Cheia alegerii: Pe 7 octombrie 1337, la Westminster Abbey, regele Eduard al III-lea al Angliei l-a provocat public pe vărul său, „Filip de Valois, care se autoproclamase rege al Franței”. Așa a început Războiul de 100 de ani.

Cuvântul pe care l-am „nimerit”, tot azi, la aruncatul cu zarul (prietenii dexonline-ului știu de ce) a fost „lostovoaie”. Am primit următorul mesaj de la dicționar: „(!) V-am redirecționat automat de la lostovoaie la lostopană.” Bun și-așa...

LOSTOPANĂ, lostopane s.f. Bucată mare (de pământ, de piatră, de gheață etc.) care s-a desprins de un masiv. / Orig. nec. Sursa: NODEX (2002).

Iar proverbul de azi este...

    „Calul de dar nu se caută la dinți.” 

Ilustrarea proverbului e foarte amuzantă, dar pe mine nu prea m-a făcut să zâmbesc, căci orice ține de stomatologie, dinți (sau, mai degrabă, lipsa lor), mă deprimă și mă sperie îngrozitor. Poate niște glume mă vor ajuta. Să vedem...

@
Noaptea târziu, sună telefonul. Soţia ridică receptorul și o voce îi zice:
- Scumpo, sunt eu. Vin acasă. Nu am întârziat prea mult, nu?
- Nu, iubi...
- Dar, draga mea, pot să vin cu vreo șapte-opt prieteni?
- Desigur, scumpule.
- Mai stăm, mai vorbim...
- Da, iubițel, bine! Vă pregătesc rapid nişte sandvișuri, o gustare, ceva?
Bărbatul tace câteva secunde, apoi spune:
- Mă scuzaţi, sigur am greşit numărul...
@

Două doamne stau de vorbă:

- Deşi are optzeci de ani, soţul meu continuă și acum să urmărească pe stradă tinere frumoase. Ce să fac? Sunt foarte geloasă!

- Nimic. Nu este grav şi nu există riscul să-l pierzi!

- Aşa crezi tu?

- Da. Eu am un câine bătrân care tot aleargă după maşini, dar până acum nu a prins niciuna...

@

- Scumpule, am impresia că m-ai luat de nevastă numai fiindcă l-am moștenit pe unchiul meu. Spune sincer, e adevărat?

- Vai, nu, iubita mea! Ştii bine că te-aş fi luat de soţie, indiferent pe cine ai fi moştenit...

@

O femeie vrea să divorțeze de soţul ei. La tribunal, judecătorul o întreabă:
– Care este motivul divorţului?
– Acum ceva timp i-am făcut soţului meu cadou o brăţară şi ieri am văzut-o la mâna lui dreaptă.
Judecătorul zâmbeşte şi spune:
– Dragă doamnă, acesta nu este un motiv de divorț.
Femeia, supărată:
– Serios?! Mâna lui dreaptă este secretara de la birou!

Niște gânduri despre déjà vu

„Priviți lucrurile până le vedeți; cei mai aproape de Dumnezeu le-au văzut.” (Constantin Brâncuși)

Valiza cu gânduri este astăzi cam în dezordine, căci sunt ostenită și nu prea am chef și nici răbdare. Așa că am „aruncat” în ea cuvintele din Dexonline (cel de ieri, cu poză cu tot, și cel aleatoriu de azi), apoi ceva gen păpușă Matrioșka (scrierea de azi, ce cuprinde un fragment dintr-o postare din 2019, care, la rândul ei, face referire la un text din 2013) și, desigur, glume.

# DISCORDANȚĂ, discordanțe, s.f. Nepotrivire flagrantă între două sau mai multe elemente, fenomene etc.; distonanță, dezacord. (Geol.) Poziția unor strate discordante. Din fr. discordance. Cheia alegerii: În anul 1969, BBC difuza primul episod al serialului „Monty Python’s Flying Circus”, care avea să revoluționeze comedia britanică printr-un umor absurd și imprevizibil, bazat adesea pe discordanță, adică contrastul intenționat dintre situații, personaje sau idei aparent incompatibile, folosit pentru a produce efectul comic.

# PLEAȘCĂ, plești, s.f. 1. (Pop. și fam.) Câștig neașteptat (de obicei nemeritat) obținut fără muncă; chilipir. ◊ Loc. adv. De (sau pe) pleașcă = de pomană, fără bani. 2. (Înv.) Pradă (de război), jaf, captură; rechiziție. Din bg., sb. pljačka. Sursa: DEX '09 (2009).

# Dar una e să bârfești un pic, să fii ironic și să faci haz cu măsură, și alta e să inventezi lucruri despre alții și să fii rău. Iată ce scriam despre asta prin iunie 2013: „M-am convins, pentru a nu-ştiu-câta-oară, că unii oameni sunt 80% răi, răi fără de lecuire, şi de o nesimțire cronică, şi egoiști, şi fără bun simț. Pur şi simplu nu poți avea un dialog civilizat cu ei. Bine-bine, sunt de acord, nimeni nu e fără defecte, dar eu mă regăsesc mereu în postura pe care mă sfătuia mereu tatăl meu, Dumnezeu să-l odihnească, să o adopt: aceea de om înțelept şi care cedează primul. Ei bine, am cedat aşa de mult şi de multe în această viaţă a mea, încât lumea a început „să mă ia de proastă”. Ei, domniile voastre, ce v-am spus eu, déjà vu! Atât că acum aș adăuga la procente încă 5%, iar la epitete, „proști”, „frustrați”, „clevetitori”. (Femininele sunt incluse și ele). La această stare de nervi ce o posed zilele astea contribuie, desigur, și ploaia de-afară, și lipsa banilor, și... Dar nu contează, eu caut în continuare motive să-mi descrețesc fruntea, mă îmbărbătez iar cu îndemnul „Zoe, Zoe, fii bărbată!” (din piesa celebră a lui Nenea Iancu) și încerc să nu mai pun la suflet toate fleacurile.

# Glume:

Ardeleanul se duce la doctor, deoarece tușea foarte tare. Doctorul îl consultă și îl întreabă cu o voce gravă:

- Fumați?
Ardeleanul, după câteva momente de ezitare, răspunde:
- D'apăi, dom' doftor, mai bine aș bea ceva...

*
Agentul de circulaţie opreşte o maşină condusă de o doamnă în vârstă:
– Doamnă! Nu e bine să conduceţi cu 20 kilometri pe oră, fiindcă stânjeniţi circulaţia!
– Dar eu am respectat limitarea de viteză de 21 km/h.

– Doamnă dragă! Indicatorul nu arată limitarea de viteză, ci faptul că rulați pe Drumul Național nr. 21.

– Zău? Mulțumesc mult…

Agentul observă că pasagerii stau într-o linişte mormântală în maşină.
– Doamnă, de ce stau aşa încremeniţi pasagerii din mașină?

– Oh, nu au nimic! Încă nu şi-au revenit de când am virat de pe Drumul Naţional nr. 195...

*

Eu: Am o iubită imaginară.

Psihiatrul: Nu te merită.

Eu: Ştiu...

Psihiatrul: Cu ea vorbesc, nu cu tine!

P. S. 

# imagine © Andrea Homorodean (din dexonline.ro, cuvântul „discordanță”)

Niște gânduri cam lente

„Cel mai mare defect al nostru este preocuparea permanentă de a găsi greşelile celorlalţi.” (Kahlil Gibran)

Ca de obicei, am tendința să dau vina și astăzi pe gândurile mele. Adică, hm, pe mine. Pentru ce? În primul și-n primul rând, pentru că, în loc să ies mai des din casă și să hălăduiesc prin pădurile ce înconjoară Domneștiul, nu doar prin livada proprietate personală, îmi pun aici, la blog, poze cu poteci din păduri și bat câmpii doar la figurat. Iar în al doilea rând, pentru că, în loc să-mi pun la treabă gândurile cam lenevoase, am recidivat cu copierea unui text de-al meu, scris într-o duminică din „anul Covidului” (sau „douăzeci-douăzeci ”, cum zicea o persoană, ca să zic așa, „de tristă amintire”). Ia să vedem...

*

„Fiind duminică și având mai mult timp liber, am tot „bramburit” pe Internet, ca să mă mai informez despre diverse (cărți, filme, flori, mda, chiar și rețete), apoi am ajuns inevitabil și pe Facebook, unde am văzut două anunțuri ce m-au făcut să râd momente în șir, nu atât pentru micile greșeli pe care le conțineau, ci pentru că erau unul după altul. Revin la ele după ce vă zic ce-am găsit despre „starea vremii”, căci și asta mă interesează:

„Octombrie 2020. De obicei, temperaturile în prima decadă a lunii octombrie vor fi ușor mai crescute decât cele specifice dar există și posibile ploi aproape în fiecare zi în anumite regiuni. Temperaturile ridicate nu ne vor părăsi, așadar vom avea parte de o toamnă lungă. Vremea în România, în luna octombrie, se situează între bună și tolerabilă, cu mici variații de la o zonă la alta.” (...) Bun, să revin la anunțuri. Ele sunau așa: URSITOARE DELUX; PRUNE ANASPATH PENTRU ȚUICĂ. (Pauză ca să mai râd un pic...). Curioasă, m-am dus să mă „documentez” ce-i cu ursitoarele astea (Doamne, ce inventivi sunt unii în a lua banii oamenilor, e ceva de speriat) și am găsit și versiunea DELUXE (tot legat). Hai să vedem ce-i cu ele. Citez: „Vă propunem un pachet ursitoare botez ieftine, destinat familiilor tinere, care nu dispun de un buget generos pentru organizarea botezului prințesei sau prințului lor. Timp de 20 de minute, actrițele noastre profesioniste vă vor oferi un spectacol live, cu text personalizat pentru bebeluș și familie și o coregrafie de poveste. După momentul intro-ului de prezentare, ursitoarele vor cuceri ringul de dans și inimile participanților, înveșmântate în rochii cu model unicat, dotate cu microfoane wireless și susținute de o coloană sonoră mirifică.” (Altă pauză de râs...)

Cât despre prunele „Anna Späth” bune pentru țuică, păi aici, no comment, căci nu mă pricep deloc în domeniul ăsta... Și acum, voi încheia cu a treia pauză de râs: niște bancuri.

*

Luni dimineața, la cazarmă. Ofițerul își așteaptă soldații să se-ntoarcă din permisie. Apare primul, bineînțeles, întârziat.

– Soldat, dă-mi un motiv bun! De ce-ai întârziat?

– Să vedeți, dom' căpitan, am pierdut autobuzul, am sărit într-un taxi, taxiul s-a stricat, am văzut o fermă, am cerut un cal, calul a căzut lat de-atâta goană, l-am lăsat, am alergat vreo 15 kilometri și… iată-mă, să trăiți!

Căpitanul, zâmbind în sinea lui:
– Bine, soldat. Treci la cazarmă!

Ceilalți opt care vin după el, spun exact aceeași poveste. Într-un final, apare, gâfâind, și ultimul soldat și-ncepe să zică:

- Să vedeți, am pierdut autobuzul, am sărit într-un taxi…

Căpitanul:

– Daaa, știu, și taxiul s-a stricat…

– Nu, să trăiți, nu s-a stricat, dar erau altele stricate-n drum, și-o grămadă de cai leșinați, mi-a luat trei ore ca să-i ocolesc...

*

Doi iubiți stau de vorbă: 

- Anca, iubito, ce zici de o seară liniștită și magică, în pat, un film bun și popcorn? 

- Uau! Daaa, vreau! 

- Perfect. Atunci eu o să ies cu băieții la o bere.

*

Întrebare: 

- Care e rolul hârtiei igienice în trei straturi? 

Răspuns: 

- Unul trebuie depus la ANAF.

*

Discuție între doi amici:

- Ai ceva de muncă și pentru mine, că m-au dat afară de la hotel...
- Păi, de ce te-au dat afară?
- A venit un client la mine și mi-a zis TU TI RUM TU TU TU.
- Și?

- Eu i-am răspuns TARAMPAPAM TARAMPAPAPAM. Și m-au dat afară, cică ăla voia două ceaiuri la camera 222, nu să-i cânt eu.

* P. S. 

Unele bancuri sunt adăugate de mine azi, iar de încheiat, voi încheia cu o zicere a lui Mark Twain, care-mi place la nebunie:

„Una dintre diferenţele remarcabile dintre o pisică şi o minciună este că pisica nu are decât nouă vieţi.” (Mark Twain)