Gânduri cam ostenite

 

Motto: „Toți trăim sub același cer, dar nu toți avem același orizont.” (Konrad Adenauer)

Ia te uită ce scriam eu acum cinci ani, într-o postare intitulată „Gânduri candide:

... Constat cu stupoare că n-am mai scris aici, pe blogul meu, de vreo zece zile. Zece zile!!! Nu pot da vina nici pe treburile foarte multe, presante, și care încep să mă cam „copleșească”, nici pe micile și marile motive de enervare, dezamăgire și supărare, ci o să dau iarăși vina pe Inspirația mea (am scris cu majusculă, așa, ca s-o măgulesc oleacă și ca să nu vă duc cu gândul la acțiunea de a inspira și, da, a expira). Ea, „Inspirația”, care nu a mai vrut cu niciun chip, de zile-n șir, să „presteze”, mi-a făcut mutre, și apoi și-a luat concediu medical. Am pus titlul acesta pentru că n-am vrut să-mi jignesc astăzi gândurile și să le zic „naive” sau chiar „prostuțe”. În ultima vreme (adică de vreo șaizeci și ceva de ani) gândurile mele au tendința să fie (uneori) așa. De unde și STAREA mea de spirit actuală, denumită de mine foarte concret și obiectiv „nicicum”. Nu pot ieși din această „stare” incertă și din acest sentiment de ciudă pe mine însămi nici cu muzică, nici cu dans de una singură prin casă, nici cu muncă prin grădină, nici cu citit, nici cu bancuri. Am observat oarece ameliorare atunci când fac câte un puzzle. Asta e o nouă „pasiune”, și așa încerc să îmi „educ” eu răbdarea (care și ea e pe sfârșite, ca și optimismul meu de fațadă). Atât pentru azi. Ah, nu, urmează câteva glume:

😆

Stând la o bere, pe o terasă, un tip se confesează prietenului lui:

- Credeam ca noua mea prietenă este „aleasa” mea. Ieri, însă, m-am uitat prin șifonierul ei și-am găsit un costum de asistentă medicală, unul de menajeră franceză și unul de polițistă, cu cătușe cu tot, așa că m-am gândit: „Dacă nu e-n stare să păstreze un serviciu, nu e bună nici pentru mine!”

😆

Un tânăr eschimos intră în igluul iubitei. După vreo trei luni, tatăl fetei intră nervos și strigă:

– Dar ce crezi tu, măi băiete, că o să stai cu fiică-mea o noapte întreagă?!

😆

Discuție între soți:
- Dragă, ce crezi, noi mai avem feeling?
- Habar n-am, vezi și tu în sertarul cu medicamente...
😆
- Auzi, fată, tu pui la suflet?
- Nu, eu pun la șolduri...
😆

Din „înțelepciunea” feisbuchiană. Text scris, mai mult ca sigur, de un bărbat: „Femeile care e frumoase, e leneșe. Care e deștepte, e rele. Iar alea care e și harnice și bune la suflet, e grase...”

P. S. Gândurile mele sunt cam tot așa ca acum cinci ani, starea de spirit e fluctuantă, dar glumele sunt altele (tot vechi, dar altele...)

Câteva gânduri puse în cuibar...

Motto: „Memoriile” sunt numai amintirile care îţi convin.” (Tudor Mușatescu)

Primul cuvânt din Dexonline, ăla căzut „la zar” (adică aleatoriu), mi-a inspirat titlul. Pentru că, da, am vreo cinci sau șase gânduri puse într-un „sălaș” al minții, nu cu scopul de a scoate pui, ci de a mă aștepta acolo până o să am timp de ele. Urmează câteva „notițe” la anumite cuvinte și apoi glume cât cuprinde. Nu prea mai am ce scrie pentru că muuulte dintre gândurile mele au plecat în grabă să caute „sălașul” ăla despre care am făcut vorbire și... cred că l-au găsit. Asta pentru că nu vor să-și recunoască vina de a nu fi în stare să mă ajute să scriu...

+

CUIBAR, cuibare, s. n. 1. Loc pregătit în paie, în fân sau pe pământ unde păsările de curte își depun ouăle. ♦ Instalație specială în crescătoriile de păsări de unde se strâng ouăle. ♦ Ou care se lasă în cuibar pentru ca păsările ouătoare să-și găsească locul. ♦ Cuib. ♦ Fig. Culcuș. 2. Fig. Sălaș, locuință. – Cuib + suf. -ar. Sursa: DEX '09 (2009).

+

OZONOSFERĂ s. f. Strat al atmosferei bogat în ozon, cuprins între 15 și 40 km altitudine. – Din fr. ozonosphère. Cheia alegerii: Ziua Internațională pentru Protecția Stratului de Ozon (ONU). Comemorează semnarea în 1987 a Protocolului de la Montreal prin care statele lumii au adoptat acordul internațional destinat eliminării treptate a substanțelor care distrug stratul de ozon, precum CFC-urile. Este considerat unul dintre cele mai reușite acorduri internaționale de mediu. 

+

(A) SUPRIMA, suprim, vb. I. Tranz. 1. A face să dispară; a înlătura, a elimina, a anula. A omorî, a extermina pe cineva. 2. A desființa un post, un loc. A scoate ceva din funcție; a opri, a întrerupe activitatea a ceva. 3. A înlătura ceva, a elimina din consumație, a renunța la ceva. Cheia alegerii: În 1752 Marea Britanie adoptă calendarul gregorian. În teritoriile britanice, ziua de 2 septembrie a fost urmată direct de 14 septembrie, fiind eliminate 11 zile pentru alinierea calendarului la cel gregorian. 

NOTIȚĂ: Cuvântul zilei (de alaltăieri) m-a dus imediat cu gândul la anii petrecuți în Păunești, Vrancea (unde am fost profesoară câțiva ani buni) și la a doua mea apariție pe scenă ca „actriță” (prima a fost în timpul studenției), în „Articolul 214” de I. L. Caragiale. Replica nu era a mea, dar e savuroasă (și plină de greșeli gramaticale) și m-a ajutat să trec peste nostalgia inerentă:

Cocoana: Marea cu sarea! Avea și el o sută cinzeci de lei pe lună... și l-a suplimatără; cu o sută cinzeci de lei a lui o să se procopsească statul! [...] L-a suplimatără, că l-a-nsemnat Ampotrofagu, suplima-le-ar Dumnezeu luminițile ochișorilor din cap, s-ajung să-i văz orbeți pe toți...

+ (Glume)

Într-un proces de divorț, judecătorul o întreabă pe reclamantă motivul despărțirii.

- Doamnă, sunteți sigură de ceea ce cereți? Doriți divorțul pentru compatibilitate de caractere? Nu ar putea fi contrariul?

- Nu, domnule judecător, răspunde femeia. Este pentru compatibilitate. Mie îmi plac filmele, soțului meu la fel! Îmi place să merg la plajă, și lui de asemenea! Îmi place să merg în drumeții, el la fel! Mie îmi plac bărbații, și lui la fel...

+
Casieria unei bănci. O doamnă foarte stilată și elegantă îi întinde funcționarului un cec și spune încet:
- Îmi cer scuze că semnătura soțului meu e așa de neclară și tremurată… Nici nu m-am gândit că se va speria în halul ăsta când m-a văzut cu pistolul în mână!
+

Un tip se trezește într-o dimineață cu o mahmureala îngrozitoare după o noapte de pomină petrecută la un dineu de afaceri. Se chinuie să deschidă ochii și primul lucru pe care îl vede sunt două aspirine așezate lângă un pahar cu apă, pe noptieră. Și, lângă ele, un trandafir roșu! Se ridică din pat și-și vede hainele curate și călcate. Se uită prin cameră și vede că totul e în ordine perfectă și lucește de curățenie. La fel e și în restul casei. Ia aspirinele, se sperie când se uită în oglinda din baie și vede că are un ochi vânăt și, în cele din urmă, observă un bilet pe masă pe care scria: „Dragul meu, micul dejun e în cuptor. Eu am ieșit la cumpărături. Te iubesc!” Tipul se târăște gemând până în bucătărie și vede că, într-adevăr, îl aștepta micul dejun aburind și ziarul din acea zi. Fiul lui era și el în bucătărie. Tatăl îl întreabă, cu multă precauție:

– Fiule, ce s-a întâmplat azi-noapte?

– Păi, ai ajuns acasă după ora trei dimineața, beat turtă și ai luat-o razna. Ai rupt măsuța din sufragerie, ai vomitat pe coridor, ai făcut pipi în glastra cu ficusul mamei și ți-ai învinețit un ochi când ai dat cu capul de ușă, așa, ca să arăți ce tare ești!

– Atunci, de ce este totul într-o ordine perfectă, de ce am primit un trandafir roșu și micul dejun mă așteaptă în bucătărie?

– Ah, asta-i simplu, îi răspunde fiul. Mama te-a târât până în dormitor și, când a încercat să-ți dea jos pantalonii i-ai spus: „Lasă-mă în pace, cucoană, sunt om însurat!”

MORALA: Măsuța ruptă – 300 lei; micul dejun – 10 lei; trandafirul rosu – 5 lei; aspirinele - 1,50 lei, dar să spui lucrul potrivit la momentul potrivit, este neprețuit!

+

Un grup de fete au plecat în excursie într-o zi foarte călduroasă de vară. Au ajuns la un eleşteu înconjurat de tufișuri şi copăcei şi, cum nu se zărea ţipenie de om, fetele s-au dezbrăcat şi s-au aruncat în apă. După ce s-au bălăcit vreo oră şi mai bine, au ieşit din apă şi s-au întins la soare să se usuce. După ce s-au îmbrăcat şi erau gata să plece la drum, apare un camion militar gol şi opreşte lângă ele. Un tânăr ofițer, din cabină, le salută pe fete şi apoi strigă:

– Atenţie, echipa de camuflaj! Luaţi-vă tufişurile şi copăceii şi urcaţi în camion!

NOTIȚĂ: Dacă cineva a avut răbdare să citească până la sfârșit, îi mulțumesc. Eu am vrut să corectez ce-am scris și m-am plictisit deja pe la mijlocul postării...

Gânduri cărora nu le plac statisticile

„Statisticile sunt precum costumele de baie: îți arată ce ştie toată lumea şi îţi ascund exact ceea ce ai fi vrut să afli.” (Georges Vedel)

Căutând ceva glume (vechi, dar pe care trag nădejde că nu le-am repetat decât de patru-cinci ori), am dat de acest text, scris de mine în septembrie 2021: 

Ieri, înspre seară, am văzut câteva episoade din serialul american „The good fight” (Lupta perfectă) și, în încheierea a ceea ce filmaseră în timpul pandemiei, în anul 2020, toți (actorii, producătorii, regizorii, echipa de filmare) cântau, de acasă, melodia lui Johnny Cash „You are my sunshine”. Și, brusc, mi-am reamintit atmosfera aceea de la sfârșitul anului 2019 și din 2020 (atmosferă care, mai rarefiată, încă se mai păstrează și în anul 2021), cu frica, ordonanțele de urgență, declarațiile pe proprie răspundere, izolarea (și izoletele), minciunile, așa-zisele vaccinuri, cu nedumerirea, știrile false, indignarea, teoriile conspirației, și iar frica, dar și cu rugăciunile, și încrederea în singurul care ne mai putea ajuta: Dumnezeu. Mi-au dat lacrimile, vă mărturisesc sincer. Astăzi, toată ziua (adică până acum, la ora 14 și ceva), am cântat, mai cu voce tare, mai în gând, mai „împreună” cu Johnny Cash, de pe You Tube, acest cântec (pe care îl găsiți aici: https://www.youtube.com/watch?v=ZgT0JTXIxMo). Nu am mai plâns, dar emoția a fost aceeași...

Cuvântul zilei:

(A) AȚÂȚA, ațâț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

Cheia alegerii: Ziua Pompierilor din România.

Cuvântul aleatoriu:

CUMĂTRU, -Ă, cumetri, -e, s.m. și f. 1. Nașul sau nașa în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude. 2. Termen de adresare la țară între bărbați și femei de aceeași vârstă (sau mai în vârstă). ♦ (În basme, în fabule) Termen de adresare în lumea animalelor. ♦ P. ext. (Fam.) Bărbat sau femeie. – Din sl. kŭmotra. Sursa: DEX '09 (2009).

😂😆😊

La țară, la marginea unui câmp, un pictor tocmai își instalase ustensilele de pictat. În fața lui se afla o turmă de oi și un baci care le păzea. Pictorul îl întreabă:

– Îmi dai voie să-ți pictez oile?
– Apăi nu, domnule, nu! Aș vrea să rămână albe...
😊
Un canibal stă întins în hamac și gândește cu voce tare:
- Cine suntem? De unde venim? Care este rostul existenței noastre?
Soția:
- Ceee?
La fel de absorbit, canibalul continuă:
- Dacă vreau să îmi cumpăr un bumerang nou, cum pot să scap de cel vechi?
Soția:
- Cuuum?

- Dacă o pisică pică mereu în picioare și o bucată de pâine cu unt cade mereu pe partea unsă, ce se întâmplă dacă legăm o felie de pâine unsă cu unt de spatele unei pisici și o aruncăm pe fereastră?

Soția:
- Păi, ce...
- Și de ce "prescurtare" e un cuvânt atât de lung?
Soția:
- Gata, până aici! De azi încolo să nu cumva să te prind că mai mănânci intelectuali!

😆
La teatru:
- Aveți multe replici de spus in piesă?
- A, nu, eu joc rolul sotului.

😂
După nuntă:
- Iubi, îți dai seama? Vom sta împreună toată viața!
- Ei, hai, dragă, deja trecem la amenințări?!
😊

Scoția. Război între două clanuri. Din cetatea clanului MacLeod zboară o ghiulea, de la a doua cade o bucată de zid. De la a doua cetate, a clanului Campbell, zboară o ghiulea, de la prima cade un crenel. Şi tot aşa, o săptămâna întreagă. La un moment dat, însă, se lasă o liniște totală. De la prima cetate se aude:

– Heeeei, de ce nu mai trageți?

De la a două cetate se răspunde:

– Nu putem, ghiuleaua e la voi!

P. S. 

^ Georges Vedel a fost unul dintre cei mai renumiți profesori de drept public și constituțional din Franța. (IA)

^ Imagine © Andrea Homorodean (dexonline.ro, cuvântul „a ațâța”)

^ Nu prea mă interesează statisticile (căci cred că multe sunt mincinoase), dar mi-a plăcut citatul pe care l-am pus ca motto...

Multe gânduri care-și zic unul altuia „mea culpa”

De vreo zece zile am tot avut multe alte treburi (și gânduri despre ele), plus o senzație sâcâitoare că am uitat ceva destul de important, pentru care merita să vin să scriu pe blog (deci, necăjită, am renunțat), însă nu eu îmi cer iertare, ci gândurile mele, care-și zic „mea culpa” între ele și chiar par sincere. Mi-au zis și mie să le iert pentru că nu prea m-au ajutat la capitolul „inspirație”. O să le opresc să se mai scuze, pentru că avem azi multe cuvinte de trecut (cuvântul lunii, cuvântul zilei de azi, plus câteva din zilele trecute și, în fine, cuvântul aleatoriu, toate din Dexonline, firește). Apoi, din nou, câteva vorbe despre expresia „Mea Culpa” și, dacă mai e loc, câteva glume...

MERDENEÁ, merdenele, s.f. 1. Rolă cilindrică din lemn, folosită la întinderea aluatului în foi. Spre deosebire de sucitorul simplu ca o vergea cilindrică și subțire, aceasta este mai groasă și prevăzută lateral cu mânere. 2. Produs de patiserie individual, din foi de plăcintă umplute divers, de formă pătrată sau dreptunghiulară. Sursa: DGE (2003). Cheia alegerii: „Merdenea” a fost cel mai căutat cuvânt al lunii august.

Nota mea: No comment!

MARGHILOMAN, marghilomane, s.n. Cafea turcească fiartă cu rom sau cu coniac; o anumită cantitate din acest fel de cafea. [Var.: (rar) marghilomană s. f.] – Din n. pr. Marghiloman.

Nota mea: Am mai scris despre asta...

CAATINGA s.f. Formație vegetală de savane formată din arbuști și pajiști cu mărăcinișuri, care se găsește în podișul Braziliei. (< fr., port. caatinga).

Nota mea (copiată de la IA): Numele provine din limba indigenă tupi (ka'a-tinga) și înseamnă „pădure albă”, deoarece în timpul sezonului secetos majoritatea plantelor își pierd frunzele, iar peisajul capătă o nuanță cenușiu-albicioasă.

NEABEȚEDAT, -Ă adj. (Învechit, rar) Care nu are cultură suficientă sau care este lipsit de cultură; incult. v. analfabet. – Pronunțat: ne-a-be-țe-dat. – Pl.: neabețedați, neabețedate. – Pref. ne- + abețedat (neatestat). cf. abecedar.

Nota mea: Tot „no comment”!

IMAȘ, imașuri, s. n. Teren necultivat pe care crește iarbă, folosit pentru pășunat; izlaz, pășune, suhat. – Din magh. nyomás. Sursa: DEX '09 (2009).

Nota mea: „Hai, gata, Lavinia, ce e prea mult, strică!”

Rezumat generat de AI

„Mea Culpa” este o expresie din limba latină care înseamnă „vina mea” sau „greșeala mea”.

Semnificație și utilizare:

În sens propriu: O formulezi atunci când îți recunoști o greșeală și ceri scuze.

Origine religioasă: Vine dintr-o rugăciune veche de pocăință din cultul catolic: „Mea culpa, mea culpa, mea maxima culpa” (E vina mea cea mai mare).

Limbaj curent: Un substantiv sau o interjecție, folosite când admiți public că ai dat greș.

Alte sensuri:

Muzică: Mea Culpa este un cântec lansat în 1990/1991 de proiectul muzical „Enigma”.

Film: Mea Culpa este un film (thriller) din 2024, regizat de Tyler Perry și cu Kelly Rowland în rolul principal. 

Nota mea: În afară de cele de mai sus, mai există parfumuri „Mea Culpa”, fesuri și tricouri cu inscripția asta, jocuri de societate, yahturi numite așa și, ceea ce-i de reținut, „Mea Culpa” este un pamflet scris în 1936 de Louis-Ferdinand Céline.

☺

Costel intră dimineaţa în living, unde nevastă-sa, fiicele lui, maică-sa şi soacră-sa se pregăteau de petrecerea de 8 Martie. Le spune, zâmbitor:

– La mulţi ani tuturor fetelor şi femeilor bune, iubitoare şi frumoase!

– Costele, îi zice soacră-sa, tu chiar ai chef de ceartă aşa de dimineaţă?

☺
Un puști îl întrebă pe taică-său:
- Tati, te-ai îndrăgostit vreodată de o profesoară?
- Da.
- Și, ce-ai făcut?
- Păi, nimic, că s-a enervat maică-ta și te-a mutat la altă școală.
☺
Mesaje pe WhatApp:
Ea: „Nu pot să cred că încă suferi după mine...”

El: „Tu ești sănătoasă la cap? Abia dacă îmi amintesc cine ești! Cum ai ajuns la concluzia asta?”

Ea: „Păi, azi ai trecut pe lângă mine cu mașina și am văzut că, la numărul de înmatriculare, ai pus inițialele mele: CT - Codruța Tănase.”

El: „CT e Constanța, nebuno...”

☺

La teatrul de păpuși, pe scenă, intră păpușarul (ventriloc) cu o păpușă-rățușcă pe mână. Rățușca deschide ciocul și „zice”:

– Și acum am să vă spun un banc cu polițiști!

Din sală se ridică un polițist:

– Ajunge! M-am săturat! Nu e drept, mereu se face mișto de noi, polițiștii!

Păpușarul, roșind, își cere scuze. Polițistul îi spune, nervos:

– Eu n-am treabă cu dumneata, căci pari om serios, eu cu nenorocita aia de rățușcă vorbesc! 

P. S. Am cam ostenit (mă cam dureau deja oasele, acum mă doare oleacă și mintea) așa că o să merg să mă pierd printr-o imaginară ka'a-tinga...

Azi, gânduri despre caracașicuri

  
MOTTO: „Toamna este mai mult un anotimp al sufletului decât al naturii…” (Friedrich Nietzsche)

Da, cred că ați ghicit, dragii (și foarte puținii) mei cititori, tot nu am „inspirație”, dar am găsit alt motiv să vin la blog: ca să-i urez „Bine ai venit” lunii septembrie (sau Răpciune). Deci, iată că ne găsim la începutul toamnei (și al anului liturgic). Cuvântul „căzut la zar” în dexonline.ro m-a amuzat la culme, deși mărturisesc că nu-l știam (dar deja nu-mi mai pasă, căci nu le pot ști pe toate). Glumele sunt veeeechi, ca de obicei, iar gândurile mele își strigă unul altuia „Ești un caracașic” și mă fac să râd (sau de râs?), așa că o să închei...

Cuvântul aleatoriu:

CARACAȘICURI s.n. pl. (Reg.) Obiecte mărunte, fără valoare. Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

BIOSFERĂ s.f. Înveliș al Pământului format din organisme vii, de pe uscat, din apă, aer, sol. [Pr.: bi-o-sfe-ră] – Din fr. biosphère. Cheia alegerii: Ziua Rezervației Biosferei Delta Dunării.

Glumele zilei:

💣

O vedetă TV se scuză:

- Stimați telespectatori, dacă vi se pare că m-am îngrășat, să știți că o cameră de filmat te îngrașă cam cu cinci kilograme.

Un telespectator o întreabă:

- Și cu câte camere sunteți filmată? Șapte, opt?

💣

Un tânăr o întreabă pe o tipă, pe chat:

- De ce ai o poză cu o brioșă la profil?

- Pentru că mă reprezintă.

- De ce? Ești dulce ca o brioșă?

- Nu, sunt rotundă.

💣

Dumnezeu îi spune lui Adam: „Adame, vreau să faci ceva pentru mine”. Adam îi răspunde: „Cu mare drag, Doamne, ce vrei să fac?” Dumnezeu îi zice: „Coboară în Vale”. Adam răspunde cu o întrebare: „Ce e aia o vale?” Dumnezeu îi explică și continuă: „Treci Râul…” Adam întreabă: „Ce e un râu?” Dumnezeu îi explică, apoi îi spune: „Urci Dealul…” Adam spune: „Ce e ăla un deal?” Răbdător, Dumnezeu îi explică lui Adam ce este un deal, apoi îi spune: „De partea cealaltă a Dealului vei găsi Peștera”. Prompt, Adam întreabă: „Ce e aia o peșteră?” După ce îi explică și asta, Dumnezeu îi spune: „În Peșteră vei găsi Femeia”. Iar Adam întreabă „Ce e femeia?” Dumnezeu îi explică și acest lucru, apoi îi spune: „Vreau să vă reproduceți”. Adam întreabă: „Și, cum facem asta?” Exasperat, Dumnezeu îi explică și acest lucru, ca de fiecare dată. Așa că Adam pleacă, coboară în Vale, trece Râul, urcă Dealul și intră în Peșteră, unde găsește Femeia. În nici zece minute este înapoi. Dumnezeu, cu răbdarea la limită, îl întreabă: „Ce mai e acum? De ce-ai venit așa repede înapoi?!” La care Adam îi răspunde din nou cu o întrebare: „Ce e aia Migrenă?

💣

Un tip le spune colegilor de birou:

- Am angajat o dansatoare exotică pentru ziua fiului meu!

- Bravo ție. Și?

- Păi, soţia mea n-a fost foarte încântată, dar e fiul meu, îl iubesc, şi nu împlinește în fiecare zi trei ani!

Gânduri zburând (degeaba) spre Eldorado

MOTTO: „Puterea de a dărui este atât de intensă, încât entuziasmul și sentimentele pozitive sunt adesea mai mari pentru cel care dăruiește decât pentru cel care primește.” (Jen Sincero)

Am venit la blog doar să spun că azi e Ziua Limbii Române. Și să-mi iau „la revedere” de la luna august. Dar, ca de obicei, m-am lungit la vorbă. Dar nu prea tare, totuși...

Cuvântul zilei:

ELDORADO s. n. Țară plină de bogății, încântătoare. – Din fr. Eldorado. Cheia alegerii: În 1763, Rio de Janeiro a devenit noua capitală a Braziliei coloniale, înlocuind Salvador de Bahia. Acest transfer a marcat ascensiunea sudului Braziliei, cu climatul său temperat, cu resursele de cafea și mai ales cu cele miniere.

Glumele zilei:

Doi pirați, la o sticlă de rom. Unul dintre ei avea un cârlig în loc de mână, un picior de lemn și un ochi de sticlă. Celalalt, curios, îl întreabă:

– Unde ți-ai pierdut piciorul ?

– Am căzut odată peste bord și, până să mă tragă băieții mei din apă, a apărut un rechin și m-a lăsat fără picior.

– Dar cu cârligul ăsta în loc de mână, ce-i?

– Un inamic mi-a tăiat mâna cu sabia.

– Și ochiul cum l-ai pierdut ?

– Păi, mă uitam după o corabie pe care s-o atac și un pescăruș s-a găinățat exact pe ochiul meu.

– Și cum, ți-ai pierdut ochiul de la un găinaț?!

– Eh, nu, dar era prima mea zi cu cârligul…

$

Intră soția în casă, își sărută soțul și zice:

- Dragul meu, uite, aici, o bere pentru tine...

Mai trece ceva timp:

- Dragul meu, de ce nu te uiți la fotbal? Ia zi, vrei ceva de mâncare mai special, așa, ceva mai bun?

Soțul, cu o privire îngrijorată:

- Ia zi, cât de tare...

- Ei, un pic, așa, farul din dreapta, capota și parbrizul...

$

Un tip se plimba în sus și-n jos pe trotuarul din fața unei grădinițe. O educatoare îl întreabă:

- Așteptați un copil, domnule?

- Nu, răspunde tipul, așa sunt eu, gras…

$
- Iubi, uite, ai un mesaj de la Vodafone: „Nu pot trăi fără tine!”.
- Da, dragă, le-am zis că mă mut la Orange.

Aproape toate gândurile îmi dau (iar) cu tifla

 (imagine © Radu Borza)

MOTTO: „Trăim în mijlocul unui ocean de cuvinte dar, întocmai ca peștele în apă, de cele mai multe ori nu înțelegem acest lucru.” (Stuart Chase)

Asta trebuia să scriu ieri, când Dexonline a împlinit 25 de anișori. Îi zic acum „La mulți ani!”, încă o dată, din toată inima. Am „copiat” și poza, și textul, bineînțeles. N-am avut vreme ieri de scrieri, însă azi nu am deloc idei, plus că gândurile iar mă sfidează și „se ocupă” cu ce vor ele. Păi, nu-i nimic, voi scrie cuvintele din dicționarul meu preferat. Cel de azi este „a înjosi”, dar l-am înlocuit cu ăla din 26 august, care mi-a atras atenția mai mult. Și, da, câteva glume...

🎉

Dexonline® s.n. pr. (pron. dex-onlain). Cheia alegerii: 🎉 dexonline împlinește 25 de ani! 🎉 De un sfert de secol suntem aici, gratuit, zi de zi, pentru milioane de căutări de cuvinte!

🎉

OBSOLESCENȚĂ s.f. Declasare tehnologică a unui material industrial prin apariția altuia, mai modern; uzură morală. ◊ obsolescență profesională = proces de învechire a componentelor unei profesiuni ca urmare a asimilării progresului tehnico-științific. (< engl., fr. obsolescence)

Cheia alegerii: În 1743 s-a născut Antoine-Laurent de Lavoisier, părintele chimiei moderne, descoperitor al oxigenului. Cercetările sale, compilate în lucrarea Traité élémentaire de chimie, se bazau pe principiul: „Nimic nu se creează, nimic nu se pierde, totul se transformă”.

🎉 Cuvântul aleatoriu:

TIFLĂ, tifle, s.f. Gest batjocoritor făcut cu palma întinsă, cu degetul mare apropiat de vârful nasului și cu celelalte degete desfăcute și agitate; bleandă. ◊ Expr. A da (cuiva) cu tifla ori a da (sau a arunca cuiva) o tiflă = a) a face gestul descris mai sus; b) a disprețui, a desconsidera, a sfida; a renunța cu dispreț la ceva. – Din ngr. tifla.

🎉💣 (GLUME):

Odată cu scumpirea benzinei și a motorinei, expresia „pompe funebre” capătă un cu totul și cu totul alt înțeles.

💣

Când citești pe eticheta unui salam din supermarket că acesta conține emulgatori, conservanți, coloranți artificiali, nitrați, arome și soia, mai că-ți vine să mănânci un săpun. Pare mult mai hrănitor, atâta vreme cât de pe ambalajul lui afli că are ingrediente infinit mai sănătoase: miere, lapte, ulei de cocos și tot felul de semințe din plante.

💣
Conversație în șoaptă, în autobuz, între două tipe bine:
– Auzi, fată, îți mai amintești de tipul ăla care-mi zicea că nu poate să trăiască fără mine?
– Da, tu, mi-l amintesc…

– E bine mersi, trăiește!

💣

Un angajat în audiență la conducerea instituției: 

- Domn' director, salariul meu nu este raportat la inteligența mea! 

- Știu, dar nu te putem lăsa să mori de foame...