Mda, iar sunt în pană de gânduri...

  

MOTTO: „Ca întâmplarea cea mai banală să devină aventură, trebuie și e de ajuns doar să te apuci s-o povestești.” (Jean Paul Sartre)

Să ne-nțelegem, mai am eu oarece rezerve de idei puse de-o parte, am și gândurile de zi cu zi, neuronii mei sunt tot timpul ocupați, dar astăzi sunt în pană de gânduri din astea, de-ale blogului. Când, cu muuuulți ani în urmă, am început să scriu (mă rog, să postez) pe acest blog, din curiozitate, m-am uitat pe blogurile altora care scriau de mai multă vreme decât mine și păreau că știe „cu ce se mănâncă” activitatea asta de blogger (adicătelea, cum îi spun eu, blogăreală). Când am văzut însă ce număr imens de bloguri exista deja, cât de variate erau domeniile pe care se axau, cât de bine scriau unii și ce tâmpenii agramate debitau alții, m-am lăsat păgubașă. Așa că, de atunci, consider acest blog ca fiind un fel de „jurnal” pentru gândurile mele, unde mai las să tragă cu ochiul și vreo alte zece-cincisprezece persoane. Nu-mi pasă nici de clasamente, nici de câștiguri, nici de alte cifre fără niciun sens pentru mine, eu scriu, pur și simplu. Și astfel, mai învăț câte ceva, îmi mai reamintesc o carte, un cântec, o poezie, o trăire, iar în rest, mă mir, mă amuz, mă întreb, mă indignez, mă autoironizez (și lista verbelor reflexive poate continua la nesfârșit). Dar, când sunt în această pană de gânduri de care am făcut vorbire în titlu și la începutul postării, ei bine, recunosc că atunci sunt destul de frustrată și îmi spun că poate ar trebui să-mi văd de alte „activități creative” (olărit, ikebana, origami, goblenuri) și să nu mai încerc să scriu. Căci rezultatul scrierilor mele (când sunt în pană de gânduri) mă dezamăgește întotdeauna. Dar frustrarea nu ține mult și, deci, „recidivez”...

Cuvântul aleatoriu:

IZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ◊ Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica). Et. nec.

Cuvântul zilei:

(A) PRESCHIMBA, preschimb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. Pre + schimba. Cheia alegerii: Getúlio Vargas s-a născut pe 19 aprilie 1883 în Brazilia. A fost politician, avocat, bogat proprietar de terenuri. A dominat politica braziliană timp de un sfert de secol, trecând prin mai multe ideologii: naționalism, autoritarism, reformism social și chiar socialism. Extrem de popular în rândul clasei muncitoare, a câștigat de mai multe ori președinția republicii, fie printr-o lovitură de stat, fie în mod democratic.

Bancul zilei:

Echipa unei televiziuni se duce într-un sat de munte din România să facă un reportaj despre viața ciobanilor de-acolo. Ajung ei la o stână și îl găsesc pe badea Gheorghe pe pășune cu mioarele. Îi spun cine sunt și ce vor și îl roagă să stea de vorbă cu ei:

– Bade, cum este o zi pentru dumneata aici, pe munte?

– Păi, dom’le dragă, mă trezesc dimineața pe la 6.30, beau un pahar de pălincă, după care ies să dau la animale. Vin înapoi și mai beau un pahar de tărie să-mi fac poftă de mâncare. Mănânc și niște slană cu ceapă și mai beau un pahar de tărie…

Reporterul îi face semn cameramanului să oprească filmarea și îi zice ciobanului:

– Bade, hm, nu e bine așa. Dai impresia că aici se bea tot timpul și nu vrem să facem imagine proastă satului, stânei și ciobanilor. Spune și dumneata că citești o carte în loc de băutul unui pahar de tărie.

Se reia filmarea, aceeași întrebare și începe baciul:

– Păi, dom’le dragă, mă trezesc pe la 6.30 și mă pun să citesc o carte. Ies afară să dau la animale și revin înăuntru să mănânc și eu. Și mai citesc o carte. După ce mănânc niște slană cu ceapă, mai citesc vreo două-trei cărți. Și încep ziua de muncă. No, așe, pe la prânz, vin acasă să mănânc și eu, apoi mai citesc vreo trei-patru cărți. Seara, când termin treaba, merg cu prietenii aici aproape, la bibliotecă, unde mai citim două-trei cărți și mai stăm la discuții. Seara, după ora 10, când se închide biblioteca, mergem la un prieten de-al meu care are, no, o tipografie foarte faină...

Ploi și gânduri

„Memoria este modalitatea prin care ne tot repetăm nouă înșine poveștile noastre și spunem celorlalți versiuni cumva diferite ale poveștilor noastre.” (Alice Ann Munro)

    Afară se pregătește de ploaie, pregătire destul de zgomotoasă, cu tunete și vâjâit de vânt. E bine că plouă, numai că mie-mi crează o stare cam mohorâtă. Mda... Nu aveam de gând să scriu, dar cuvântul aleatoriu de azi, „poghibală”, m-a dus cu gândul la Creangă, așa că am ales drept cuvânt al zilei pe cel din 15 aprilie. Fiind sărbătoare, am vrut să văd un film sau un serial și site-ul unde l-am găsit a afișat o chestie care m-a făcut să zâmbesc amar, m-a și indignat un pic („ia uită-te la mașinăria asta și la IA, ce tupeu au”), dar apoi am hotărât că nu merită să-mi fac nervi, așa că am preferat să râd („ha, ha, ha!”), asta după ce am „filosofat” oleacă. Deci, cred că ați văzut și domniile voastre chestia asta, apare o căsuță de bifat și textul este, de obicei: „Nu sunt robot”. Ei bine, azi am întâlnit zicerea următoare: „Verificați că sunteți om”. 

Cuvântul unei zile:

OPAIȚ, opaițe, s.n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț. – Var.: opaieț s. n., opaiță s. f.]  Cf. sl. opajecĭ, rom. văpaie.

Cheia alegerii: Pe 15 aprilie 1918, la Iași, a fost inaugurată Bojdeuca lui Creangă, primul muzeu literar din România. 

Cuvântul aleatoriu:

POGHIBALĂ, poghibale, s. f. (Reg.) Om de nimic, secătură, pușlama. Din ucr. pohybel’, rus. pogibel’.

GLUUUUUME...
Soția către soț:
- Dragă, am o veste bună și o veste proastă. Pe care vrei să o auzi mai întâi?
- Vestea bună.
- Păi, vestea bună este că airbag-ul mașinii tale a funcționat perfect.

😖
Un cowboy stă liniștit în bar și dintr-o dată aude:

- Băi, vezi că-ți ia calul!

Cowboy-ul se duce rapid în față barului, vede calul la locul lui, după care se întoarce în bar și-l împușcă pe cel pe care a spus că-i ia cineva calul. Barmanul zicee, exasperat:

- Terminați, măi băieți, cu chibițatul la șah, că ăsta ne împușcă pe toți!

😖

La școală, învățătoarea întreabă:

- Gigele, ce înseamnă compromisul?

- Doamna învățătoare, compromisul este atunci când tata vrea să meargă în concediu la munte şi mama la mare și, evident că mergem la mare, dar tata îşi poate lua schiurile cu el.

😖

Un tip, la un supermarket:
- Mă scuzați, mi-am pierdut iubita în magazin, pot folosi microfonul?
- Desigur!
Tipul începe să cânte la microfon:
- E peeerfeect, draaaga mea, fără tiiine, e mai biiiine, am timp și pentru miiine!

P. S.

_ Alice Ann Munro (1931-2024) a fost o scriitoare canadiană. Pentru întreaga sa activitate literară, a fost distinsă în 2009, cu Premiul Internațional Man Booker, Premiul Nobel pentru literatură (2013), Giller Prize. De asemenea, a obținut de trei ori premiul pentru ficțiune din partea guvernatorului Canadei. (Wikipedia)

_ Imaginea din Dexonline („opaiț”) © Andrea Homorodean

Gânduri și munci

MOTTO: „Vine o vreme în educaţia oricărui om când ajunge la convingerea că invidia înseamnă ignoranţă; că imitaţia este sinucidere; că ar trebui să se mulţumească doar cu propria-i persoană, la bine sau la rău; că, deşi vastul univers este plin de lucruri bune, nu o să capete niciun bob de grâu decât prin truda depusă pe bucata lui de pământ, pe care o are de arat. Puterea care stă în el este o a doua natură, şi nimeni în afara lui nu ştie de ce este în stare, nici chiar el până ce nu încearcă.” (Ralph Waldo Emerson)

Muncile au fost prin curte și grădină, cred că am cam exagerat și acum mă dor toate cele 206 oase și oscioare din fizic. Dar mă gândesc că gândurilor mele le-ar fi mai bine dacă s-ar amuza oleacă. Așa că am ales un citat fain (nu, ăsta nu e distractiv, dar îmi place), un text destul de haios și niște glume vechi. Ia să vedem...

Viaţa e frumoasă la orice vârstă. 

Câteva „fetițe” de 45 de ani au decis să ia prânzul împreună. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că aici sunt vinuri minunate și mulți chelneri tineri, frumoși, eleganți și amabili.

După zece ani, când au împlinit 55 ani, ele au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales tot restaurantul „Briza Mării” pentru că aici se servea mâncare bună, există o selecție minunată de vinuri și chelneri drăguți.

După alți zece ani, când au împlinit 65 ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că este liniște, există o priveliște frumoasă la mare, iar chelnerii sunt foarte politicoși.

După încă zece ani, când au împlinit 75 ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că există lift acolo și se putea ajunge la sala restaurantului cu un scaun cu rotile, iar chelnerii sunt mereu dispuși să ajute.

După zece ani, când au împlinit... niște ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că nu mai fuseseră niciodată acolo.

Sursa: Internet (Facebook)
GLUME:

Soțul, așteptându-și nevasta de la o petrecere ce avea loc la serviciu, devine din ce în ce mai nervos. Se face ora zece seara, nevastă-sa nu apare. „Parcă văd, își zice el, vine acasă şi o întreb unde a fost. Iar ea îmi va răspunde că a fost cu o colegă. O bat de o îndoi!” Ora unsprezece. Nevastă-sa tot nu apăruse. „Să vezi ce-mi va povesti, bombăne în continuare bărbatul, că nu şi-a dat seama când a trecut timpul, că a stat la discuții… Minciuni! O calc în picioare!” Ora douăsprezece noaptea. Nevastă-sa tot nu venise. „Sigur o să-mi toarne o poveste, cum că, după petrecere, a fost cu două prietene, la o cafea. Doamne, o omor în bătaie!” Pe la ora unu noaptea, apare şi nevastă-sa.

– Unde ai fost până la ora asta? urlă soţul furios.
– Unde să fiu, am fost cu un tip și am făcut dragoste!
– Poftim, uite ce-o întreb eu şi ce-mi răspunde ea!

&

Un tip este trimis de firmă să vândă frigidere în Alaska. Peste vreo săptămână mai cere 200 de frigidere, iar peste o lună mai cere încă 2.000 de frigidere. Atunci este sunat de la firmă și întrebat cum reușește să vândă atâtea frigidere în Alaska. El a răspuns:

– Ei, să vedeți, a fost mai greu la început, până i-am convins pe eschimoși că în frigider e mai cald decât afară...

&
SMS-uri între soți:
„Ți-am zis că, dacă se întâmplă ceva cu mine, poți să te întâlnești cu alte femei...”
„Păi, de-aia m-am întâlnit cu Cristina.”
„Când am spus „dacă mi se întâmplă ceva”, m-am referit dacă mor, nu dacă sunt blocată în trafic, nenorocitule!

&
Două prietene, la o cafea:
- Ce-ai mai făcut? De ce nu m-ai sunat ieri?

- Fată, să vezi, am vrut să gătesc niște urzici, și-am curățat atâtea încât nu-mi mai recunoaștea telefonul amprenta...

(Nota mea: azi și eu am cules urzici...)

Gânduri păstrate în hârzob

Pentru că astăzi (și, ca să fiu pe deplin sinceră, nu numai astăzi) am o „stare” pe care nu pot să o definesc exact și nici nu vreau să o transpun în cuvinte, dar care, vorba bancului, „îmi repugnă”, am apelat iarăși la niște scrieri ale mele din trecut. Ideea mi-a venit pe când „colindam”, ca de obicei, prin blogul meu, căutând niște glume vechi, repetate ad nauseam, dar necesare, zic eu, din cauză că cele noi sunt cam „câh” sau nu sunt deloc. Ultimele din „ordinea de zi” sunt cuvintele din dexonline.ro (sau găsite de mine aiurea). Să purcedem...

◊

Poza de astăzi (Imaginea asta, care îmi dă mereu o stare de BINE, este, de fapt, un tablou pictat mai demult de fratele meu. Eu l-am intitulat „Cu gândurile înspre o vară de neuitat”).

Citatul de astăzi:

„După hrană, adăpost, familie și prieteni, cea mai mare nevoie a omului sunt… poveștile.” (Philip Pullman)

Cuvântul de astăzi:

APELPISIT, APELPISITĂ, apelpisiți, apelpisite, adj., s.m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). 

Gândurile de astăzi:

Adică, doar gândurile acelea apelpisite. Exagerez oleacă, nu sunt aceste câteva gânduri ale mele chiar deznădăjduite sau exasperate, dar mi-a plăcut cum sună cuvântul „apelpisit” și, mda, a trebuit să-l folosesc în titlu. Unul dintre gânduri ar fi că toată luna asta care se încheie azi (nota mea: aprilie, în anul 2023 sau 2024) a fost pentru mine o imensă păcăleală. Mda, asta e! Un alt gând este că pierd vremea cu tot felul de fleacuri, despic mereu firul în patru, dar nu iau seama la chestiuni importante. În fine, acum, după ploaie și frig, iese soarele, și chiar nu mai vreau să caut prin sipetul ăsta cu gânduri apelpisite, așa că îl închid și-i pun lacăt...

◊

Bancurile de astăzi:

Un tânăr îi spune amicului său:

– Imaginează-ți că anul trecut am făcut cunoștință cu o fată minunată. M-am decis să-i fac curte. Am cumpărat 365 de cărți poștale, ornate cu flori și inimioare. Timp de un an, în fiecare zi, i-am trimis o carte poștală, în care i-am vorbit despre dragostea mea.

– Bună idee. Și?

– S-a măritat cu poștașul!

☺

Se duce un tip la doctor ca acesta să-i dea o rețetă pentru slăbit.

– În fiecare dimineață trebuie să alergi 8 kilometri, zice doctorul. Peste un an, vino să evaluăm rezultatele.

Trece un an şi doctorul primeşte un telefon de la tipul respectiv.

– Știți, doctore, nu pot să vin astăzi.

– De ce? întreabă doctorul. Ești bine? Ai făcut ce ți-am spus?

– Tocmai aici este problema: sunt la vreo 3.000 de kilometri de casă.

☺

- Trebuie să vă prescriu o rețetă de slăbire, îi spuse doctorul unei cliente.

- Cum, doctore, sunt aşa de grasă?! zice aceasta.
- Nu, dar pentru greutatea ce-o aveți, sunteți mai scundă cu o jumătate de metru.
☺

O tânără, căsătorită de curând, se plânge mamei sale la telefon:

– Mami, nu-l mai suport deloc pe Silviu. E tot timpul așa de prost dispus, încât am devenit și eu teribil de nervoasă și stresată. Știi, am și slăbit din cauza asta!

– Păi, de ce nu-l părăsești, atunci? întreabă mama.

– Așa voi face, dar mai întâi aștept să ajung la 55 de kilograme...

☺

Discuție între doi amici, la telefon:

- Ce faci, Costele, ești bine?
- Mi-a spus psihologul ca, atunci când am nervi, să mă plimb.
- Unde ești acum?
- Aproape de Istanbul…

◊ Cuvânt găsit aiurea (nu mai știu unde):

TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță-de-vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau. 2. Inflorescență în formă de con de brad. Din fr. thyrse.

◊ Cuvântul aleatoriu:

HÂRZOB, hârzoabe, s.n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. Expr. (Ironic) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat./A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. Din bg. vărzop „legătură”. Sursa: DEX '09 (2009).

Din altă sursă, adică MDA2 (2010), am completat cu:

7. (Bucătărie) Cerc sau vas de forma unui coșuleț sau cupe, atârnat cu un lănțișor de tavan. 8. (Prin extensiune) Policandru. 9. Unealtă ciobănească, cerc de alun cu împletitură de tei sau cânepă, pe care se pune strecurătoarea cu cașul. 10. Tălpi late și foarte lungi, dintr-o potcoavă de lemn pe care se împletesc sfori, folosite la munte pentru a nu se scufunda piciorul în zăpadă. 11. Opincă rău croită. 12. Sfoară cu care se leagă opincile. 13. (P. ex.) Lucru prost făcut. 14. (P. ex) Cal slab. 15. (În expresie) A lega în hârzob - A lega ceva în formă de elipsă. 16. Formațiune anormală în formă de ploscă la coarnele de cerb. 17. Nuia despicată în patru cu care se dau jos fructele din pom.

◊ Cuvântul zilei:

PALOARE, palori, s.f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă; faptul de a fi palid; paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. Din fr. pâleur, it. pallore. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1956, scriitorul și jurnalistul Ioan T. Morar. Printre cărțile sale se numără și volumul de poezii „Paloarea”.

Gânduri bune...

 

    Astăzi, o să scriu aici, pe blogul meu, cu preponderență, urări de sănătate, de liniște sufletească, de pace și belșug pentru toți cei care îmi citesc blogul, dar și pentru cei care nu-l citesc, pentru prieteni, dar și pentru dușmani (nu știu dac am așa ceva, dar...), pentru cunoscuți, dar și pentru necunoscuți. Tuturor le trimit gânduri bune. 

O să trec aici, totuși, și cuvintele din dexonline.ro...

CUVÂNTUL ALEATORIU: ȘPIȚ, șpițuri, s.n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții. 4. (Reg.) Țigaret scurt. Din germ. Spitze.

&

ȘPIȚ, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. Din germ. Spitz.

CUVÂNTUL ZILEI:

ÎMPISTRI, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; (spec.) A încondeia ouă de Paști. Cf. sl. pĩstriti. 

Cheia alegerii: Paștele Ortodox.

Gânduri „la minut”

     Singurul motiv pentru care scriu astăzi este pentru a nu uita (hm) o întâmplare și niște gânduri legate de ea. Deci, pe la ora șapte fără un sfert, când am deschis fereastra să aerisesc în cameră, am văzut un porumbel (sau un guguștiuc) care se așezase pe cutia mea poștală. Până să mă duc să-mi iau telefonul ca să-i fac o poză „la minut” întru aducere aminte, pasărea a zburat. Ceea ce m-a necăjit un pic, dar apoi m-a dus cu gândul la cuvintele din refrenul unui cântec de demult: „Un minut, tic-tac, a trecut!” Și, de aici, la niște panseuri pseudo-filosofice despre trecerea timpului. Și despre cum am pierdut (și pierd în continuare) niște prilejuri, importante sau mai puțin importante. Când am văzut zburătoarea aceea pe cutia poștală, eram destul de somnoroasă, cam tristă și fără niciun gând dar, pe moment, vreo trei (sau patru?) gânduri s-au îmbulzit în mintea mea. Primul susținea că e un semn bun (mi-a și explicat de ce), al doilea că e ceva obișnuit, pasărea s-a așezat unde i s-a părut că e mai în siguranță, al treilea că porumbelul (sau guguștiucul) obosise și se odihnea acolo câteva minute. În fine, al patrulea gând a sugerat, ironic, că poate Poșta Română a început să folosească porumbei (sau guguștiuci?!) voiajori pentru a duce corespondența. Gândul ăsta de pe urmă a luat un premiu de la mine...

Gândurilor mele le e cam greață

MOTTO: „Înghite o broască dimineața și sigur nu vei întâlni nimic mai dezgustător în tot restul zilei.” (Nicholas Chamfort)

Mi-am „adaptat” (sau, ca să-mi fac singură în necaz, „updatat”) postarea de astăzi, pornind de la cuvântul aleatoriu. Acesta m-a făcut să mă gândesc la vomitat/ vomă și e clar că mi-a accentuat „greața existențială” pe care deja o aveam (mda, acum încerc să „mă dau mare”, dar asta chiar mi-a reamintit, minunea minunilor, de Jean-Paul Sartre și de romanul său din 1938, „La Nausée”, citit de mine cândva, acum muuuulți ani, în studenție). Metaforic vorbind, unele instituții ale Statului, cu Parlamentul în frunte, eu zic că ar trebui că aibă niște vomitorii. Dar, stați așa, cred că ele sunt vomitoriile... 

VOMITORIU, vomitorii, s.n. (în Antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. – Din lat. vomitorium. Sursa: DEX '09 (2009) 

Rezumat generat de IA: 

Legătura dintre cuvântul „a vomita” (a voma) și „vomitorium” (vomitoriu) este, în cea mai mare parte, o neînțelegere populară modernă, bazată pe etimologie, dar diferită ca sens istoric. Iată adevărul despre cele două noțiuni:

Sensul etimologic: Ambele cuvinte provin din latinescul vomere (a vărsa/a scuipa afară). În latină, vomitorium însemna un pasaj larg de acces (coridor sau ieșire) în amfiteatrele romane, prin care mulțimea de oameni „se vărsa” rapid afară la finalul spectacolului. (...) 

Mitul despre Roma Antică: Contrar concepției greșite (popularizată de romane sau articole istorice eronate), un vomitorium nu era o cameră specială unde romanii bogați mergeau să vomite mâncarea pentru a face loc alteia în timpul ospețelor. (...) 

Legătura metaforică: Numele vine de la acțiunea de a scoate foarte repede o mare cantitate de oameni dintr-un spațiu, la fel cum o persoană „varsă” conținutul stomacului. Este o metaforă arhitecturală, nu una funcțională legată de digestie.

Cuvântul zilei:

RĂSCOLITOR, RĂSCOLITOARE, răscolitori, răscolitoare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. – Răscoli + suf. -tor. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1969, cântăreața portugheză de muzică fado Dulce Pontes.

P. S.

  # Sébastien-Roch Nicolas de Chamfort (1741 - 1794) a fost un scriitor francez din perioada Revoluției franceze, căreia i-a fost susținător. În scrierile sale („Maximes et pensées, caractères et anecdotes”, „Elogiu lui Moliere”), de un caracter pesimist, cinic și caustic, a criticat moravurile societății și excesele Revoluției. (Wikipedia)

   #  Nu am găsit prea multe despre Dulce Pontes, dar i-am ascultat câteva cântece. Wikipedia zice așa: „este o compozitoare și cântăreață portugheză de fado, care cântă și în alte stiluri muzicale, inclusiv muzică pop, populară și clasică”.

  # Revenind la realitate, fără nicio implicație metaforică, mă duc să-mi fac un ceai de ghimbir, cu miere, lămâie și turmenic.