Gânduri cu petec...

MOTTO: „Ferește-te de omul care nu vorbește și de câinele care nu latră.” (Proverb al indienilor cheyenne)

(...) Din foarte muuuulte cauze (obiective, subiective și, în fine, unele chiar banale și fără rost), nu am mai scris pe blog de vreo cinci zile. Mă rog, asta n-ar fi o „tragedie”, dar mi-am notat, în zilele astea cinci, cam ce-aș vrea să scriu aici. Și, desigur, am rătăcit hârtiuțele pe care am scris în fugă câteva idei și câteva cuvinte „insolite” găsite pe dexonline.ro sau întâlnite prin rebusuri. Mda! Ca prin minune, mi-a rămas, ascuns într-un ungher al minții, cuvântul următor:

EPÁCTĂ, epacte, s. f. Număr de zile care trebuie adăugat unui an lunar pentru a-l face să concorde cu anul solar. Din fr. épacte. Sursa: DEX '09 (2009).

&

(...) Am observat că, de obicei, vin la blogul meu și încep prin a „spune” că nu prea am subiecte „ca lumea” de scris, sau să mă vait că gândurile mele nu mă ajută, că vremea e așa și pe dincolo, că vremurile mă fac să-mi pierd și puținul curaj pe care-l mai am, că simțul umorului vrea cu tot dinadinsul să mă părăsească, că plouă prea mult, că „de ce nu ninge”, „de ce nu mai sunt ierni adevărate”, că „oamenii e răi” și alte asemenea mărunte sau mai mari prilejuri de cârcotit și văicăreală. Recunosc că, uneori, mă alint. Sau exagerez. Dar astăzi, culmea, toate gândurile mele chiar s-au îmbulzit la ghișeele minții, grăbindu-se să fie trecute aici. M-au zăpăcit de cap, așa că o să mă ocup de cu totul altceva...

&

(...) Din cauză de căldură și de oboseală (sau, după cum titrează disperate ziarele, pentru că este „cod roșu de caniculă și disconfort termic”), azi nu prea aveam de gând să scriu, mai cu seamă că doar un neuron amărât mai hălăduia pe coridoarele minții mele. Restul se bălăceau în piscină sau dormeau. Ei, asta mi-a amintit de zicerea cu „neuronul singuratic”. L-am întrebat pe Google ce-i cu ea (cu zicerea, adică de unde provine) și el mi-a oferit oarece bancuri, citate din înțelepciunea lui Gigi Becali, replici dure de pe la „tocșouri” politice, deci nimic clar și lămuritor. Bun, trec mai departe, căci n-am energie să mai insist.

☺
Mama își sună fiul și-l întreabă:
– Unde ești?!
– La un club de strip-tease, răspunde fiul.
Mama:
– Aha, ai văzut deja ceva ce nu trebuia să vezi?
Fiul:
– Hm, mda.
Mama:
– Pe taică-tău, nu? 
Fiul:
- Pe soră-mea... 

☺
- De când maică-ta s-a dus, îmi e foarte greu să am grijă de voi și de casă...
- Hai, măi tată, că s-a dus să facă un duș!
- Nu contează, mi-e foarte greu!
☺
Un bărbat spală vasele. Fiul său se apropie și-l întreabă:
- Tăticule, ce este acela un "bigam"?

- Păi, dragul meu, este un idiot care spală de două ori mai multe vase decât mine.

Notă explicativă: Nu sunt sigură că indianul din imagine e din neamul cheyenne, dar știu sigur unde și pe cine vreau să țintească cu arcul. Cred că și domniile voastre știu. Cele trei fragmente sunt din niște postări din mai, iunie și iulie 2022. Glumele sunt, ca de obicei, vechi. N-am niciun chef. E duminică și plouă de vreo două zile. Deci, gata!

Niște gânduri la început de uĭchend

 

MOTTO: „Te maturizezi în ziua în care râzi pentru prima dată cu adevărat de tine însuți.”

(Ethel Barrymore)

RELUAREA ZILEI 

Pe la jumătatea lunii martie 2023, postam pe blog cuvintele astea:

De vreo săptămână tot încerc să scriu ceva, dar toate tentativele mele au eșuat lamentabil. Nu-mi mai reușește nici așa-zisa „gândire pozitivă” (adică, în traducere liberă, încercarea de a mă minți singură), nu-mi mai reușesc nici obișnuitele încurajări (gen „Zoe, Zoe, fii bărbată!”), în fine, nu-mi reușește mai nimic. Astăzi, de exemplu, nu mi-a reușit nici „spectacolul” de dimineață, din fața oglinzii, ăla cu „sunt sănătoasă, sunt bogată, sunt tânără, sunt optimistă, sunt frumoasă, sunt isteață, sunt haioasă etcaetera”, repetate până mă fac să zâmbesc, căci nu, nu prea mi-a venit să râd și nici nu m-am „autosugestionat” destul de mult ca să mă (în)cred. În fine, poate e doar o „fază”...

(...) Căutând un nou serial pe care să-l vizionez (hm, de pe site-uri care piratează, dar nu-mi pasă), găsesc propoziția „pentru cei care vor să facă binging”, care mă bagă total în ceață și-mi dă o ușoară stare nervoasă. Am căutat traducerea, era ceva în sensul de a te lăcomi, a mânca prea mult, ceva în exces. Am găsit și explicația următoare, care m-a mai lămurit: „Binge-watching sau # binging este o expresie nouă, preluată din limba engleză, care se referă la nevoia de a vedea filme în continuu, de exemplu mai multe episoade la rând dintr-un film serial.” Mda...

(...) Spre bucuria mea, ideea de a pune azi acest titlu, de o autoironie supremă, m-a făcut să zâmbesc, ceea ce înseamnă că sunt pe drumul cel bun și, poate, așa cum se spune în motto, chiar încep să mă maturizez. (Titlul postării: „Gânduri # binging”)

UPDATE (Adicătelea, actualizare): Acum, după trei ani, încă mai am dimineți în care „îmi plouă și-mi ninge”, dar nu le mai acord o așa de mare atenție. Azi, de exemplu, plouă. Nu „îmi plouă”, pur și simplu plouă afară și e vânt puternic. Dar chiar mă bucur, pentru că nu prea aveam chef de activitățile „în exterior”, pe care le-am tot executat, de altfel, toată săptămâna asta.

ÎNTREBAREA ZILEI: Cum e corect, „weekend” sau „week-end”? 

Nu că mi-ar păsa foarte tare care-i răspunsul. Și totuși... Eu zic că e mai corect „sfârșit de săptămână”, dar recunosc că termenul englezesc e mai scurt și mai lesnicios. Păreri împărțite, deci înțeleg că îl scrie fiecare cum vrea...

* Weekend, weekenduri, s.n. Sfârșit de săptămână (cuprinzând sâmbătă și duminica), destinat odihnei. [Pronunție: uĭchend. Scris și: week-end. Pl. și: week-end-uri] Cuv. engl. Sursa: DEX '09. 

* În cazul de față, weekend este singura formă corectă a acestui cuvânt, el fiind un neologism adaptat. În viitor este posibil ca acest cuvânt să se scrie cu cratimă sau forma lui să fie alterată într-un alt mod, însă în momentul scrierii acestui articol, „weekend” se scrie fără cratimă.

Sursa: https://scriecorect.ro/weekend-sau-week-end-cum-se-scrie-corect/

CITATUL ZILEI:

„Memoria este modalitatea prin care ne tot repetăm nouă înșine poveștile noastre și spunem celorlalți versiuni cumva diferite ale poveștilor noastre.” (Alice Ann Munro)

GLUMELE ZILEI:

Mesaje pe WhatsApp între un tip și o tipă:

„Ce greu a trecut weekendul ăsta fără tine, iubitule...”
„Așa este, draga mea, hai, că nu mai e mult, ne vedem mâine dimineață la serviciu.”
„Daaa, abia aștept. Să-mi aduci ceva bun.”
„Îți aduc, puiuț, zi-mi ce vrei și îți aduc.”

„Iubi, vreau să-mi aduci niște sarmale, căci nu știu cum le face și ce pune în ele, dar ador sarmalele făcute de nevastă-ta.”

*

Motanul merge acasă, împreună cu iubita lui, după o noapte plină de evenimente. Motanul nu se poate stăpâni şi miaună, sentimental:

– Oh, iubițica mea, aş muri pentru tine!
Pisicuța îi aruncă o privire incitantă şi-l întreabă:
– Bine, bine, dar de câte ori?

*

Un grup de turiști italieni vizitează ruinele unei cetăți medievale din Spania.

- În această cetate a fost arsă de vie, cu foarte mulți ani în urmă, ultima vrăjitoare din Europa, spune ghidul.

- Aiurea! răspunde un turist, uitându-se dintr-o parte la nevastă-sa.

Multe gânduri și nicio nevrica

MOTTO: „Adevărata fericire costă puțin; când costă mult nu e adevărată.” (Francois-René de Chateaubriand)

NEVRICA, nevricale, s.f. (Fam.; mai ales la pl.) Criză de nervi sau de isterie. Din ngr. nevriká.

!!! În dexonline.ro, ăsta a fost cuvântul aleatoriu de astăzi. Forma lui de singular (cu accentul pe a) e simpatică foc, dar se folosește mai rar, deși există. Un termen „înrudit” nu are, sărmanul,  decât forma de plural (istericale, din neogrecescul isteriká). Păi, eu aș zice că am o dimineață fără nevricale (sau istericale), ceea ce vă doresc și domniilor voastre...

!!! Cuvântul zilei (fără comentarii):

STEREOFONIE s.f. Procedeu de reproducere a sunetelor (înregistrate) caracterizat printr-o reconstituire a repartiției spațiale a surselor sonore care dă ascultătorului senzația că se află chiar în apropierea sursei; stereo. [Pr.: ste-re-o-] Din fr. stéréophonie. Cheia alegerii: În 1958, CBS anunță inventarea  înregistrărilor stereofonice.

!!! Căutând niște glume mai vechi, am dat de textul ăsta de acum cinci-șase ani și l-am reluat (cu motto cu tot), căci nu prea mai știam ce să scriu. 

Am hotărât ca serialul meu despre tainele și istoria mămăligii să rămână precum miniseriile acelea englezești, formate din două-trei episoade, și asta pentru că, da, m-am cam plictisit. Am să spun doar de ce am început să „filosofez” pe această temă interesantă și profundă. Săptămâna trecută, căutând un platou mic prin niște cutii în care țin vase, farfurii, ustensile de bucătărie pe care le folosesc mai rar, am dat peste farfuria mea preferată din copilărie. De fapt, am mâncat din ea și în adolescență, până am plecat de-acasă, zburând spre locurile unde am studiat sau am profesat. E destul de banală farfurioara, are pe ea doi ursuleți într-o barcă, și e fabricată la Curtea de Argeș. Aici am să fac o paranteză: nu știu dacă domniile voastre își amintesc, dar, în orașul domnitorilor Basarabi a luat ființă, în 1974, una din cele mai mari fabrici de porțelan din țară, cu venituri uriașe pentru Stat. Apoi, după 1989, „ăștia” au mâncat-o friptă, ca să zic așa. A fost cumpărată de un sirian și, în 2009, a fost închisă definitiv. Nu vreau să mă „încrâncenez” în sfânta zi de duminică, așa că revin la farfurioara mea. Imediat ce am văzut-o, amintirile mi-au năvălit în minte, memoria senzorială a început să zbârnâie, deci am și simțit gustul de laptelui cald, cu mămăligă, pe care-l savuram din ea. „Ca să vezi, am cugetat eu după aceea, monsieur Proust, franțuz celebru, și-a amintit de finețuri fandosite, adică de „madeleines”, și eu, româncă neaoșă și anonimă, m-am dus cu gândul drept la mămăligă!” Mă rog, fiecare cu fericirile și amintirile lui...

GLUMEEEE...

Un tip le spune prietenilor, într-un bar:

- Voi știți, măi, ce înseamnă să te întorci acasă la o femeie care îți dăruiește iubire, afecțiune, tandrețe? Înseamnă că ai greșit casa, asta înseamnă!

@

- Salut, bine că te-am întâlnit! Te rog, poți să-mi împrumuți 1.000 de lei?

- Îmi pare rău, dar n-am atâția bani la mine!

- Dar acasă?

- Acasă, toți sunt bine sănătoși, mulțumesc!

@

Ion și Gheo se întâlnesc în pădure. Gheo ducea în brațe un dihor viu. Ion îl întreabă, curios:

-Mă, Gheo, ce faci, mă, cu dihorul?

Gheo:

-Apăi, mă, la iarnă, când o fi frig, îl pun la picioare să-mi țină de cald.

Ion:

-Mă, Gheo, da` pute, mă!

Gheo:

-No, las, că s-o obișnui el...

@

La recrutare, medicul îi zice unui tip:
- Citește, te rog, cu voce tare ce scrie acolo, pe tablă!
- Care tablă, nu văd nicio tablă!?
- Foarte bine, nici nu e vreo tablă acolo... Apt! Următorul!

Gânduri și matimi

 

„Viața este un spital în care fiecare pacient este obsedat de dorința de a schimba patul.” (Charles Baudelaire)

Ei bine, cuvântul din titlu (nu, nu „gânduri”, celălalt) l-am găsit absolut întâmplător, căutând prin Dexonline, iar imaginea care-l însoțea îi aparține Ramonei. Nu mai știam ce înseamnă (dacă am știut vreodată). Una dintre continuările la cele scrise pe tablă am așezat-o în motto și îi aparține lui Baudelaire. Dacă ar fi să continui eu, ar suna cam așa: „Viața este o chestie foarte complicată, pe care eu rareori o înțeleg.” Mda, ca să-mi treacă ușoara indispoziție cauzată de aceste „incidente”, mi-am căutat repede niște glume. Noi. N-am găsit nimic mai acătării, așa că am apelat tot la „rezerve”. Cuvântul aleatoriu, un verb ce provine dintr-un substantiv, m-a făcut și el „să dau de potcă”. În plus, m-a făcut să-mi aduc aminte de un termen nu prea folosit, „pocie”. Deci, gata, astăzi cred că mi-am învățat lecția...

😃

Lângă cascada Niagara, ghidul se adresează grupului de turiști:

– Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, o să puteți auzi zgomotul căderii apelor.

😃

Soția intră val-vârtej în bucătărie și începe să zbiere:

– Marceleee, cine-i parașuta aia cu care flirtai tu pe Facebook adineauri? Ți-ai uitat computerul deschis și am citit tot.

– Care parașută, iubito? Ți s-a părut ție...

– Cum adică, mi s-a părut? Ia vino-ncoace, să-ți demonstrez! Uite ultimele mesaje: „Iubițel, abia aștept să ne întâlnim din nou și să ne iubim ca doi nebuni!”. „ȘI EU LA FEL. TE SUN MÂINE, DUPĂ CE PLEACĂ SCORPIA DE-ACASĂ. TE SĂRUT DULCE, MARCEL.” Ia să văd, ce mai ai de zis acum!?

– Draga mea, calmează-te, e o farsă, oricum ăla nu e scrisul meu.

– Cum adică, nu e scrisul tău?

– Păi ce, unde m-ai văzut tu pe mine că scriu cu litere de tipar?!

😃 

Doi tineri de curând căsătoriți se întorc de la serviciu. Acasă, ea spune:

- Iubi, am vești grozave pentru tine. În curând, vom fi trei în această casă.

Soțul vine spre ea cu un zâmbet fericit pe față. Își sărută soția, dar zâmbetul îi dispare când aceasta îi spune:

- Mă bucur că te simți așa, căci de mâine dimineață, mama se mută cu noi.

😃 

– Măi omule, de ce ești așa agitat?

– Nu știu ce să fac, să mă duc sau să nu mă duc mâine la nuntă?

– Dar cine se însoară ?

– Eu!

Cuvântul zilei:

CHIBZUIT, -Ă, chibzuiți, -te, adj. Care judecă o situație cumpănind toate eventualitățile; socotit, cumpănit. Vb. (a) chibzui. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1931, Leonard Nimoy, actor, regizor, poet, muzician și fotograf american. Este cunoscut în principal pentru rolul Spock din serialul Star Trek: Seria Originală și din seria de șase filme care au urmat serialului. Portretizarea lui Spock de către Nimoy, ca un personaj împărțit între logica rigidă și emoții umane reprimate, a avut un impact cultural semnificativ și i-a adus trei nominalizări la premiile Emmy.

Cuvântul aleatoriu:

A (SE) POCI, (mă) pocesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A(-și) schimba în rău înfățișarea sau forma; a (se) urâți, a (se) strâmba, a (se) schimonosi. 2. Tranz. (în superstiții) A desfigura, a sluți; spec. a deochea. 3. Tranz. (Rar) A meni cuiva ceva rău, a cobi. Din potcă.

POTCĂ, potce, s.f. (Pop.) 1. Încurcătură, necaz, supărare; vrajbă, ceartă. Expr. A da de potcă = a da de necaz. 2. Epitet depreciativ pentru o persoană nedezvoltată fizic, urâtă sau schiloadă; pocitanie; p. ext. epitet depreciativ pentru o persoană fără caracter. Din sl. potŭka.

Alte cuvinte:

POCIE, pocii, s. f. (Regional) 1. Par, arac împlîntat în pămînt ca să se poată urca pe el fasolea, mazărea, vița de vie; (la pl.) pari cu care se împrejmuiește un loc; pari cu un mănunchi de iarbă în vîrf, care se pun cînd se măsoară livezile de iarbă, spre a le putea da cu pogonul la cosit. 2. Prăjina de care se leagă undița. Sursa: DLRLC (1955-1957).

MATIMĂ, matimi, s.f. (Înv.) 1. Lecție; obiect de studiu, materie. 2. Pildă, morală, povață, învățătură. Din ngr. máthima.

Citatul zilei:

„Puţini oameni au puterea să pună în palma altcuiva emoții, într-o lume plină de măști și suflete goale...” (Marin Preda)

Gânduri uzuale

„Les sanglots longs
Des violons
De l’automne
Blessent mon coeur
D’une langueur
Monotone.”
(Paul Verlaine, „Chanson d’automne”)

După o noapte în care am dormit binișor (iubesc termenul ăsta), am visat și, culmea, chiar mi-am adus aminte ce am visat (lucru ce mi se-ntâmplă foaaaarte rar), astăzi de dimineață aveam niște gânduri destul de „îndrăznețe” în ceea ce privește continuarea „muncilor agricole” începute în săptămâna trecută. Asta se petrecea în momentul când am deschis ochii, căci după ce am deschis fereastra, am văzut că afară „e nori” (ha, ha) și din ei se cerne ceva ce nu e ploaie zdravănă, e o bură. Termenul de pe urmă are o mulțime de sensuri, vine de la verbul „a bura” și eu am ales acum înțelesul de „ploicică măruntă”, nu de „femeie din neamul burilor”. Deci, în fine, mă pot dedica (și iar ha, ha) scrisului pe blog. Astăzi, cuvântul „căzut la zar” în dexonline.ro („langoare”) m-a dus cu gândul (recunosc, cam ca nuca în perete) la versurile lui Verlaine, dar el suferea de apatia asta în timpul toamnei. Nu contează. Pe urmă, cu nostalgia grădinăritului amânat, mi-am amintit că, nu o dată, pe când dădeam iama prin buruieni, enervată că sunt muuuulte și cam „obraznice”, le comparam în minte cu reclamele insistente și destul de tâmpițele, care apar peste tot, în ziare, la televiziuni, pe Internet. Căutând glume (mai noi și mai vechi), am dat de textul ăsta, scris de mine acum vreo zece ani, deci antipatia mea e de lungă durată...

„Şi, nu ştiu dacă domniile voastre au observat, dar majoritatea reclamelor sunt despre slăbit, despre cum să câştigi 2.000 de euro stând acasă, despre pariuri sportive sau despre poker online. Deci, să pricep de aici că toată lumea vrea să fie slabă, să câştige bani fără să muncească (şi, ce e mai grav, fără să gândească) sau să parieze? Suntem îndemnați obsesiv să ne spălăm cu o anumită pastă de dinţi sau cu un anumit șampon, să ne îmbrăcăm de la o anumită firmă, să cumpărăm mobilă de la o altă firmă, să mâncăm doar salate și chestii „bio”, să mergem în locuri exotice cu diverse companii de turism, cheltuind niște bani grei (pe care mulți dintre noi nu-i avem) sau să ne găsim sufletul pereche prin „matrimoniale”. Şi multe altele. De indignare, nici nu mai am cuvinte, așa că acum mă duc să le caut şi voi reveni...”

!! Cuvântul aleatoriu: LANGOARE s.f. Privire galeșă și tristă./ Apatie, moleșeală. (< fr. langueur). Sursa: MDN '00 (2000). 

!  De aici, bineînțeles, gândurile mi-au zburat, zâmbind ironic și apoi chicotind, la cuvântul: 

LANGUROS, -OASĂ, languroși, languroase, adj. (Adesea peiorativ sau ironic; și adverbial) Plin de sentimentalism; galeș, sentimental. Din fr. langoureux. Sursa: DEX '09 (2009).

! A nu se confunda, Doamne, apără și păzește, cu...

LINGOARE s. f. (Înv. și pop.) Febră tifoidă. [Var.: lungoare, lângoare s. f.] Lat. languor, -oris. 

!! Cuvântul zilei:

SUNNISM s.n. Curent ortodox al islamismului care se bazează pe recunoașterea obligatorie a sunnei ca întregire a „Coranului”. Din fr. sunnisme. Cheia alegerii: 23 martie 1956, ziua de naștere a Pakistanului, prima republică islamică din lume.

SUNNA s.f. Tradiție sacră a islamului ortodox, care consemnează faptele și cuvintele atribuite profetului Mahomed. Din fr. sunna

!! Citatul zilei:

„Problema cu lumea este că oamenii inteligenți sunt plini de îndoieli, în timp ce oamenii proști sunt plini de încredere.” (Charles Bukowski)

!! Glumele zilei:

☺

Doi bărbaţi stăteau la taclale. Unul zice:

- De vreo şase luni m-am lăsat de jocurile de noroc, de vreo patru luni m-am lăsat de băut. De vreo două luni nu mai fumez şi ieri i-am intentat divorţ soţiei.

- Păi, cu soţia ta ce-ai avut? 

- Mi-am dat seama că nu merită ea aşa un bărbat perfect cum am devenit eu…

☺

Într-o dimineață, înainte de o luptă cu turcii, Ștefan cel Mare adună armata şi întreabă:

- Măi, cine-o băut asară?

Niciun răspuns.

- Cine-o băut asară? întreabă a doua oară.

Tot niciun răspuns.

- Cine-o băut asară? strigă domnitorul, nervos, a treia oară.

Din formație iese un tânăr oștean, cam pirpiriu, şi spune, sfios:

- Eu, măria ta!

- Măi, băiete, hai să ne dregem. Iar ceilalți, la luptă!

☺

Două blonde, citind „Codul bunelor maniere”, discută între ele:

- Uite, fată, ce scrie aici: „În societate trebuie să afişaţi mereu un comportament decent”. Oare ce înseamnă asta?

- Nu ştiu, fată, dar de cent să fie altcineva, noi suntem de euro şi dolar!

☺

Un tip îi spune colegului de birou:

- Ieri, la uşa mea au venit nişte sectanți. Spuneau ceva despre „o faptă bună, în fiecare zi”. I-am rugat să-mi ducă gunoiul. S-au supărat şi au plecat.

Niște gânduri ascunse după un nor

MOTTO: „Nu-ți fie frică să faci un pas mare. Nu poți trece o prăpastie din două sărituri mici.” (David Lloyd George)

Așaa... Deci, cred astăzi nu se pune problema grădinăritului, căci e nor, e friguț și parcă ar vrea să plouă. De pe la sfârșitul săptămânii trecute, am tot „mișunat” prin grădină, cam fără spor, obosind îngrijorător de repede, dar plină de entuziasm, iar acum chiar mă bucur că voi trece în „starea” de stand-by (și nu mă refer aici la un acord cu vreo instituție bancară, pentru că, vorba bancului, astea „îmi repugnă”). Am început să scriu de vreo oră și m-am gândit să zâmbesc mai întâi, cu speranța că îmi vor veni mai rapid niște idei. Am zâmbit, dar gândurile mele s-au ascuns fuguța după un nor imaginar, lăsându-mă singură cu Domnul Google, care m-a ajutat să ajung la dexonline.ro (cum fac aproape zilnic), apoi să găsesc două-trei cuvinte despre autorul citatului din motto și, în fine, să aleg o pictură a lui Ion Pacea (Fără titlu). Mda... cam atât!

J

O femeie ajunge la magazinul din cartier cu zece minute înainte să se închidă.

- Bună seara, aveți găini?

Vânzătorul, plictisit și obosit, scoate singura găină rămasă în lada frigorifică. O pune pe cântar și îi zicefemeii:

- Un kilogram și 250 de grame. Rămâne?

- Alta mai mare nu aveți?

Ăsta, destul de nervos, bagă găina în ladă și, neavând alta, tot punga aia o scoate. O așază pe cântar și ține degetul apăsat:

- Un kil și 650... 

- Perfect, le vreau pe amândouă!

J

– Mamiii, în patul meu doarme un bau-bau!

– Măi băiete, ai 35 de ani, iar pe asta ai adus-o aseară din club...

J

O tipă este sunată de o prietenă:

- Bună, vii la cafea?

- Ok, vin imediat!

- Știi ce, ia și țigări!

- Bine.

- Ăăă, ia și niște cafea...

- Fată, ia spune-mi, scaune ai, sau să trec și pe la „Ikea”?

♥ Cuvântul aleatoriu:

PACEA, pacele, s.f. 1. (Înv.) Partea de la genunchi în jos a piciorului la animalele cu blană; p. ext. blană prelucrată, de calitatea a doua, de pe picioarele unor astfel de animale. 2. (Reg.) Mâncare asemănătoare cu piftia, preparată din picioare de vițel sau de miel, mai rar de pasăre etc., cu adaos de ouă, de oțet sau de usturoi. Din tc. paça.

●

PACEA, Ion (1924-1999, n. Horopani, Grecia), pictor român. Membru de onoare al Academiei (1993). Peisaje („Marea”, „Port la Dunăre”), portrete („Figură pe fond negru”), compoziții (ciclul „Păsări”), naturi moarte („Flori”), viguros stilizate, cu acorduri cromatice grave și vibrante, asimilând organic spiritul creației populare. Sursa: DE (1993-2009).

♥ Cuvântul zilei:

(A) CONSILIA, consiliez, vb. I. Tranz. (Livr.) A sfătui. [Pr.: con-si-li-a] Din fr. conseiller, lat. consiliari. Cheia alegerii: Pe 19 martie 1958 a fost creat Parlamentul European ca for consultativ al Uniunii Europene. 

♥ P. S.

●  David Lloyd George, primul conte Lloyd George a fost un om politic britanic, prim-ministru al Regatului Unit în Primul Război Mondial, între 1916 și 1922. (Wikipedia)

(Nu am avut răbdare să caut mai multe, am mai aflat că e originar din Wales, că a fost membru al Partidului Liberal și că a scris cartea „Memorii de război”.) 

● STAND-BY [STEND-BAI] s.n. 1. (financiar) înțelegere dintre o bancă și client, potrivit căreia banca acordă acestuia dreptul de a obține credite succesiv, după nevoi, într-o perioadă convenită (3 la 5 ani). 2. (la aparatele electronice) indicație de stare între închis și deschis. În stand-by = în așteptarea unei comenzi. (< engl. stand-by). Sursa: MDN '00 (2000).

(Am vrut să-l folosesc în titlu, dar mi-am amintit (vai, nu pot să cred, mi-am amintit) că am mai făcut cândva vorbire despre acest termen, și în text și în titlu, așa că...)

●  PACEA / PACEA

(Cele două cuvinte se scriu la fel, doar că diferă accentul. Și sensul, bineînțeles.)

Gânduri care-mi zic „Cinel-cinel!”

„Nimeni nu te va salva pe tine, în afară de tine, dar merită să o faci. În această luptă nu este ușor să câștigi, dar dacă e să lupți pentru ceva, atunci luptă pentru asta.” (Charles Bukowski)

L

Astăzi m-am trezit, ca de obicei, foaaarte devreme. A se vedea, în poza de mai sus, un cocoș (imaginar) care, bombănindu-mă în mintea lui cocoșească, a cântat cam la o oră după ce eu îmi băusem deja cafeaua. Ăăă, îmi făcusem ieri planuri mari în ceea ce privește grădinăreala (da, știu, corect e „grădinărit”, dar mie-mi place mai mult termenul ăsta inventat de mine sau, poate, ba), dar nu prea mai este vremea de ieri, adică soare și cald. Mutra dezamăgită de la începutul textului nu e o ilustrare a mea, ci a cocoșului. Eu sunt suspect de liniștită și am gânduri destul de sprințare. Am plecat iar „cu copiatu'”, căutând glume mai vechi, dar m-am întâlnit cu textul următor, de prin 2022, și mi l-am reamintit. Apoi, tot reluat, un cuvânt ce mi-a (re)venit în minte (nu știu de ce) ieri, iar gândurile l-au „folosit” imediat, dar nu, n-au primit niciun răspuns...

â

Am vrut să-mi explic mai bine cum e cu „receptarea unui text literar”, deși subconștientul meu îmi șoptea s-o las baltă. Google m-a dus prin niște PDF-uri mult prea docte și scorțoase pentru gustul meu, așa că m-am gândit să reiau, pentru că se „asortează” perfect la ce m-am întrebat eu mai sus, expresia „unde dai și unde crapă”. După niște explicații absolut puerile (nu contează că se adresau elevilor), am găsit ceva care chiar mi-a plăcut, pe un site (blog) aparținând unui avocat, domnul Mihai Adrian Hotca, și mi-am permis să citez următoarele:

„Proverbul unde dai și unde crapă este susceptibil de multe accepțiuni, dar toată lumea este de acord că acesta este valabil în acele situații în care obiectivele urmărite sau rezultatele așteptate nu se produc, survenind însă alte consecințe neurmărite sau neașteptate. O poveste care pune în lumină acest aforism este ceea ce e cunoscut sub denumirea „efectul fluturelui” [Părintele teoriei bazate pe efectul fluturelui este Edward Norton Lorenz (1917–2008). Acesta a elaborat modele matematice menite să explice mișcarea aerului atmosferic]. Conform acestui efect, dacă un fluture își mișcă aripile într-un anumit loc, această mișcare a sa poate determina schimbări atmosferice semnificative în altă parte a globului, astfel că după o săptămână sau un anumit număr de zile este posibilă apariția unui fenomen natural (tornadă, uragan etc.) sau este determinată împiedicarea apariției unui asemenea fenomen. Altfel spus, fluturele își mișcă aripile într-un loc al planetei, iar modificările atmosferice survin în altă zonă a globului.

â

¶ Cinél-cinél, interj. Care se strigă înainte de a spune o ghicitoare și care înseamnă „ghicește” (din cine-l, un vechĭ imperativ d. a cini, a compune, a meșteșugi, sîrb. činiti, a fărmăca. Cp. și cu vrajă, în est „enigmă”. V. cinel. Sursa: Scriban (1939).

¶ CINEL s.n. Instrument muzical de percuție, alcătuit din două discuri metalice care se lovesc unul de altul, producînd un sunet strident, răsunător; cimbal. [< it. cinelli]. Sursa: DN (1986).

â

J

Într-un saloon intră un cowboy, urmat de un câine cam pricăjit. Toţi scot pistoalele şi-i zic:

– Ce respect e ăsta, omule, când tu intri cu javra unde noi ne odihnim?!

– Păi, câinele meu vorbeşte, e un câine deosebit, punem pariu şi, dacă aşa e, îmi dați toţi câte-un rând de whisky, iar dacă nu, mă scoateţi afară în șuturi. Ok?

Se apropie unu' şi zice către câine:

– Cum se numește, măi potaie, chestia aia de piele de o pui pe capul calului?

Câinele face:

– Ham!

Sar ăștia pe cowboy şi-l scot în șuturi afară. Se apropie câinele de el şi zice:

– Ah, fir-ar să fie, trebuia să zic „frâu”, nu?

J

La reuniunea de douăzeci de ani de la terminarea liceului, unul dintre foștii elevi se adresează dascălilor:

- Stimații mei profesori, mă tot frământă o întrebare: chiar atât de imbecil eram, de mă tot lăsați mereu corigent?

- Vaaai, se poate, domnule ministru!?