O învălmășeală de gânduri cu defazaj

Motto: „Cel mai fericit om e acela care face fericiți un număr cât mai mare de oameni.” (Lev Tolstoi)

Am căutat cuvintele în dexonline.ro și s-au potrivit la fix cu vălmășagul meu de gânduri de astăzi, multe dar ușor defazate, recunosc. Am scris rapid cuvintele din Dexonline, am scris niște glume și un text de acum zece ani, apoi am renunțat, deci plec de aici. M-am dat bătută, căci defazajul se accentuase între timp, și nu mai reușeam deloc să fiu la aceeași „frecvență” cu o parte dintre gândurile mele. Bun și-așa...

Cuvântul zilei:

ÎNVĂLMĂȘEALĂ, învălmășeli, s.f. 1. Îngrămădire dezordonată de lucruri sau de ființe; forfoteală a unei mulțimi; neorânduială; p. ext. zgomot mare, zarvă. ♦ Fig. Confuzie, zăpăceală. 2. Luptă, încăierare, învălmășag. Învălmăși + suf. -eală. Cheia alegerii: În anul 1883 are loc o busculadă pe nou inauguratul pod Brooklyn, în New York. 12 persoane mor în învălmășeală și 36 sunt grav rănite.

Cuvântul aleatoriu:

DEFAZA, defazez, vb. I. Tranz. (Elt.) A realiza un defazaj. Din defazaj.

DEFAZAJ, defazaje, s.n. (Elt.) Diferența dintre fazele a două mărimi sinusoidale de aceeași frecvență. (Din fr. déphasage). Sursa: DEX '09 (2009).

Addenda:

© imagine Tiberiu (v. cuvântul zilei, dexonline.ro)

😊

Un om de la ţară, împreună cu băiatul său, merg la un mall „fițos” de la oraș. Rămân amândoi „blocați” în fața celor două ziduri strălucitoare, care se despărțeau şi apoi se uneau la loc. Băiatul întreabă, uimit:

- Tată, ce-i asta?

Tatăl, care în viața lui nu văzuse un lift, răspunde:

- Fiule, n-am mai văzut aşa ceva în viața mea, nu știu ce poate fi!

În timp ce se uitau amândoi, cu ochii ieșiți din orbite de uimire, o bătrânică într-un cărucior cu rotile vine, apasă un buton, cele două ziduri se deschid, iar bătrâna intră într-o cameră micuță. Zidurile se închid, iar cei doi văd niște cerculețe mici de lumină, care se aprindeau și se stingeau. Zidurile se deschid din nou și apare o blondă superbă de vreo douăzeci de ani. Tatăl zice:

- Măi, băiete, ia du-te tu fuguța și cheam-o pe mă-ta!

😊

 Inginerul agronom către badea Văsâi:

- Bade, păi, cu metoda asta învechită nu o să obții nici măcar cinci kile de pere din pomul ăsta...

- Apăi, dom'le dragă, ai dreptate, n-oi obțîne, fiin'că e prun...

😊

Un tip îi zice amicului său, la telefon:

- Aseară, nevasta-mea mi-a lăsat un bilețel pe frigider: „Nu mai merge! Nu mai suport! Plec la mama!” Am deschis frigiderul și mergea perfect. Cine să le mai înțeleagă pe femei!

©

Motto: „E greu să găsești o pisică neagră într-o cameră întunecoasă, atunci când ea nu se găsește acolo.” (Confucius)

Ca să parafrazez, e greu să-ți găsești gândurile când e mare învălmășeală în mintea ta și, sincer, când nici nu prea ai chef să le cauți. Căci gândurile mele sunt pe acolo, pe undeva, asta e sigur. Deci titlul (Nota mea: „Hai la gânduri proaspete, neamule!”) este doar un șiretlic de marketing, advertising, PR și alte asemenea bla-bla-uri care hălăduiesc pe dulcile noastre plaiuri mioritice și ne „zăpășesc di cap”. Sunt un pic confuză, dar o să-mi treacă. Ei, în așteptarea momentului când o să-mi pot aduna gândurile ca să le aștern pe hârtie (pe cele care merită, bineînțeles), o să fac și eu ca o prietenă din tinerețe (o ardeleancă din Dej) care, vrând să se îndulcească un pic cu zahăr vanilat, a înghițit din greșeală praf de copt, după care mi-a spus, calmă: „Ei, asta e, acum mă duc să dospesc nițel...”

Gânduri răzlețite

Motto: „Sunt cunoscut pentru ironia mea, dar nici măcar mie nu mi-ar fi venit ideea de a face o statuie a libertății în portul New York-ului.” (George Bernard Shaw)

De vreo câteva zile, de când au încetat ploile, nu am mai dat pe la blog, nu am mai „răsfoit” nici dexonline-ul, căci am încercat să-mi dedic timpul grădinii și casei (adică, mai mult ca de obicei). Nu prea am spor în ceea ce fac, obosesc destul de repede, mă cam dor oasele, dar îmi zic mereu, mai în gând, mai cu voce tare, cu autoironie sau cu năduf, răspunsul la o lozincă tâmpită din „iepoca de aur”, adică pionierescul „Tot înainte!”

Iată acum rezultatul incursiunii mele prin postările trecute: două texte, trei glume, o imagine și un motto, „furate” de ici, de colo (tot de la mine). Aș zice că doar titlul este „în premieră”, deși nu bag mâna-n foc nici pentru asta...

😕„M-am apucat, în această dimineață de sâmbătă, să citesc „ultimele știri”. Maaare greșeală! Gândurile mele cele curajoase și pozitive s-au îngrozit, au intrat în panică, și acum tremură și stau ascunse sub pătucurile lor. Accidente, un alt val de virusare, numit Omicron, cutremur în Japonia, „carnagiu” nu mai știu pe unde, inflație, facturi apocaliptice, vizibil umflate și mincinoase, amenințare cu război. Mi-am zis o rugăciune în gând, mi-am șoptit, destul de neconvingător, „Zoe, Zoe, fii bărbată” și, după ce-am respirat rar și calm timp de vreo cinci minute, sunt gata să scriu...” (22 ianuarie 2022, „Gânduri pitite sub pat”)

😃 Text „haios” de pe Facebook (Din timpul pandemiei)

„Când trece criza asta, sper ca Uniunea Europeană să fie sinceră cu ea însăși și să se recunoască în acest tablou:

Familia europeană este compusă din mama și tata (Germania și Franța), niște copii răsfățați și nedisciplinați (Italia, Spania și Grecia), frații lor cu apucături adolescentine (Belgia și Olanda), mătușile ursuze (Suedia, Danemarca și Finlanda), nepoata care se îmbracă ciudat (Irlanda), verii pe care uită uneori să îi cheme la aniversări (Austria, Polonia, Cehia, Croația, Slovenia, Slovacia), ăia doi mai mici cu care nu știi niciodată ce fel de rudă ești (Cipru și Malta), exoticul care face senzație când apare (Portugalia), vecina care susține că e rudă cu mătușa din partea socrului (Luxemburg), alții pe care îi vezi doar la nunți, botezuri și înmormântări (Estonia, Letonia și Lituania), afurisitul de nepot care se urcă pe mese și trântește porțelanuri (Ungaria) și verii de la țară, despre care toată lumea crede că-s adoptați (România și Bulgaria). A, și bunica senilă care a zis că ea-și bagă picioarele în familia asta. O știți, da?

Într-o bună zi, unul ia un virus. Și toată lumea din familia asta, inclusiv bunica, își dă seama că a crescut în case diferite, în camere diferite, a mâncat la mese diferite, cu argintării diferite. Și fiecare se închide la el acasă, cu obloanele trase. Numai că nu toți vor ieși la fel de bine din boală.”

(NOTĂ: Deja l-am scris pe blog. De două-trei ori. Din păcate, autorul e anonim)

😃 Să ne distrăm oleacă...
😃

La școală, un puști află de la colegii lui că cei mai mulți dintre adulți ascund secrete murdare, prin urmare este foarte ușor să-i șantajezi. I s-a mai spus că tot ce trebuie să faci este să le spui „știu întregul adevăr”. Așa că puștiul nu stă pe gânduri și vrea să încerce puterea celor trei cuvinte când ajunge acasă. La intrarea în casă este întâmpinat de maică-sa, așa că îi spune, pe un ton confidențial, „Mamă, știu întregul adevăr”. Fără să stea prea mult pe gânduri, mama îi dă o bancnotă de 10 de lei și-l roagă: „Să nu-i spui nimic lui taică-tău”. Mulțumit de cum se așezaseră lucrurile, micul șantajist îl așteaptă pe tatăl său să se întoarcă de la serviciu și îl informează din start, că „știe întregul adevăr”. De prisos să spunem că tatăl îi întinde o bancnotă de 50 de lei și îi cere același lucru: „Te rog să nu-i spui nimic maică-tii”. Foarte mulțumit, puștiul era a doua zi în drum spre școală și îl vede pe poștaș în fața casei. Se gândește în sinea lui „De ce nu?” și îl abordează și pe acesta: „Știu întregul adevăr”. Poștașul scapă ziarele din mână, deschide brațele emoționat și-i spune: „Atunci vino aici și dă-i lui tati o îmbrățișare!”

😕

Pe un şantier, în România:

– Șefule, mi s-a rupt lopata, ce să fac?

– Sprijină-te şi tu de betonieră, că nu mai avem lopeţi...

👱

O blondă se adresează unei brunete:

– Cine spune că eu sunt o incultă face o mare eroare. De curând, am fost angajată la un centru național de reactivi izopropanici nucleari cuantificați şi trifazați pentru implementări în crestomația semantică.

– Şi, ce faci acolo?

– Păi, păzesc reactivii izopropanici cuantificați, pentru că la noi se fură ca-n supraaglomerația clorofiliană angiospermică şi gimnospermică perenă, cărora voi, brunetele, îi spuneți „codru”.

Gânduri ca o ghipură...

 „Existența, cred eu, nu se compune din evenimente mari. Acestea vin și punctează o viață, creând un calendar subiectiv. Viața, după mine, este o înșiruire de zile anonime, de fapte mărunte. Din rezultanta lor poți conchide dacă ai fost fericit sau nu.” (Rodica Ojog-Braşoveanu, „Anchetă în infern”)

În sfârșitul ăsta de primăvară, destul de ploios, nu prea m-am putut ocupa de grădină așa cum trebuie, însă, printre picături, am cules urzici, spanac (de la mine), am primit lobodă și mărar (de la prieteni) și, mda, am cumpărat restul de la diverse magazine, iar pe urmă am gătit cu frenezie verdețuri/legume sub toate formele, plus salate, pe care le ador. Azi m-am „izmenit” oleacă și am făcut o supă-cremă de lobodă. De milioane! Mda, nu cred că interesează pe nimeni (acum, în momentul ăsta, nici măcar pe mine) lucrul ăsta, și nu asta voiam să scriu, de fapt. Zilele trecute, am găsit într-una dintre cărțile Rodicăi Ojog-Brașoveanu (colecția de nuvele intitulată „Grasă și proastă”) cuvântul „ghipură”. Nu-l știam. Sau îl știam și l-am uitat, asta fiind varianta și mai „rea”. Cartea am recitit-o săptămâna trecută, nu pentru că uit, ci pentru că-mi face o plăcere imensă, mă amuză și, uneori, mă inspiră, stilul inconfundabil al romanelor „reginei genului policier românesc”, cum a fost numită autoarea. O să scotocesc prin bibliotecă și cred că o să mai recitesc câteva dintre scrierile domniei sale. Deși am trei volume noi (cu trei autori diferiți) cumpărate de curând, care mă așteaptă. Dar îmi place sentimentul ăsta, că am o „rezervă” de cărți necitite. Buuun, nu vreau să vă plictisesc. Cuvântul pe care eu nu-l știam și niște glume vor încheia postarea de azi...

GHIPURĂ s.f. 1. Gen de dantelă cu ochiuri largi, a cărei împletitură comportă un sistem de fire ce evoluează diferit. 2. Desen care, prin forma sa, amintește de ghipură (1). (< fr. guipure). Sursa: MDN '00 (2000).

Glume:

😊

În fiecare dimineață, eu exclam:

- Uau, ce vis frumos!
Mintea mea, trei secunde mai târziu:
- Care vis?

😆
Soțul vrea să plece la sală și, politicos, își invită și soția:
– Iubito, plec la sală. Ai vrea să mergi cu mine?
– De ce? Îţi par grasă?
– Dacă nu vrei să mergi, nu mergi!
– Aha, acum sunt şi leneșă?
– Calmează-te, dragă! Nu am insinuat nimic!
– Acum sunt şi isterică, nu?
– Nu am spus asta!
– Aha, bravo, deci sunt şi mincinoasă, pe deasupra!
– O.k. Stai acasă!

– Stai puțin! Dar de ce vrei tu să te duci singur la sală?

😂

Nea Vasile, dintr-un sat de lângă Vaslui, văzând în ce hal a ajuns, hotărăște să nu mai bea. După zece zile de abstinență își aduce aminte următoarele:

1. De fapt, e medic stomatolog, în Iași.

2. E căsătorit și are doi copii.

3. În urmă cu cinci ani, a venit în satul vasluian la pescuit.

😂😆😊

Niște gânduri care se-ntreabă: „DE CE?”

 

MOTTO: „Acceptă incertitudinea. Unele dintre cele mai frumoase capitole din viețile noastre au căpătat titlu mult mai târziu.” (Bob Goff)

După ce am scris niște glume pe Facebook, cu speranța că-mi vor schimba un pic dispoziția destul de „mohorâtă” (din motive absolut puerile, nesemnificative și chiar rizibile, recunosc), acum mă întreb de ce m-am mai obosit să le caut, dar mi-am zis că poate alții se vor amuza citindu-le (din nou). Pe urmă, căutând glumele, am dat de o postare din 2024, m-a amuzat oleacă poza (amintindu-mi de întâlnirile „aranjate” din junețea mea), iar textul de mai jos l-am reluat pentru că nu explicasem cuvântul la care mă refeream atunci. Acum iar mă întreb: de ce tot reiau ce am scris, de ce vin la blog dacă nu am nimic nou de zis și, mai ales, de ce... Nu, asta n-o mai scriu. Bun, iată textul, iar ca addenda, termenul lipsă, să zicem că în loc de cuvânt aleatoriu...

Păi, ca să zic așa, ziua mea a început destul de banal și, până la un timp, mi-am urmat suita monotonă de tabieturi: trezirea pe la ora șase, dușul de dimineață, micul dejun, o raită prin livadă, apoi un pic de cafea, băută în timp ce treceam pe la Dexonline să văd cuvintele zilei de marți pentru a le posta pe Facebook. Fiind sărbătoare, mi-am plănuit niște citit, dezlegat rebusuri și să văd câteva episoade din serialul american „Criminal minds”. Dar totul s-a dus de râpă din cauza unei inundații (provenită de la chiuveta din bucătărie, unde se fisurase un racord). După ce am oprit apa de la robinetul principal (sau, mă rog, cum s-o fi numind) și după ce am plâns vreo cinci minute, am trecut la scosul apei, ceea ce mi-a ocupat mai toată dimineața. Cuvântul care mi-a dat ideea titlului este cel aleatoriu (adică la care am dat eu cu zarul) și provine de la verbul „a ghigosi”. Iată un regionalism pe care eu nu-l știam și, când l-am găsit, gândurile mele, destul de numeroase și vioaie, se înghesuiau să iasă-n față, ca să le trec aici. După „accidentul” casnic, petrecut în timp ce eu scriam aici de zor, multe dintre gânduri s-au împrăștiat care-ncotro, amărâte și iritate, iar cele șapte-opt (rămase în minte) se ghigosesc, dar acum în sensul că se bat între ele. Așa că am pus poza asta haioasă, și plec de-aici, căci mi s-a cam făcut foame...

Addenda:

(A) GHIGOSI, ghigosesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A îndesa, a îngrămădi. A bate (tare) pe cineva. Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

♦

Iată și un text (postat pe Facebook de Daniel Constantin Găucan, în 22 decembrie 2022), text pe care-l notasem într-o agendă și, mda, l-am uitat acolo:

Fondatorul Toyota, Sakichi Toyoda, întotdeauna a folosit regula celor cinci „De ce”. A folosit această metodă în toate situațiile neclare și acest lucru a funcționat întotdeauna pentru el. Iată regula. De exemplu, vrei o haină de blană. Te întrebi „De ce vreau o haină de blană?” Acesta este primul „De ce”. Răspunzi „Pentru că vreau să surprind pe toată lumea.” Bun, al doilea „De ce”: „De ce vrei să surprinzi pe toată lumea?” Răspuns: „Pentru că vreau să fiu observat/ă.” Al treilea „De ce”: „De ce ai nevoie să fii observat/ă?” Răspuns: „Pentru că mă simt nesigur/ă”. Al patrulea „De ce”: „De ce te simți nesigur/ă?” Răspuns: „Pentru că nu există nicio modalitate prin care să mă pot împlini, pentru că bat pasul pe loc.” Al cincilea „De ce”: „De ce nu te poți împlini?” Răspuns: „Pentru că fac lucruri care nu-mi plac.” Acum, spune-mi ce are de-a face o haină de blană cu asta? Sakichi Toyoda a învățat că răspunsul la cel de-al cincilea „De ce” este rădăcina cauzei, care, la prima vedere, nu este vizibilă. Al cincilea „Pentru că” scoate la iveală ceea ce este ascuns. Dacă vreți, al cincilea „Pentru că” este adevăratul voi. Este un mod foarte eficient de verificare a ceea ce ascundeți de fapt, ce vă este frică să recunoașteți, chiar și față de voi înșivă, ce vreți cu adevărat și ce este doar beteală. Mulțumesc, Toyoda-san, nu doar pentru Toyota.” 

Text preluat prin intermediul Monicai Póka. Mulțumesc.

Cuvântul zilei:

CARET, careți, s.m. Broască țestoasă comestibilă din mările calde lungă de 60-80 cm, înotătoare, din a cărei carapace cornoasă se obține bagaua (Eretmo-chelys imbricata). Din fr. caret. Cheia alegerii: Ziua mondială a broaștelor țestoase.

(Nota mea: Sper din tot sufletul să nu apară și Ziua mondială a limacșilor!)

♦

Citatul de azi:

„Câteodată oamenii se împiedică de adevăr, dar de cele mai multe ori se ridică și merg mai departe...” [Emil Cioran]

♦
Versurile de azi:

cerne Doamne liniştea uitării
peste nesfârşita suferinţă
seamănă întinderi de credinţă
şi sporeşte roua îndurării

răsădeşte Doamne dragostea şi crinul
în ogorul năpădit de ură
şi aşterne peste munţi de zgură

liniştea iertarea şi seninul 

(Corneliu Coposu, „Ruga”)

Absenteism și gânduri despre el...

Când am pus titlul, adică acum zece minute (căci, între timp, am vorbit un pic la telefon), am pornit de la ideea că nu am mai dat pe la blog de mult. Am fost absentă. La propriu și la figurat. Dar mai aveam multe alte lucruri de împărtășit aici. Și, da, ați ghicit, am uitat aproape toate acele „lucruri”. Mi-a rămas în minte doar o ușoară enervare și ciudă pe mine însămi, din cauză că iarăși am văzut până la capăt un serial american, încăpățânându-mă, deși cel de-al treilea sezon a fost de-a dreptul tâmpit, de o stupizenie fără margini. Ei bine, am ajuns la final, cu nervi și necăjită că am pierdut timpul. Pe urmă, mi-am zis că, din cauza ploilor nesfârșite de pe la noi, am timp destul, pe care să mi-l petrec în casă. Am și citit, am (des)făcut rebusuri, am „prestat” acțiuni gospodărești, în afară de cele în aer liber, grădina mea fiind acum o combinație între mlașină și junglă, prin care mișună broaște, mulți limacși și, mai nou, șerpi. Deci, fuguța în casă. Am spicuit din definiția absenteismului următoarele:

Absenteismul parlamentar este o practică folosită mai ales de deputații aflați în opoziție, constând în neparticiparea la sesiunile parlamentului, cu scopul de a întârzia sau de a împiedica adoptarea unor legi. Lipsă de asiduitate în muncă; comportament al celui care este adesea absent. Absență frecventă și nemotivată dintr-un loc de muncă. (Sursa: dexonline.ro)

Bancuri:
😃
Ieri, la o bere cu vecinul meu chinez, l-am întrebat:
-Ascultă, Xing, pe tine nu te enervează când lumea spune că voi, chinezii, semănați între voi?
- Xing plecat să ia bere. Eu soția sunt!
😃
Unu’ cu un Logan, la semafor, îi face semn unuia cu Ferrari să coboare geamul și îl întreabă sec:
– Ești mulțumit de ea, că am văzut că nu prea își cumpără lumea?
😃

Soţia se întoarce acasă foarte târziu după petrecerea dată de firmă.

- Iubi, nu te enerva. Îţi povestesc cum a fost: toţi au băut, eu n-am băut, toate tipele s-au sărutat cu bărbaţi, eu nu m-am sărutat, am mâncat salate, am dansat, am participat la concursuri. Și gata. Ai o soţie mișto. Întrebări sunt?

- UNDE îţi este rochia?
😃
Doi prieteni stau de vorbă la o bere:
- De o bucată de vreme nevastă-mea umblă prin casă așa cum a venit pe lume.

- Dezbrăcată?

- Nu, urlând!

Niște gânduri despre bagatele...

Motto: „Caracterul omului poate fi dedus din manifestările lui mărunte. Pentru lucrurile importante oamenii îşi iau precauţii; în gesturile mici ei se manifestă după natura lor şi fără a-şi da osteneala să se mai ascundă.” (Arthur Schopenhauer)

Nu am chef de scris azi. Deloc. Motivele mă privesc. Dar am făcut un efort de voință și am „însăilat” vreo două vorbe. Și am repetat câteva glume. Cam atât!

Cuvântul aleatoriu (din dexonline.ro):
JUCĂREA, JUCĂRICĂ, jucărele, s.f. Jucărie mică, jucărioară. Jucărie + suf. -ea. (Jucărică: cu schimbare de sufix).
JUCĂRIE, jucării, s.f. 1. Obiect cu care se joacă copiii. Fig. Persoană sau lucru ajuns la discreția cuiva; păpușă, marionetă. 2. Fig. Lucru neînsemnat; fleac, bagatelă, nimic. – Juca + suf. -ărie.

Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei:

DISFORIE s. f. (Med.) Tulburare a dispoziției (3) manifestată printr-o stare (penibilă) de tristețe și frică, însoțită uneori de iritabilitate extremă și de agresivitate. Din fr. dysphorie. Cheia alegerii: Ziua internațională împotriva homofobiei, bifobiei și transfobiei.

GLUME:

Doi vechi amici se întâlnesc "la una mică", după o perioadă de timp.

– Măi omule, ai auzit de cazul acelei tinere care s-a dat drept bărbat și s-a înrolat în armată? întreabă unul dintre cei doi prieteni.

– Dacă am auzit?! a râs celălalt. Păi, a fost în aceeași companie cu mine! O tratam ca pe unul dintre noi: făceam instrucția împreună, luam masa împreună, dormeam împreună, făceam duș împreună, tot! Și nici nu arăta rău!

– Dar cum Dumnezeu nu s-a prins nimeni? a întrebat primul, neîncrezător.

– Doar nu-ți închipui că s-a gândit vreunul din noi s-o dea de gol?! răspunse celălalt.

&

Doi soți stau de vorbă, la cină:

- Dragă, de ce, deși mâncăm la fel, tu ești slab și eu grasă?

- Păi, depinde de constituție...

- Și în ce articol din Constituție spune că eu trebuie să fiu aia grasă?

&

El (cu timiditate):

- Iubi, pot să ies și eu la o bere cu băieții?

Ea (iritată):

- Păi, n-ai mai fost și acum trei ani?

P. S.

# Imagine © Radu Borza (în Dexonline, la cuvântul „disforie”)

# Arthur Schopenhauer a fost un filosof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinței” în sfera reprezentării lumii și în comportamentul uman. Este cel mai bine cunoscut pentru lucrarea sa din 1818, „Lumea ca voință și reprezentare” (extinsă în 1844), unde caracterizează lumea fenomenelor ca un produs al unei voințe metafizice oarbe și insațiabile. (Sursa: Wikipedia)

Gânduri și cuvinte en detail

 

Motto: „Cuvântul potrivit poate fi eficient, însă niciun cuvânt nu a fost vreodată la fel de eficient ca o pauză la momentul potrivit.” (Mark Twain)

     După vreo trei zile cu ploi, o mică vijelie și, peste toate, un vânt puternic, neuronii mei mi-au zis în cor „Hai, pa!” și s-au ascuns care pe unde au apucat. Nu am gânduri (de împărtășit) nici en gros, nici en detail, nu am niciun chef, dar mi-a plăcut poza de la cuvântul zilei (de alaltăieri) din Dexonline, așa că am „expus-o”, am scris și termenul aferent, iar cuvântul aleatoriu (de azi) îmi reflectă exact „starea” de până acum: cu anasâna am făcut șmotru prin casă, cu anasâna mi-am pregătit prânzul și tot cu anasâna m-am așezat la laptop ca să scriu câteva vorbe. Mai târziu, o să dezleg niște rebusuri, o să citesc oleacă sau o să văd un film, și poate că o să ies din butoiul cu melancolie blegoasă în care înot acum...

EN DETAIL loc. adj., loc. adv. (Care este) în cantități mici, cu bucata, cu amănuntul. [Pr.: ãdetaĭ] Loc. fr. Cheia alegerii: Pe 11 mai 1865, la Paris, în apropiere de gara Saint-Lazare, se deschidea un mare magazin care avea să devină un magnet pentru întreaga lume: Le Printemps. Proiectul a fost ideea unui fost vânzător de haine de damă, Jules Jaluzot, care a investit cu înțelepciune zestrea tinerei sale soții. Capodoperă Art Nouveau, actuala clădire și marea sa cupolă cu vitralii au fost ridicate în 1908. Astăzi, Le Printemps este o destinație obligatorie pentru orice vizită în capitala Franței.

ANASÂNA s.f. (Reg.; în expr.) A lua (sau a duce, a aduce etc.) cu anasâna = a lua (sau a duce, a aduce etc.) cu forța. Din tc. anasını.

Bancuri:

Un bărbat intră într-un magazin și-i zice vânzătorului:
- Dați-mi, vă rog, 5 grame de salam.
- Dom' le, faceți mișto de mine?
- Dacă voiam să fac mișto, îl ceream și feliat...
^^^

Soțul vine neanunțat acasă, dintr-o delegație. Intră grăbit în casă, caută în șifonier, sub pat, în baie, nimeni. Se întoarce către soție și zice:

- Ai îmbătrânit, femeie!
^^^
Un bărbat se duce la psiholog:
- Nu știu ce să mă fac, domnule doctor. Căsătoria mea a intrat într-un impas.
- Cum așa?
- Păi, soția mea nu mă poate suporta când sunt beat, iar eu nu pot s-o sufăr când sunt treaz.
^^^

Un tip povestește colegilor de birou:

- După pauza de masă, m-am oprit astăzi în fața unui hotel și am strigat: „Vine nevastă-ta!”. Douăzeci de bărbați au sărit pe geam. M-am distrat. Mă mai duc și mâine!

P. S. © imagine Ștefania („en detail”, dexonline.ro)

Gânduri care împrumută pe termen lung

„Cel mai înțelept om pe care l-am cunoscut vreodată m-a învățat ceva ce n-am uitat niciodată. Și, deși nu l-am uitat niciodată, nici nu am memorat prea bine acel ceva. Așa că, ceea ce mi-a rămas este amintirea că am învățat ceva foarte înțelept, de care nu prea îmi amintesc.” (George Carlin)

   Pentru că astăzi, cuvântul zilei se referă la George Carlin (despre care eu am tot scris și de la care am „împrumutat” multe citate), am căutat unul care să se potrivească cu subiectul ales de mine și, în subsidiar, cu ticăloasa asta de uitare care mă bântuie. De-a lungul vremii, cred că am tot „împrumutat”, de la diverse persoane, cuvinte, expresii, comportamente, bancuri, sfaturi (mă rog, lista e lungă, dar eu n-am avut niciodată pretenția că aș fi o „originală”). Ce au în comun toate acestea? Mi-au plăcut muuult. Și unele continuă să-mi placă. Vă amintiți că am recunoscut deja că sunt o colecționară pasionată. Am „colecționat”, printre altele, chiar și acest model de blog-jurnal în care scriu cu mare drag. Poza de la început, cu pagina de jurnal, scrisă cu toc și peniță, este o trimitere autoironică la vârsta-mi matusalemică (exagerez, eu am început să scriu, în clasele primare, cu stilou, apoi am continuat cu celebrele pixuri). Cuvântul aleatoriu de astăzi mi-a amintit că am mai „împrumutat” ceva, și anume, salutul cu copilărescul „pup”. Mda, și de aici, m-am cam „pierdut” printre cuvinte și am uitat ce mai aveam de gând să scriu. Las pe mâine, dacă-mi voi aminti...

PU (PUP) interj. (se folosește repetat pentru a reda strigătul pupezei.) /Onomatopee.

A PUPA, pup, vb.tranz. (fam.) 1) A atinge (ușor) cu buzele (în semn de dragoste, de respect, de afecțiune sau de umilință); a săruta. ◊ A pupa în bot (pe cineva) a se linguși (pe lângă cineva). 2) (precedat de negația nu) A nu obține, deși dorința există. /<lat. puppare.

PUP, pupi, s.m. (în limbajul copiilor) Gest constând în atingerea cu buzele în semn de afecțiune. 

A SE PUPA, mă pup, vb. intranz. A face (concomitent) schimb de pupături (cu cineva). ◊ A se pupa în bot (cu cineva) = a se afla în relații de mare prietenie (cu cineva). /<lat. puppare.

Sursa: NODEX (2002)

(A) PUPA, pup, vb. I. (Fam.) 1. Tranz. și refl. recipr. A (se) săruta. ◊ Expr. (Tranz.) A pupa în bot (pe cineva) = a linguși, a adula (pe cineva). (Refl. recipr.) A se pupa (în bot) cu cineva = a se înțelege bine cu cineva, a se afla în relații de intimitate cu cineva. 2. Tranz. (Mai ales în construcții negative) A nu ajunge la ceva râvnit; a nu dobândi. Ex. Nu mai pupi tu plimbare. Lat. *puppare.

Sursa: DEX '09 (2009)

PUP, s.m. [Pl: ~i, (rar, sn) ~uri / E: srb pupa, ucr пуп] 1. (Reg) Boboc de floare. 2. Mugur. 3. (Fig; Trs) Copil mic. 4. (Reg; îs) Pupul făinii = Lamura fainii. 5. (Reg) Altoi. 6. (Olt; Ban) Pată mică. 7. (Trs; Ban; mpl) Motiv ornamental, desen în forma unor cerculețe folosit la cusăturile și la țesăturile țărănești. 8. (Reg) Motiv ornamental făcut pe colaci.

Sursa: MDA2 (2010)

Cuvântul zilei:

MORDACE, adj. invar. (Livr.) Mușcător. Din lat. mordacis. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1937, George Carlin, comedian de stand-up american, care a câștigat cinci premii „Grammy” pentru albumele sale de comedie. Este cunoscut pentru satira sa mușcătoare despre societate, religie, clasa politică, limba engleză și multe alte subiecte considerate tabu.

Post-scriptum:

Cam astea sunt „elementele” materiale ajutătoare, ca să zic așa: cafeaua, ochelarii, laptopul și carnețelul unde-mi notez câte ceva până „trec pe curat”. Dar în zilele când nu am idei, recuzita e destul de nefolositoare...

Glume:

😆
Discuție între doi iubiți:
- Scumpule, ce-ți place ție mai mult la mine?
- Sânii!
- Hm, mă refer la interior...
- Covorul din living.
😆
Două blonde stau la taclale. Una dintre ele întreabă:
– Auzi, fată, ce-nseamnă „insuficiență cardiacă”?
Cealaltă îi răspunde:
– Păi, cred că e atunci când nu ai suficienți bani pe card…
😆
- Domnule doctor, ce-mi sugerați pentru a pierde din greutate?

- Un pahar de apă cu trei zile înainte de a mânca!

Iarăși niște gânduri reluate

MOTTO: „Faptul că viața-i o sărbătoare, i-a scandalizat pe unii. Dacă au ales să fie nefericiți, treaba lor. Deși eu am parte de toate grijile, toate necazurile, toate dezamăgirile, nimeni nu va afla nimic. Nici măcar eu.” (Marcel Jouhandeau)

„Chiar nu aveam de gând să mai scriu și astăzi, dar aseară, când am aruncat o scurtă privire pe Facebook, am dat de următoarea zicere (a unui anonim): „Prima greșeală: să crezi că lumii îi pasă de tine. A doua greșeală: să îți pese de ce crede lumea.” Foarte „ca lumea”, ca să mă exprim așa. Ei bine, eu am făcut, de-a lungul vieții, aceste două greșeli. De nenumărate ori. Și da, am fost dată (sau m-am dat singură) cu capul de pereți din această cauză. Acum m-am mai „vindecat” un pic. Însă, gândindu-mă mai bine, eu am făcut (și mai fac) și o a treia greșeală: mie îmi pasă de lume. Nu de toată LUMEA, ci de cei din familie, de prieteni și de cunoștințe. Chiar îmi pasă. Că nu știu mereu să o arăt, asta e altă poveste. Dar, din păcate, mi-a păsat cam prea mult și, uneori, am fost dezamăgită crunt. Dar, poate, și eu am dezamăgit pe alții. În regulă, mă opresc aici. Urmează, pe peronul din dreapta, un citat, iar pe peronul din stânga, două-trei bancuri...

&

„Motivul pentru care vorbesc cu mine însumi este că sunt singura persoana ale cărei răspunsuri le accept.” (George Carlin)

😃

- Domnule doctor, îmi tremură mâinile tot timpul!

- Bei mult?

- Nu. Mai mult dau pe jos!

😃
Nevasta se trezește, îl vede pe soțul ei umblând în frigider și-l întreabă:
- Ce faci acolo?
- Am insomnie, răspunde soțul.
- Și, ce cauți în frigider?

- Păi, să vezi, am numărat în gând până la o mie de oi și apoi mi-am adus aminte de friptura de berbecuț...

😃

Un bărbat i se destăinuie prietenului său despre întâmplarea ciudată de care a avut parte:

- Mișule, ascultă-mă. Mergeam spre casă de la serviciu și, în drum, văd o broască. O iau acasă, o hrănesc, îi fac baie și o culc lângă mine pentru a o încălzi. Când mă trezesc, observ că broasca s-a transformat, ca în poveste, într-o blondă superbă. Mă crezi, Mișule?

- Te cred, de ce întrebi?
- Păi, pentru că nevastă-mea nu mă crede...

P. S. 

_ Marcel Jouhandeau a fost un scriitor francez, care a publicat și sub pseudonimul Marcel Jouand. Proza sa cultivă alegoria vizionară și satira crudă și este dedicată provinciei natale și relațiilor matrimoniale. (Wikipedia)

*

_ George Denis Patrick Carlin a fost un actor de comedie și scriitor american, care a câștigat cinci premii Grammy pentru albumele sale de comedie. Tema sa favorită a constituit-o critica adusă societății, clasei politice, religiei, limbii engleze și altor subiecte considerate tabu. (Wikipedia)

* 

_  Poza este din categoria „ca nuca-n perete” sau ca replica dintr-o scenetă comică de demult, „n-am avut altă rimă”. Dar e haioasă, nu?

*

_ După ce am schimbat înfățișarea blogului (da, iar, dar știți, sunt o Balanță...) și am pus o poză cu Domneștiul meu, nu aveam chef să scriu, la fel ca în textul meu din 2021, deci l-am reluat...

Gânduri? Nu, sunt plecate de-acasă...

MOTTO: „E bine să ai bani și lucrurile pe care banii le pot cumpăra. Dar e de asemenea bine să verifici, din când în când, dacă nu ai pierdut între timp lucrurile pe care banii nu le pot cumpăra.” (George Lorimer) 

   Nu știu cum este pe meleagurile domniilor voastre, dar peste Domneștiul meu curge o ploaie îndârjită și rece, sunt vreo zece grade Celsius mai puțin decât ieri și, mda, eu n-am nimic împotrivă. M-am resemnat. Cuvintele din Dexonline au fost „concert” și „a iscodi”, dar nu m-au inspirat. De fapt, cred că nimic nu ar putea să mă inspire în momentul ăsta. Mi-am pus muzică, sperând că îmi va schimba dispoziția. Hm, nu. Am ales altă imagine la blog dar, vai, văzând-o, toate gândurile mele au alergat acolo, au ieșit pe fereastra virtuală și s-au tolănit la soare, pe plajă. Păi, ce să fac acum, o să mă mulțumesc cu refrenul melodiei „Karma, zenu'și feng shuiu'” aparținând, după cum știm cu toții, trupei „Taxi” (care mă amuză mereu), și cu un „ceva” în loc de obișnuitele poante finale...

„Ți-am stricat feng shuiu',

Karma și tot zenu',
Ma pufnește plânsu',
Deși nu sunt genu'.
Iartă-mă, iubito,
Nu fi tristă, puiu,
Că-ți repar io karma,
Zenu' și feng shuiu'.”
☺☺☺ Deci, în loc de bancuri, anecdote, glume, poante, ia luați de-aici...

O blondă, la „Vrei sa fii miliardar”. I se pun următoarele întrebări:
1. Câți ani a ținut războiul de 100 ani?
a. 116
b. 99
c. 100
d. 150
Blonda se blochează.
2. În ce țară a fost descoperita pălăria "panameză"?
a. Brazilia
b. Chile
c. Panama
d. Ecuador
Blonda, tot blocată.
3. În ce luna sărbătoresc rușii Revoluția din octombrie?
a. ianuarie
b. septembrie
c. octombrie
d. noiembrie
Blonda tot nu s-a deblocat.
4. Care a fost numele regelui George al IV-lea?
a. Albert
b. George
c. Manuel
d. Jonathan
Blonda, în cele din urmă, cere ajutor din public.
5. După ce animal au fost numite Insulele Canare?
a. canar
b. cangur
c. șobolan
d. focă
Blonda nu știe și pierde dreptul la joc.
P. S. Dacă cumva ați zâmbit la aceste întrebări, iată răspunsurile:
1. Războiul de 100 ani a ținut 116.
2. Pălăria panameză a fost descoperită în Ecuador.
3. Revoluția din octombrie se sărbătorește pe 7 noiembrie.
4. George al IV-lea se numea, de fapt, Albert.
5. Insulele Canare și-au primit numele de la foci. În limba latină înseamnă „Insula Focilor” (câini de mare)
Ei, cu cât suntem mai citiți decât o blondă? 

Câteva gânduri stând pe mejdină

MOTTO: „Există guverne bune şi guverne rele? Nu. Există doar guverne rele şi foarte rele.” (Charles Bukovski)

Sunt așa de obosiiiită, încât în scrierea de astăzi doar cuvintele din dexonline.ro sunt „proaspete”. Restul sunt luate de ici, de colo, din postările mele de acum câțiva ani. Dar sunt „valabile” și acum, iar glumele, repetate iar și iar, mă amuză de fiecare dată.

Cuvântul aleatoriu:

MEJDINĂ, mejdine, s.f. (Regionalism) Hat, răzor, hotar (între două ogoare, proprietăți); mejdă. Din bg. meždina.

Cuvântul zilei:

ELOCVENT, -Ă, elocvenți, -te, adj. Care are darul de a expune frumos și convingător. ♦ (Adesea adverbial) Plin de înțeles; grăitor, demonstrativ, expresiv, semnificativ. Din fr. éloquent, lat. eloquens, -ntis. Cheia alegerii: Naturalistul britanic Sir David Attenborough împlinește 100 de ani. În cariera sa prodigioasă, de peste 75 de ani, a realizat și a narat peste 100 de documentare și serii documentare. Numai „Wildlife”, pe (BBC) One, a avut 33 de sezoane și 253 de episoade. Vocea sa inconfundabilă a acompaniat mii de ore de documentare despre natură.

Text din 2021:

Nu știu dacă eu îmi ticluiesc bine gândurile în cuvinte, o să mai cuget asupra acestui subiect, dar atunci când am o idee, sau când îmi vine în minte (am mai spus asta domniilor voastre) un cuvânt, o melodie, o amintire, când am, așa, un fel de „feeling” de-al englezilor sau un „je ne sais quoi” de-al franțuzilor (hm, glumesc, eu simt numai și numai românește), ei bine, atunci mă așez (sau „aștern”) să scriu. (...) Mărturisesc că nu-mi mai amintesc decât de câteva dintre poveștile Șeherezadei (și de acelea, destul de vag): Poveștile călătoriilor lui Sindbad-marinarul, Povestea lui Alladin și a lămpii fermecate, Povestea lui Ali-Baba și a celor patruzeci de hoți etc. Dar acum, scriind, mi-a venit ideea că și eu sunt un fel de Șeherezadă, îmi spun aici poveștile (mai mult pentru mine, căci nu am decât patru-cinci cititori fideli și constanți) și nu știu cât bine face acest lucru altora, dar mie chiar îmi place. În încheiere, am să vă povestesc niște bancuri...

# 

În timp ce examina o pacientă, doctorul îi spune:

- Inima, plămânii, pulsul și presiunea arterială, sunt toate bune. Acum aș vrea să văd puțin partea care vă bagă pe dumneavoastră, femeile, în tot feluri de necazuri.

Femeia începe să se dezbrace, dar este întreruptă de doctor:

- Nu! Nu! Nu vă dezbrăcați... Doar scoateți limba!

# 

- Ce faci?

- Ard niște calorii...

- Ești la sală?

- Nu, măi, sunt la un grătar, prăjesc niște carne.

#
SMS-uri:
- Bună scupo ce faci?
- Bine.
- Eșt furte frmusa...
- Mulțumesc.
- Ti rug frmus sa trmeti si mie opoză cu tine...

- Nu știu ce mă sperie mai tare: faptul că ești al dracu' de analfabet sau faptul că totuși am înțeles ce ai scris...

- Te iubsc!!!

Citatul zilei:

„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu știe să citească, ci acela care nu știe să înțeleagă.” (Alvin Toffler)

Niște gânduri îmi sunt halandala

 

MOTTO: „Problema, când încerci să pari mai prost decât ești în realitate, este că, de foarte multe ori, îți reușește.” (Clive Staples Lewis)

Până acum, ziua mea poate fi caracterizată prin doi termeni: oboseală și brambureală. Am grădinărit, am udat florile din glastre, am început o aranjare la locul lor a încălțămintei și hainelor de toamnă-iarnă și am încercat să dau terasei o înfățișare plăcută, „chestii” ce mi-au ocupat toată dimineața. Dar am făcut totul cam bramburit (adică mai mult ca de obicei) și acum, ostenită, îmi dau seama că mai am muuult de lucru. Urmează trei cuvinte (destul de potrivite cu „starea” mea) și trei-patru glume. Poza, „asortată” și ea la laitmotivul (sau, mă rog, leit-motivul) zilei, este din Brambura Park, Avrig, unde se poate vizita Casa răsturnată și se poate trăi o aventură inedită.

Cuvântul aleatoriu:

ALANDALA adv. (Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [Var.: halandala adv.] Din ngr. álla and’álla „unul în locul altuia”.

Cuvântul zilei:

STRANIETATE s.f. Caracter straniu. [Pron. stra-ni-e-ta-te. / cf. it. stranietà]. Cheia alegerii: În 1945 a avut loc bătălia de la Castelul Itter (Austria). O alianță formată din prizonieri de război francezi și soldați americani și germani s-au apărat de atacuri ale SS pînă la sosirea armatei americane. Este singurul caz cunoscut când soldați germani și americani au luptat împreună în Al Doilea Război Mondial.

Cuvântul meu:

BRAMBUREALĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. Bramburi + suf. -eală.

GLUME:

La o restanță, toți studenții așteptau în amfiteatru și, la un moment dat, intră profesorul care le spune:

– Întrebare de nota 10: cum mă cheamă?

Liniște totală în amfiteatru.
– Întrebare de nota 5: la ce materie dați azi restanță?
Liniște. De undeva din spate se aude o voce:
– Scârba vrea să ne pice!
$

Nu demult nepoată-mea de cinci ani m-a întrebat: „De ce pe stradă sunt doar porumbei mari, dar niciodată nu sunt pui de porumbei?” Au trecut vreo patru zile, cred că ea a uitat complet de această întrebare, dar eu și acum mă gândesc: „Unde își ascund oare puii aceste păsări?”

$
Vine Ion la Văsălie și-l întreabă:
– No, Văsălie, cum poate vaca ta să dea câte 18-20 de litri de lapte pe zi?
Vasile îi răspunde:

– E simplu. Totul depinde de amabilitate. Mă apropii de ea și o întreb, blând: „Ei, văcuțo, ce avem astăzi, lapte sau carne?”

$

Un câine se duce la poștă să trimită o telegramă. În telegramă scria „ham, ham, ham, ham, ham”. Funcționara o ia, o citește, și îi spune:

– Știți, la același preț, aveți voie să mai scrieți de trei ori „ham”. 

Câinele se uită la ea și-i răspunde: 

– Da, dar atunci n-ar mai avea niciun sens…

Azi, gânduri puține. Și cam burzuluite...

„Optimistul – cineva care își dă seama că a face un pas înapoi și unul înainte nu e un dezastru, e mai mult un dans de cha-cha-cha.” (Robert Brault)

Textul (vechi) copiat:

Astăzi am hotărât să fiu optimistă. Fals optimistă, dar eu cred că merge și-așa. Am găsit citatul potrivit, dar am amânat un pic dansatul pe ritm de cha-cha-cha, căci în acest moment e cam mult pentru mine. Și am mai hotărât să nu mai despic mereu firul în patru. M-am dus la Google să mă sfătuiască cum să fac asta. Am găsit, în sfârșit, pe site-ul kudica.ro, un articol intitulat „8 TRUCURI PENTRU A ÎNCETA SĂ DESPICI FIRUL ÎN PATRU”. Sfatul numărul 4 suna așa:

„Vorbește mai puțin. Persoanele care despică firul în patru, în special femeile, au tendința de a vorbi mult atunci când se simt stresate și speriate. Deși discuțiile despre ceea ce ne apasă pe suflet pot fi benefice, câteodată (sau de cele mai multe ori) înrăutățesc situația. Este ca și cum am smulge coaja formată deasupra unei răni și ne-am aștepta ca aceasta să se vindece. Cu cât acordăm mai multă atenție unui subiect, cu atât acesta capătă putere. O variantă mai bună este să scrii ceea ce te frământă.” (NOTA MEA: Hai, mai lăsați-mă, cum adică „vorbește mai puțin”?!)

Gluma (veche) de azi:

Soțul și soția merg la un psiholog să facă terapie de cuplu deoarece, după douăzeci de ani de mariaj, bărbatul este foarte deprimat. Când este întrebat care este problema, soțul scoate o listă lungă și detaliată cu tot ce a avut de îndurat în toți acei ani:

– Lipsa comunicării

– Nu se simte apreciat

– Nu se simte iubit

– Nu se simte respectat etc.

În cele din urmă, terapeuta (foarte drăguță) se ridică, se apropie de bărbat, îi cere să se ridice și începe să-l îmbrățișeze și să-l sărute cu pasiune, în timp ce soția îi privea șocată. Când terapeuta termină cu sărutatul, își aranjează părul, se așază lângă bărbatul care rămăsese fără cuvinte, și îi spune doamnei:

– De „terapia” asta are nevoie soțul dumneavoastră, de cel puțin trei-patru ori pe săptămână. Credeți că se poate?

Femeia meditează un moment și răspunde:

– Doamna doctor, îl pot aduce luni, marți și joi, dar miercuri și vineri, nu pot, pentru că fac zacuscă!

Cuvântul aleatoriu:

BURZULUIT, BURZULUITĂ, burzuluiți, burzuluite, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V.  a (se) burzului.

Cuvântul zilei:

OPORTUNISM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului. Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1469, Niccolò di Bernardo dei Machiavelli, funcționar public, filozof, politician și scriitor italian. Este cunoscut mai ales pentru tratatul său politic intitulat „Principele”, scris în jurul anului 1513 dar publicat abia în 1532, la cinci ani după moartea sa. El sfătuia conducătorii să se angajeze în acte imorale atunci când necesitatea politică o cere. Numele lui Machiavelli a ajuns să evoce acte lipsite de scrupule, acesta argumentând ideea că succesul în politică include angajarea în înșelăciune, trădare și violență.

Un fel de „notă explicativă”:

# Poza am pus-o din pur amuzament, căci căutam imagini de oameni sau emoji indignați (ăsta fiind sensul ales pentru a descrie gândurile mele puține și „cam burzuluite” de azi), iar Google mi-a oferit o mulțime, dar asta m-a distrat. De ce sunt indignată? De-aia!

# Textul este de prin 2022 (cred) și mă bucur că, în prezent, am reușit să nu mai despic așa de des firu-n patru și, mda, să vorbesc mai puțin...

# Apropo de cuvântul zilei, aș zice că politicienii noștri, niște oportuniști și (hm, puteți continua domniile voastre lista cu ce epitete vreți), îl fac pe Machiavelli să pară mic copil.

Câteva gânduri cocoțate-n livan

TĂMÂIE. s.f. (Pl: tămâi / Etim.: ns cf gr Θυμίαμα) 1. Substanță rășinoasă mirositoare care se obține din scoarța livanului și care, în contact cu aerul, se solidifică sub forma unor boabe neregulate, de culoare gălbuie sau roșiatică și care, prin ardere, produc un fum cu miros puternic, plăcut aromat, fiind întrebuințată în practicile religioase Si: (înv) oliban. 2. (Popular și familiar; în expresie) A fugi (sau a se feri) de ceva sau de cineva ca dracul de tămâie - A se feri cu cea mai mare grijă de ceva sau de cineva, pentru a evita situații neplăcute, penibile. 3. (Reg; îe) A umbla cu tămâie pe lângă cineva - A linguși. 4. (Reg; îe) A arde dracului tămâie - A linguși pe un om rău. 5. (Reg; îe) A da dracului ~ A munci în zadar. 6. (Reg; îc) Tămâia-dracului - Tutun (Nicotiana tabacum). 7. (Reg; îs) Tămâia calului - Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul piciorului dinapoi și deasupra genunchiului celui dinainte. 8. (Reg) Rășină de brad. 9. (Îvp) Arbore care produce tămâie. Si: livan (Boswellia serrata). 10. (Bot; îvp) Arborele-vieții (Thuja occidentalis). 11. (Bot; îvp) Arborele-vieții (Thuja orientalis). 12. (Îvr; fig) Lingușire. 13. (Pfm; îe) A fi tămâie - A nu avea nici un ban. (A nu ști nimic). 14. (Pfm; îe) A fi neam de tămâie - A fi ignorant. 1. ( în Muntenia; cu rol de propoziție eliptică) Nimic.

!!! Acesta a fost cuvântul aleatoriu de azi. A trebuit să caut, bineînțeles, ceva despre termenul următor, căci eu credeam că tămâia se obține din ceva numit arborele de tămâie...

LIVÁN (< sl., gr.) s.m. Denumire a unor arbuști exotici din Somalia (Boswellia carteri), India (Bengal) (Boswellia serrata), Ethiopia (Boswellia papirifera), de circa 3-6 m înălțime, cu frunze alterne imparipenat-compuse, cu flori alburii, dispuse în raceme simple și fructul drupă. Din scoarța lor se extrage tămâia. Sursa: DE (1993-2009).

!!! Poezia de azi:

„Sfântul Câmpu-Lung Muscel
stă-n triunghiul isoscel
al treimii nelegate:
om, cetate, libertate.
Inima aici mi-aş pune-o
soră Iarbă, frate Pruneo,
şi și sufletul acel
de câmp lung cu muşchi pe el.
Ah, aici la vadul unde
naște omul-om, oriunde
şi e iarna, primăvară
şi mi-e luna nouă, vară
şi luceafărul mi-e văr,
şi tristețea adevăr...
Sfântul Câmpu-Lung Muscel
e triunghiul isoscel
Basarabilor cei lungi
cu ochi negri şi cu pungi
şi-al haiducului Muscel
Radu, Radu-lu Anghel
pe care-l despuşc acum
de argintul lunii, brun.”

(Nichita Stănescu, „Odă la vadul națiunii noastre” - poezie scrisă pe 3 decembrie 1974, „acasă la Tom”, adică în casa lui Gheorghe Tomozei, de la Câmpulung)

!!! Citatul de azi:

„Nimeni nu are dreptul să aducă ploaia asupra visurilor tale.” (Marian Wright Edelman)

!!! Glumele de azi:

El: Ce preferi: roșu sau alb?
Ea: Măi, omule, dar nu mai da banii pe trandafiri! Mai bine iei două beri și le bem împreună...
El: Unde ai fost toată viața mea?
***
Un tip către iubita lui:
– Iubi, te-am înșelat cu altă femeie…
– Poți să repeți?

– Sigur, mă întâlnesc cu ea și mâine seară.

***

Psihologul:
– Înainte de culcare, vă recomand să vă lăsați problemele la ușă...
Pacientul:
– Chiar credeți că soția mea va dori să doarmă pe preș?
***
- Bade, ce-ți mai fac copiii?
- D'apăi, unu-i însurat...
- Și celalalt?
- No, celălalt îi bine!