Niște gânduri îmi sunt halandala

 

MOTTO: „Problema, când încerci să pari mai prost decât ești în realitate, este că, de foarte multe ori, îți reușește.” (Clive Staples Lewis)

Până acum, ziua mea poate fi caracterizată prin doi termeni: oboseală și brambureală. Am grădinărit, am udat florile din glastre, am început o aranjare la locul lor a încălțămintei și hainelor de toamnă-iarnă și am încercat să dau terasei o înfățișare plăcută, „chestii” ce mi-au ocupat toată dimineața. Dar am făcut totul cam bramburit (adică mai mult ca de obicei) și acum, ostenită, îmi dau seama că mai am muuult de lucru. Urmează trei cuvinte (destul de potrivite cu „starea” mea) și trei-patru glume. Poza, „asortată” și ea la laitmotivul (sau, mă rog, leit-motivul) zilei, este din Brambura Park, Avrig, unde se poate vizita Casa răsturnată și se poate trăi o aventură inedită.

Cuvântul aleatoriu:

ALANDALA adv. (Fam.) La întâmplare, în dezordine, fără nici o noimă; pe dos. [Var.: halandala adv.] Din ngr. álla and’álla „unul în locul altuia”.

Cuvântul zilei:

STRANIETATE s.f. Caracter straniu. [Pron. stra-ni-e-ta-te. / cf. it. stranietà]. Cheia alegerii: În 1945 a avut loc bătălia de la Castelul Itter (Austria). O alianță formată din prizonieri de război francezi și soldați americani și germani s-au apărat de atacuri ale SS pînă la sosirea armatei americane. Este singurul caz cunoscut când soldați germani și americani au luptat împreună în Al Doilea Război Mondial.

Cuvântul meu:

BRAMBUREALĂ, brambureli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a (se) bramburi; dezordine, debandadă; bramburire. Bramburi + suf. -eală.

GLUME:

La o restanță, toți studenții așteptau în amfiteatru și, la un moment dat, intră profesorul care le spune:

– Întrebare de nota 10: cum mă cheamă?

Liniște totală în amfiteatru.
– Întrebare de nota 5: la ce materie dați azi restanță?
Liniște. De undeva din spate se aude o voce:
– Scârba vrea să ne pice!
$

Nu demult nepoată-mea de cinci ani m-a întrebat: „De ce pe stradă sunt doar porumbei mari, dar niciodată nu sunt pui de porumbei?” Au trecut vreo patru zile, cred că ea a uitat complet de această întrebare, dar eu și acum mă gândesc: „Unde își ascund oare puii aceste păsări?”

$
Vine Ion la Văsălie și-l întreabă:
– No, Văsălie, cum poate vaca ta să dea câte 18-20 de litri de lapte pe zi?
Vasile îi răspunde:

– E simplu. Totul depinde de amabilitate. Mă apropii de ea și o întreb, blând: „Ei, văcuțo, ce avem astăzi, lapte sau carne?”

$

Un câine se duce la poștă să trimită o telegramă. În telegramă scria „ham, ham, ham, ham, ham”. Funcționara o ia, o citește, și îi spune:

– Știți, la același preț, aveți voie să mai scrieți de trei ori „ham”. 

Câinele se uită la ea și-i răspunde: 

– Da, dar atunci n-ar mai avea niciun sens…

Azi, gânduri puține. Și cam burzuluite...

„Optimistul – cineva care își dă seama că a face un pas înapoi și unul înainte nu e un dezastru, e mai mult un dans de cha-cha-cha.” (Robert Brault)

Textul (vechi) copiat:

Astăzi am hotărât să fiu optimistă. Fals optimistă, dar eu cred că merge și-așa. Am găsit citatul potrivit, dar am amânat un pic dansatul pe ritm de cha-cha-cha, căci în acest moment e cam mult pentru mine. Și am mai hotărât să nu mai despic mereu firul în patru. M-am dus la Google să mă sfătuiască cum să fac asta. Am găsit, în sfârșit, pe site-ul kudica.ro, un articol intitulat „8 TRUCURI PENTRU A ÎNCETA SĂ DESPICI FIRUL ÎN PATRU”. Sfatul numărul 4 suna așa:

„Vorbește mai puțin. Persoanele care despică firul în patru, în special femeile, au tendința de a vorbi mult atunci când se simt stresate și speriate. Deși discuțiile despre ceea ce ne apasă pe suflet pot fi benefice, câteodată (sau de cele mai multe ori) înrăutățesc situația. Este ca și cum am smulge coaja formată deasupra unei răni și ne-am aștepta ca aceasta să se vindece. Cu cât acordăm mai multă atenție unui subiect, cu atât acesta capătă putere. O variantă mai bună este să scrii ceea ce te frământă.” (NOTA MEA: Hai, mai lăsați-mă, cum adică „vorbește mai puțin”?!)

Gluma (veche) de azi:

Soțul și soția merg la un psiholog să facă terapie de cuplu deoarece, după douăzeci de ani de mariaj, bărbatul este foarte deprimat. Când este întrebat care este problema, soțul scoate o listă lungă și detaliată cu tot ce a avut de îndurat în toți acei ani:

– Lipsa comunicării

– Nu se simte apreciat

– Nu se simte iubit

– Nu se simte respectat etc.

În cele din urmă, terapeuta (foarte drăguță) se ridică, se apropie de bărbat, îi cere să se ridice și începe să-l îmbrățișeze și să-l sărute cu pasiune, în timp ce soția îi privea șocată. Când terapeuta termină cu sărutatul, își aranjează părul, se așază lângă bărbatul care rămăsese fără cuvinte, și îi spune doamnei:

– De „terapia” asta are nevoie soțul dumneavoastră, de cel puțin trei-patru ori pe săptămână. Credeți că se poate?

Femeia meditează un moment și răspunde:

– Doamna doctor, îl pot aduce luni, marți și joi, dar miercuri și vineri, nu pot, pentru că fac zacuscă!

Cuvântul aleatoriu:

BURZULUIT, BURZULUITĂ, burzuluiți, burzuluite, adj. 1. Mânios, supărat, enervat. ♦ (Înv.) Revoltat, răsculat. 2. (Despre păr) Zbârlit. – V.  a (se) burzului.

Cuvântul zilei:

OPORTUNISM s. n. Atitudine lipsită de principialitate a unei persoane care, pentru a-și satisface interesele personale, adoptă și aplică, după împrejurări, principii și păreri potrivite momentului. Din rus. opportunizm, fr. opportunisme. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1469, Niccolò di Bernardo dei Machiavelli, funcționar public, filozof, politician și scriitor italian. Este cunoscut mai ales pentru tratatul său politic intitulat „Principele”, scris în jurul anului 1513 dar publicat abia în 1532, la cinci ani după moartea sa. El sfătuia conducătorii să se angajeze în acte imorale atunci când necesitatea politică o cere. Numele lui Machiavelli a ajuns să evoce acte lipsite de scrupule, acesta argumentând ideea că succesul în politică include angajarea în înșelăciune, trădare și violență.

Un fel de „notă explicativă”:

# Poza am pus-o din pur amuzament, căci căutam imagini de oameni sau emoji indignați (ăsta fiind sensul ales pentru a descrie gândurile mele puține și „cam burzuluite” de azi), iar Google mi-a oferit o mulțime, dar asta m-a distrat. De ce sunt indignată? De-aia!

# Textul este de prin 2022 (cred) și mă bucur că, în prezent, am reușit să nu mai despic așa de des firu-n patru și, mda, să vorbesc mai puțin...

# Apropo de cuvântul zilei, aș zice că politicienii noștri, niște oportuniști și (hm, puteți continua domniile voastre lista cu ce epitete vreți), îl fac pe Machiavelli să pară mic copil.

Câteva gânduri cocoțate-n livan

TĂMÂIE. s.f. (Pl: tămâi / Etim.: ns cf gr Θυμίαμα) 1. Substanță rășinoasă mirositoare care se obține din scoarța livanului și care, în contact cu aerul, se solidifică sub forma unor boabe neregulate, de culoare gălbuie sau roșiatică și care, prin ardere, produc un fum cu miros puternic, plăcut aromat, fiind întrebuințată în practicile religioase Si: (înv) oliban. 2. (Popular și familiar; în expresie) A fugi (sau a se feri) de ceva sau de cineva ca dracul de tămâie - A se feri cu cea mai mare grijă de ceva sau de cineva, pentru a evita situații neplăcute, penibile. 3. (Reg; îe) A umbla cu tămâie pe lângă cineva - A linguși. 4. (Reg; îe) A arde dracului tămâie - A linguși pe un om rău. 5. (Reg; îe) A da dracului ~ A munci în zadar. 6. (Reg; îc) Tămâia-dracului - Tutun (Nicotiana tabacum). 7. (Reg; îs) Tămâia calului - Piele îngroșată pe care o au caii sub genunchiul piciorului dinapoi și deasupra genunchiului celui dinainte. 8. (Reg) Rășină de brad. 9. (Îvp) Arbore care produce tămâie. Si: livan (Boswellia serrata). 10. (Bot; îvp) Arborele-vieții (Thuja occidentalis). 11. (Bot; îvp) Arborele-vieții (Thuja orientalis). 12. (Îvr; fig) Lingușire. 13. (Pfm; îe) A fi tămâie - A nu avea nici un ban. (A nu ști nimic). 14. (Pfm; îe) A fi neam de tămâie - A fi ignorant. 1. ( în Muntenia; cu rol de propoziție eliptică) Nimic.

!!! Acesta a fost cuvântul aleatoriu de azi. A trebuit să caut, bineînțeles, ceva despre termenul următor, căci eu credeam că tămâia se obține din ceva numit arborele de tămâie...

LIVÁN (< sl., gr.) s.m. Denumire a unor arbuști exotici din Somalia (Boswellia carteri), India (Bengal) (Boswellia serrata), Ethiopia (Boswellia papirifera), de circa 3-6 m înălțime, cu frunze alterne imparipenat-compuse, cu flori alburii, dispuse în raceme simple și fructul drupă. Din scoarța lor se extrage tămâia. Sursa: DE (1993-2009).

!!! Poezia de azi:

„Sfântul Câmpu-Lung Muscel
stă-n triunghiul isoscel
al treimii nelegate:
om, cetate, libertate.
Inima aici mi-aş pune-o
soră Iarbă, frate Pruneo,
şi și sufletul acel
de câmp lung cu muşchi pe el.
Ah, aici la vadul unde
naște omul-om, oriunde
şi e iarna, primăvară
şi mi-e luna nouă, vară
şi luceafărul mi-e văr,
şi tristețea adevăr...
Sfântul Câmpu-Lung Muscel
e triunghiul isoscel
Basarabilor cei lungi
cu ochi negri şi cu pungi
şi-al haiducului Muscel
Radu, Radu-lu Anghel
pe care-l despuşc acum
de argintul lunii, brun.”

(Nichita Stănescu, „Odă la vadul națiunii noastre” - poezie scrisă pe 3 decembrie 1974, „acasă la Tom”, adică în casa lui Gheorghe Tomozei, de la Câmpulung)

!!! Citatul de azi:

„Nimeni nu are dreptul să aducă ploaia asupra visurilor tale.” (Marian Wright Edelman)

!!! Glumele de azi:

El: Ce preferi: roșu sau alb?
Ea: Măi, omule, dar nu mai da banii pe trandafiri! Mai bine iei două beri și le bem împreună...
El: Unde ai fost toată viața mea?
***
Un tip către iubita lui:
– Iubi, te-am înșelat cu altă femeie…
– Poți să repeți?

– Sigur, mă întâlnesc cu ea și mâine seară.

***

Psihologul:
– Înainte de culcare, vă recomand să vă lăsați problemele la ușă...
Pacientul:
– Chiar credeți că soția mea va dori să doarmă pe preș?
***
- Bade, ce-ți mai fac copiii?
- D'apăi, unu-i însurat...
- Și celalalt?
- No, celălalt îi bine!

Niște gânduri vremelnice...

„Când sunt supărat(ă), eu cânt. Pe urmă, îmi dau seama că vocea mea e mai groaznică decât supărarea.” (Anonim)

Mi-am reamintit cuvintele anonimului de mai sus și m-au amuzat iarăși. Eu nu cânt când sunt supărată, ci în rarele momente când sunt voioasă (sau, uneori, sub duș). Când sunt supărată, bombăn sau plâng. Și-mi trece. Azi nu sunt nici supărată, dar nici prea veselnică. Iar cuvintele sunt greu de găsit, și asta pentru că mai toate gândurile mele s-au dosit. Nu știu de ce. Dar știu de ce am pus imaginea aceasta: pentru că mi-a plăcut. Deci, după trei zile de „grădinăreală”, avântului meu în ale robotitului pe-afară i se opune acum o ploaie molcomă, rece, de toamnă. Urmează cuvintele din Dexonline, un citat și niște glume, adică rutina mea monotonă și plictisitoare...

Cuvântul zilei (ieri):

(A) DOSI, dosesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. (Pop. și fam.) A (se) sustrage vederii altora; a (se) ascunde. 2. Tranz. (Pop. și fam.) A fura ceva (ascunzând). 3. Tranz. și intranz. (Înv.) A o lua la fugă; a fugi. Din „dos”. Cheia alegerii: În 1946 s-a născut Kit Williams, artist, scriitor și ilustrator englez, cunoscut mai ales pentru Masquerade, prima carte care a pus în scenă o vânătoare de comori: aceasta îi propunea cititorului să găsească un iepure de aur încrustat cu o bijuterie prin rezolvarea unor ghicitori ilustrate. Iepurele a fost găsit trei ani mai târziu, după ce a fascinat sute de mii de englezi.

Cuvântul zilei de azi:

(A) DESĂVÂRȘI, desăvârșesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A deveni sau a face să devină desăvârșit, perfect; a (se) perfecționa. 2. Tranz. A face ca o acțiune să capete formă definitivă. ♦ (Rar) A duce la îndeplinire; a realiza, a săvârși, a termina. De la „desăvârșit”. Cheia alegerii: Întronat pe 30 aprilie 2019, Naruhito, fiul împăratului Akihito, inaugurează era Reiwa („Armonia”), care succede erei Heisei („Desăvârșirea păcii”).

Cuvântul aleatoriu:

VREMELNIC, -Ă, vremelnici, -ce, adj. De scurtă durată; temporar, trecător; instabil; efemer; vremelnicesc. ♦ Spec. Care are o viață efemeră. Vreme + suf. -elnic.

Citatul zilei:

„Singura dată când o femeie reușește să schimbe un bărbat este când acesta e un bebeluș.” 

(Natalie Wood)

Bancurile ziei:

😃
Doi tineri își mărturisesc ce-și doresc:
– Iubi, mi-aș dori o relație de lungă durată cu tine. Tu ce dorințe ai? zice ea.
– Eu îmi doresc să fie iar motorina 4 lei! răspunde el.
😃
O femeie juca la cazino, fară să aibă prea mult noroc. Rămasă cu doar 100$, a început să se vaite:
– O, Doamne, ce mă fac acum?!

Un domn de lângă ea i-a sugerat să joace la ruletă și să parieze pe vârstă ei, apoi a plecat la bar. După câteva momente, aude un țipăt la ruletă, și se repede să vadă ce s-a întâmplat. Doamna era întinsă pe jos, iar crupierul încerca să o facă să-și revină. Când domnul a întrebat ce s-a întâmplat, crupierul i-a răspuns:

– A pariat pe 29, iar când bila s-a oprit pe 32, a țipat și a leșinat!
😃
Două pensionare, foste profesoare, stau de vorbă:
- Dintre toti elevii mei, doar Ionică a rămas în România.
- Bravo lui, mare patriot! Și, ce face ?
- Face pușcărie...
😃

Și iată un text publicitar al unei bănci. Spuneți, domniile voastre, dacă nu-i de-a dreptul comic?! Cam ce procent din populație credeți că vor pricepe chestiile alea? Eu le-am înțeles cât de cât (cam 65%), dar mai întâi am râs vreo cinci minute. Dar recunosc că acum, după ce m-au enervat știrile (și-n general, „starea” de la noi), sunt predispusă să ironizez orice (mai ales instituțiile bancare, am mai spus că „îmi repugnă”) și s-ar putea să fiu ușor caustică când am încadrat cele de mai jos la categoria „bancul zilei”:

# neoapp

Descarci gratuit aplicația #neo de pe Google Pay sau AppStore:

1. Intri în această aplicație cu ID-ul de logare & parola pe care le folosești acum pentru BT 24 Internet Banking.

2. Nu îți amintești ID-ul de logare sau parola? Îți definești o nouă parolă pentru #neo.

3. Zâmbește! ☺ Te poți autentifica și prin Face ID & Touch ID.

P. S. Imaginea e din Dexonline (verbul „a dosi”) și îi aparține Cristinei Monea.

Gânduri ce nu știu ce-i ăla „brei”

 

„Simțul umorului constă în capacitatea de a râde de propriile eșecuri.” (Alfredo Landa)

Sunt cam obosită, am grădinărit de zor (și, mda, tot cam fără spor) vreo trei ore, iar acum voiam doar să scriu cuvintele din Dexonline, dar cel aleatoriu m-a luat prin surprindere, căci nu-l știam, apoi bineînțeles că a trebuit să văd cum arată „breiul” (m-am lămurit, e ca în poză) și, uite-așa, m-am trezit că plec în căutare de glume. În timpul „căutării”, am dat de un text scris de mine acum vreo nouă ani și gata postarea de azi...

(!) „Est modus în rebus...” spune Horațiu în ale sale „Satire”. Da, ar trebui să fie „o măsură în toate și, mai ales, anumite limite”, cum înțelept a zis cunoscutul poet roman. Zic „ar trebui” pentru că acum, în zilele noastre, totul pare a se face fără măsură. M-am indignat în diverse rânduri cu privire la folosirea exagerată, fără rost (și, uneori, exact ca nuca în perete) a neologismelor, mai ales a celor luate din alte limbi. Dar să mă întâlnesc cu asemenea termeni în pagini de critică literară sau chiar în didactici de predare a LIMBII ROMÂNE, mi se pare chiar fără măsură. Mă întreb cum au învățat limba română generații întregi de copii (printre care și generația mea) fără brainstorming, feedback, Bildung, modele comprehensive, hobby-uri, itemi și alte bla-bla-bla-uri care rămân doar teorie, pentru că, în fapt, prea puțini tineri de astăzi vorbesc corect românește după terminarea studiilor. Și asta pentru că nu citesc (cărți), pentru că imită vorbirea englezită, fandosită și snoabă, ce tinde să se extindă în orice domeniu și, mai ales, pentru că au ajuns la concluzia profund greșită (dar cu „modele” la tot pasul) că nu trebuie să fii cult pentru „a face bani”.

Cuvântul aleatoriu:

BREI, brei, s.m. (Botanică) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. Din bg. brei.

Cuvântul zilei:

PIRUETĂ, piruete, s.f. Figură de dans constând din învârtirea completă a unui dansator, executată pe un singur picior; (p. ext.) rotire (rapidă) pe vârful picioarelor, pe călcâie. [Pr.: pi-ru-e-tă] Din fr. pirouette. Cheia alegerii: Ziua Internațională a Dansului.

GLUME
Soția intră în biroul soțului și întreabă:
- Auzi, iubitule, este adevărat că asociatul tău a murit?
- Da, dragă, de ce?
- Ai putea să o pui pe mama în locul lui?
- Hm, da. Uite, du-te tu și vorbește cu groparul, eu n-am nimic împotrivă...
***
- Costele, am două vești proaste, nu știu cum să ți le zic.
- Combină-le!
- Nevastă-ta ne înșală!
***
Două blonde se întâlnesc pe holul facultății:
- Fată, tu în ce an ești?
- 2026! Tu?
***

Ghidul dintr-un muzeu prezintă vizitatorilor o sculptură fără cap, fără brațe şi cu un singur picior, spunând:

- Sculptorul a intitulat această lucrare „Învingătorul”!

Unul dintre vizitatori:

- Sunt curios cum o fi arătând învinsul...

***

- Alo, mamă, nu te speria, te rog să nu intri în panică, nu-i nimic grav, sunt la spital!

- Marcele, dragul mamei, ești medic de zece ani, nu mai spune asta de câte ori mă suni!

Gânduri care au împlinit un deceniu

„Cititul nu este o simplă răsfoire de pagini. Este o reflecție asupra a ceea ce este scris, cu notițe la marginea foii, paralele cu alte cărți și căutarea unor noi idei și imagini. Nu are niciun rost să citești, dacă pur și simplu vei „înghiți” cartea, iar după zece minute uiți despre ce este ea. Cititul unei cărți este un exercițiu pentru minte, o gimnastică pentru gânduri, care îți dezvoltă imaginația.” (Noam Chomsky)

Deci astăzi, duminică, am o „stare” și niște gânduri cam ca în imaginea de mai sus. Nu, nu sunt tristă, nici bolnavă, nici fără chef, doar că mă uit în jur, la oameni și, în genere, la Viață, „ca mâța-n calendar”. O să treacă și momentul ăsta de confuzie, nedumerire, uimire, cum trec toate. Afară e cald acum (deși zilele trecute au fost niște grade cu minus în timpul nopții), în grădină totul e verde, pomii au înflorit, așa că abia aștept să-mi continui, mâine, munca în aer liber, deși e cam fără spor și destul de obositoare. Acum, niște niște glume și un fragment dintr-o scriere a mea care a împlinit zece ani. Hm!

☺

– Vrei să te căsătorești cu fata mea?
– Da, domnule, cu orice preț!
– Bine. Să auzim prima oferta...
#

Un viitor tată se plimbă agitat pe coridorul maternității. În sfârșit, îl zărește pe doctorul care a asistat-o la naștere pe soția sa, ieșind din sala de nașteri.

– Doctore, liniștește-mă, te rog! Spune-mi, e băiat?
– Da, cel din mijloc.
#

Un avion face o rotire neașteptată și zboară, cum s-ar zice, cu „picioarele-n sus”. Stewardesa se adresează călătorilor:

– Stimați pasageri, vă rog să vă păstrați calmul. Pilotul își toarnă picăturile în ochi, după care vom reveni la modul de zbor obișnuit.

💭

Știți și domniile voastre, de bună seamă, zicala aceea izvorâtă din nesecata „înțelepciune populară”, și anume: „Ziua bună se cunoaște de dimineață”. Ei bine, astăzi o să-mi permit să contrazic „înțelepciunea populară”, pentru că dis-de-dimineață era frig ca iarna iar afară, la sfârșit de aprilie, venise asupra Domneștiului ninsoarea pe care o așteptasem cu toții toată iarna. Cădea peste flori, iarbă, peste pomii înfloriți și peste toată „munculița” mea de până acum. După ce, cu o săptămână în urmă, fuseseră vreo douăzeci și trei de grade Celsius, acum suntem amenințați cu șase grade sub zero. Prin această ninsoare (și prin niște noroaie și băltoace impresionante), m-am dus să-mi plătesc rate și facturi care mi-au „mâncat” aproape trei sferturi din pensie, lăsându-mă bușbe (cum zicea Băieșu în scrierile sale) sau „bouche bée” (pentru cunoscătorii de franceză). Și făcându-mă să mă gândesc foarte serios la cum voi trece peste cele douăzeci și cinci de zile ce mai sunt până la pensia următoare. Asta, din punct de vedere economic, căci altfel zilele trec cu o viteză halucinantă. Vă dați seama că, după toate astea, gândurile „pozitive” îmi alergau tropăind de colo-colo prin minte! Ca să mă înveselesc un pic, am căutat repede un banc, pe care l-am și găsit:

OLANDA: Ai două iubite. Te poți însura cu amândouă. Ele se pot căsători între ele.
RUSIA: Ai două iubite. Stalinskaya și Moskovskaya.
INDIA: Ai două iubite. Buddha nu știe nimic.

BULGARIA: Ai două iubite. Pe una o cheamă Sofia. Când cealaltă te întreabă „unde ai fost?” și tu răspunzi „la Sofia” ești în deplină siguranță.

GERMANIA: Ai două iubite. Ambele blonde.

MEXIC: Ai două iubite. Vin hoții și-ți fură jumătate din ele. Îți mai dă vecinul una. Împrumuți încă trei din barul de vis-a-vis. Vecinul își ia partea înapoi. Câte ți-au mai rămas?

BRAZILIA: Ai două iubite. Rosaria Maria Fiorella Andrea Luiza Esmeralda Carla Izabel Vitoria Alessandra del Campo și încă una.

SUEDIA: Ai două iubite. Pentru că la IKEA chiar găsești orice.

ROMANIA: Ai doua iubite. Exclami: „`Ai de capu` meu! Ce-am făcut?!”

O coșărcuță cu gânduri

💒 „Niciodată să nu întrerupi un dușman când face o greșeală.” (Sun Tsu)

💒  Ieri tare aș fi vrut să vin la blogul meu și să-mi răspund (sincer) la întrebarea pe care mi-o pun adesea: „De ce scriu?” Dar m-am hotărât că, mai bine, această întrebare să rămână retorică. Cel puțin, pentru o vreme. Și aș mai fi scris din cauza pozei acesteia din dexonline.ro (de la cuvântul „greement”), desen care-i aparține Ștefaniei, dar gândurile mele, văzându-l, au oftat și au zburat care-ncotro pe urmele cărților și filmelor cu corăbii, așa că nu am mai avut cu cine lucra. Astăzi e sărbătoare și gândurile îmi sunt acasă, dar mă încearcă, încă de dimineață, o durere de cap, deci mă voi limita în a trece aici câteva cuvinte din Dexonline și câteva glume. Și muuulte gânduri bune și urări de BINE...

💒 Cuvântul aleatoriu:
COȘĂRCUȚĂ, coșărcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui coșarcă. – Coșarcă + suf. -uță.
⤋
COȘARCĂ, coșărci, s. f. (Reg.) Coș de nuiele împletite. – Din coșar + suf. -că.
⤋

COȘAR, coșare, s. n. Îngrăditură de nuiele pentru adăpostirea vacilor, a oilor etc. ♦ Construcție cu pereții din împletitură de nuiele, pentru păstrarea porumbului și a altor produse agricole. Bg., sb. košara.

💒 Dar și...

COȘAR, coșari, s. m. 1. Persoană care curăță coșurile și sobele de funingine; hornar. 2. Persoană care face coșuri de nuiele sau coșuri pentru căruțe.

💒 Cuvântul zilei (azi):

CANCIONERO s.n. Culegere de poezii lirice spaniole din secolul XV. [Pr.: cansionero] Cuv. sp. Cheia alegerii: Ziua Limbii Spaniole (ONU).

💒 Cuvântul zilei (ieri):

GREEMENT, greemente, s. n. Ansamblu format din catargele, velele și parâmele unei nave sau ale unei ambarcațiuni cu pânze. [Pr.: gre-e-ment] Din fr. gréement. Cheia alegerii: În anul 1500, în urma unei erori de parcurs, câteva caravele portugheze ajung în dreptul unor coaste necunoscute din sud-vestul Oceanului Atlantic. Pedro Álvares Cabral și cei 1.200 de oameni ai săi tocmai descoperiseră ceea ce avea să devină Brazilia, principala colonie a Portugaliei.

💒 Glumele de azi ():

☺

Ceartă între iubiți:

- Tu să nu mă faci proastă, auzi?!

- Ce IQ ai?

- N-am IQ, am iPhone, tâmpitule!
☺

Badea Ion și-a cumpărat telefon mobil, ca să se dea mare la stână. Într-o dimineață, sună mobilul. Toate oile ridică brusc capetele și se uită spre cioban. Badea Ion acoperă microfonul și apoi le spune oilor:

- No, pe mine mă cată...
☺
Discuție între doi amici:
- Nu te întristează faptul că toți prietenii tăi sunt căsătoriți și tu nu?
- Mă întristează, dar n-am cum să-i ajut...
☺
Într-o farmacie:
- Bună ziua, aveți ceva contra tusei?
- Nu, puteți tuși cât doriți.

Niște gânduri de acum cinci ani...

MOTTO: „Dintre toate lucrurile sigure, cel mai sigur e îndoiala.” (Bertolt Brecht)

Astăzi am fost „la oraș”. Hm, la Curtea de Argeș. Sunt destul de osteniiită (dar mai mult în urma grădinăritului de ieri), cam plouată (la propriu) și un pic confuză. Așa că nu mi-am mai adunat gândurile de azi, ci le-am trecut aici (da, iar am copiat!) pe cele din aprilie 2021, adică un fragment din postarea „Gânduri și  stările induse de ele...” Plus un motto și niște glume, „furate” și astea de ici, de colo.

😉 De foarte mult timp (de vreo zece ani, cred), îmi împărtășesc aici, pe blogul meu, unele dintre gânduri. Nu că i-ar păsa cuiva... Am început, sporadic, și apoi mai des, prin 2019, 2020 (scuze, „douăzeci-douăzeci”), să postez pe Facebook și ceea ce eu numesc STAREA ZILEI. Nu e ceva original, recunosc, am văzut cu toții că pe câmpiile Internetului zburdă voioase POEZIA ZILEI, BANCUL ZILEI, CITATUL ZILEI, ȘTIREA ZILEI etc. Dar asta e, ca și atunci când scriu ceva, eu sunt la fel de sinceră și în „afișarea”, uneori autoironică, alteori cu efecte de încurajare, a STĂRILOR mele (sau, mai degrabă, a STĂRII de atunci a gândurilor mele). Francezii au pentru acest „ceva” care nu se poate explica prea bine în cuvinte (și deci se recurge la imagini...) pe „je ne sais quoi”, englezii au „a feeling”, noi spunem „a avea sentimentul că” (bine, noi mai avem și STAREA de „dor”, dar asta e cu totul altă poveste), eu îi zic STAREA ZILEI. Cu toate că poza asta haioasă cu mâța care dă declarație la Poliție că a „făcut pipi în cutia cu măști” nu este Starea gândurilor mele de azi, am ales-o pentru că mă amuză. Și acum chiar am nevoie de amuzament. Pentru că mă încearcă niște tristeți (și oarece răceală, hm), pentru că e frig, a plouat, atmosfera-i umedă și mohorâtă, pentru că am multe de făcut dar n-am chef, pentru că... Ei, ascultând un pic de muzică, în timp de scriam, parcă mi-am mai ridicat un pic moralul. Deci...

BANCURILE ZILEI:

O mamă îi spune fiului ei:
– Măi băiete, mi-au șoptit mie niște păsărele că te droghezi. Păi, se poate!?
– Mamă, cred că cea care se droghează ești tu, pentru că vorbești cu păsărelele.
@
Un vânător intră într-un magazin de profil.
-Nu vă supărați, pantaloni de camuflaj aveți?
La care vânzătoarea îi răspunde, disperată:
- Avem, domnule! Dar nu-i găsim!

@

- Iubito, ia uită-te, la noi în grădină chiar se leagănă un elefant pe o pânză de păianjen!
- Încetează, măi! E mama în hamac...
@
- Alo, Gelule, hai la o bere la barul din colț.
- Păi, când te-am sunat eu acum o jumătate de oră ai zis că ai o durere îngrozitoare de cap!

- Aveam, dar acum a plecat la cumpărături...

@

Adam se plictisea în Rai, așa că Dumnezeu i-a spus:

- Adame, a venit vremea să-ți alegi o soție.

A doua zi, vine Adam și zice:

- Doamne, mi-am ales-o pe Eva.

Acestea au fost primele alegeri libere.

😒

Mda, iar sunt în pană de gânduri...

  

MOTTO: „Ca întâmplarea cea mai banală să devină aventură, trebuie și e de ajuns doar să te apuci s-o povestești.” (Jean Paul Sartre)

Să ne-nțelegem, mai am eu oarece rezerve de idei puse de-o parte, am și gândurile de zi cu zi, neuronii mei sunt tot timpul ocupați, dar astăzi sunt în pană de gânduri din astea, de-ale blogului. Când, cu muuuulți ani în urmă, am început să scriu (mă rog, să postez) pe acest blog, din curiozitate, m-am uitat pe blogurile altora care scriau de mai multă vreme decât mine și păreau că știe „cu ce se mănâncă” activitatea asta de blogger (adicătelea, cum îi spun eu, blogăreală). Când am văzut însă ce număr imens de bloguri exista deja, cât de variate erau domeniile pe care se axau, cât de bine scriau unii și ce tâmpenii agramate debitau alții, m-am lăsat păgubașă. Așa că, de atunci, consider acest blog ca fiind un fel de „jurnal” pentru gândurile mele, unde mai las să tragă cu ochiul și vreo alte zece-cincisprezece persoane. Nu-mi pasă nici de clasamente, nici de câștiguri, nici de alte cifre fără niciun sens pentru mine, eu scriu, pur și simplu. Și astfel, mai învăț câte ceva, îmi mai reamintesc o carte, un cântec, o poezie, o trăire, iar în rest, mă mir, mă amuz, mă întreb, mă indignez, mă autoironizez (și lista verbelor reflexive poate continua la nesfârșit). Dar, când sunt în această pană de gânduri de care am făcut vorbire în titlu și la începutul postării, ei bine, recunosc că atunci sunt destul de frustrată și îmi spun că poate ar trebui să-mi văd de alte „activități creative” (olărit, ikebana, origami, goblenuri) și să nu mai încerc să scriu. Căci rezultatul scrierilor mele (când sunt în pană de gânduri) mă dezamăgește întotdeauna. Dar frustrarea nu ține mult și, deci, „recidivez”...

Cuvântul aleatoriu:

IZMĂ s. f. Plantă erbacee perenă din familia labiatelor, cu frunzele pețiolate și florile roșii-violete dispuse în spice la vârful tulpinilor sau ramurilor, întreaga plantă având un miros plăcut caracteristic; mentă (Mentha piperita). ◊ Izmă creață = specie de izmă cu frunzele pețiolate și crețe, folosită la prepararea unor medicamente; mentă creață (Mentha crispa). Izma-broaștei = plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori roz, care crește prin locurile mlăștinoase (Mentha aquatica). Et. nec.

Cuvântul zilei:

(A) PRESCHIMBA, preschimb, vb. I. 1. Tranz. A ceda un lucru în locul altuia (cam de aceeași valoare); a face schimb. 2. Tranz. și refl. A (se) transforma, a (se) schimba. Pre + schimba. Cheia alegerii: Getúlio Vargas s-a născut pe 19 aprilie 1883 în Brazilia. A fost politician, avocat, bogat proprietar de terenuri. A dominat politica braziliană timp de un sfert de secol, trecând prin mai multe ideologii: naționalism, autoritarism, reformism social și chiar socialism. Extrem de popular în rândul clasei muncitoare, a câștigat de mai multe ori președinția republicii, fie printr-o lovitură de stat, fie în mod democratic.

Bancul zilei:

Echipa unei televiziuni se duce într-un sat de munte din România să facă un reportaj despre viața ciobanilor de-acolo. Ajung ei la o stână și îl găsesc pe badea Gheorghe pe pășune cu mioarele. Îi spun cine sunt și ce vor și îl roagă să stea de vorbă cu ei:

– Bade, cum este o zi pentru dumneata aici, pe munte?

– Păi, dom’le dragă, mă trezesc dimineața pe la 6.30, beau un pahar de pălincă, după care ies să dau la animale. Vin înapoi și mai beau un pahar de tărie să-mi fac poftă de mâncare. Mănânc și niște slană cu ceapă și mai beau un pahar de tărie…

Reporterul îi face semn cameramanului să oprească filmarea și îi zice ciobanului:

– Bade, hm, nu e bine așa. Dai impresia că aici se bea tot timpul și nu vrem să facem imagine proastă satului, stânei și ciobanilor. Spune și dumneata că citești o carte în loc de băutul unui pahar de tărie.

Se reia filmarea, aceeași întrebare și începe baciul:

– Păi, dom’le dragă, mă trezesc pe la 6.30 și mă pun să citesc o carte. Ies afară să dau la animale și revin înăuntru să mănânc și eu. Și mai citesc o carte. După ce mănânc niște slană cu ceapă, mai citesc vreo două-trei cărți. Și încep ziua de muncă. No, așe, pe la prânz, vin acasă să mănânc și eu, apoi mai citesc vreo trei-patru cărți. Seara, când termin treaba, merg cu prietenii aici aproape, la bibliotecă, unde mai citim două-trei cărți și mai stăm la discuții. Seara, după ora 10, când se închide biblioteca, mergem la un prieten de-al meu care are, no, o tipografie foarte faină...

Ploi și gânduri

„Memoria este modalitatea prin care ne tot repetăm nouă înșine poveștile noastre și spunem celorlalți versiuni cumva diferite ale poveștilor noastre.” (Alice Ann Munro)

    Afară se pregătește de ploaie, pregătire destul de zgomotoasă, cu tunete și vâjâit de vânt. E bine că plouă, numai că mie-mi crează o stare cam mohorâtă. Mda... Nu aveam de gând să scriu, dar cuvântul aleatoriu de azi, „poghibală”, m-a dus cu gândul la Creangă, așa că am ales drept cuvânt al zilei pe cel din 15 aprilie. Fiind sărbătoare, am vrut să văd un film sau un serial și site-ul unde l-am găsit a afișat o chestie care m-a făcut să zâmbesc amar, m-a și indignat un pic („ia uită-te la mașinăria asta și la IA, ce tupeu au”), dar apoi am hotărât că nu merită să-mi fac nervi, așa că am preferat să râd („ha, ha, ha!”), asta după ce am „filosofat” oleacă. Deci, cred că ați văzut și domniile voastre chestia asta, apare o căsuță de bifat și textul este, de obicei: „Nu sunt robot”. Ei bine, azi am întâlnit zicerea următoare: „Verificați că sunteți om”. 

Cuvântul unei zile:

OPAIȚ, opaițe, s.n. 1. Lampă mică, primitivă, care luminează cu ajutorul unui fitil introdus într-un recipient umplut cu seu, ulei sau untură. 2. Numele a două plante erbacee anuale sau perene cu tulpina păroasă, dintre care una cu florile albe, rar trandafirii, care se deschid seara, răspândind un miros plăcut (Melandryum pratense), iar alta cu frunzele păroase și cu florile albe (Melandryum nemorale). [Pr.: -pa-iț. – Var.: opaieț s. n., opaiță s. f.]  Cf. sl. opajecĭ, rom. văpaie.

Cheia alegerii: Pe 15 aprilie 1918, la Iași, a fost inaugurată Bojdeuca lui Creangă, primul muzeu literar din România. 

Cuvântul aleatoriu:

POGHIBALĂ, poghibale, s. f. (Reg.) Om de nimic, secătură, pușlama. Din ucr. pohybel’, rus. pogibel’.

GLUUUUUME...
Soția către soț:
- Dragă, am o veste bună și o veste proastă. Pe care vrei să o auzi mai întâi?
- Vestea bună.
- Păi, vestea bună este că airbag-ul mașinii tale a funcționat perfect.

😖
Un cowboy stă liniștit în bar și dintr-o dată aude:

- Băi, vezi că-ți ia calul!

Cowboy-ul se duce rapid în față barului, vede calul la locul lui, după care se întoarce în bar și-l împușcă pe cel pe care a spus că-i ia cineva calul. Barmanul zicee, exasperat:

- Terminați, măi băieți, cu chibițatul la șah, că ăsta ne împușcă pe toți!

😖

La școală, învățătoarea întreabă:

- Gigele, ce înseamnă compromisul?

- Doamna învățătoare, compromisul este atunci când tata vrea să meargă în concediu la munte şi mama la mare și, evident că mergem la mare, dar tata îşi poate lua schiurile cu el.

😖

Un tip, la un supermarket:
- Mă scuzați, mi-am pierdut iubita în magazin, pot folosi microfonul?
- Desigur!
Tipul începe să cânte la microfon:
- E peeerfeect, draaaga mea, fără tiiine, e mai biiiine, am timp și pentru miiine!

P. S.

_ Alice Ann Munro (1931-2024) a fost o scriitoare canadiană. Pentru întreaga sa activitate literară, a fost distinsă în 2009, cu Premiul Internațional Man Booker, Premiul Nobel pentru literatură (2013), Giller Prize. De asemenea, a obținut de trei ori premiul pentru ficțiune din partea guvernatorului Canadei. (Wikipedia)

_ Imaginea din Dexonline („opaiț”) © Andrea Homorodean

Gânduri și munci

MOTTO: „Vine o vreme în educaţia oricărui om când ajunge la convingerea că invidia înseamnă ignoranţă; că imitaţia este sinucidere; că ar trebui să se mulţumească doar cu propria-i persoană, la bine sau la rău; că, deşi vastul univers este plin de lucruri bune, nu o să capete niciun bob de grâu decât prin truda depusă pe bucata lui de pământ, pe care o are de arat. Puterea care stă în el este o a doua natură, şi nimeni în afara lui nu ştie de ce este în stare, nici chiar el până ce nu încearcă.” (Ralph Waldo Emerson)

Muncile au fost prin curte și grădină, cred că am cam exagerat și acum mă dor toate cele 206 oase și oscioare din fizic. Dar mă gândesc că gândurilor mele le-ar fi mai bine dacă s-ar amuza oleacă. Așa că am ales un citat fain (nu, ăsta nu e distractiv, dar îmi place), un text destul de haios și niște glume vechi. Ia să vedem...

Viaţa e frumoasă la orice vârstă. 

Câteva „fetițe” de 45 de ani au decis să ia prânzul împreună. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că aici sunt vinuri minunate și mulți chelneri tineri, frumoși, eleganți și amabili.

După zece ani, când au împlinit 55 ani, ele au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales tot restaurantul „Briza Mării” pentru că aici se servea mâncare bună, există o selecție minunată de vinuri și chelneri drăguți.

După alți zece ani, când au împlinit 65 ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că este liniște, există o priveliște frumoasă la mare, iar chelnerii sunt foarte politicoși.

După încă zece ani, când au împlinit 75 ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că există lift acolo și se putea ajunge la sala restaurantului cu un scaun cu rotile, iar chelnerii sunt mereu dispuși să ajute.

După zece ani, când au împlinit... niște ani, au decis să ia prânzul împreună din nou. Au ales restaurantul „Briza Mării” pentru că nu mai fuseseră niciodată acolo.

Sursa: Internet (Facebook)
GLUME:

Soțul, așteptându-și nevasta de la o petrecere ce avea loc la serviciu, devine din ce în ce mai nervos. Se face ora zece seara, nevastă-sa nu apare. „Parcă văd, își zice el, vine acasă şi o întreb unde a fost. Iar ea îmi va răspunde că a fost cu o colegă. O bat de o îndoi!” Ora unsprezece. Nevastă-sa tot nu apăruse. „Să vezi ce-mi va povesti, bombăne în continuare bărbatul, că nu şi-a dat seama când a trecut timpul, că a stat la discuții… Minciuni! O calc în picioare!” Ora douăsprezece noaptea. Nevastă-sa tot nu venise. „Sigur o să-mi toarne o poveste, cum că, după petrecere, a fost cu două prietene, la o cafea. Doamne, o omor în bătaie!” Pe la ora unu noaptea, apare şi nevastă-sa.

– Unde ai fost până la ora asta? urlă soţul furios.
– Unde să fiu, am fost cu un tip și am făcut dragoste!
– Poftim, uite ce-o întreb eu şi ce-mi răspunde ea!

&

Un tip este trimis de firmă să vândă frigidere în Alaska. Peste vreo săptămână mai cere 200 de frigidere, iar peste o lună mai cere încă 2.000 de frigidere. Atunci este sunat de la firmă și întrebat cum reușește să vândă atâtea frigidere în Alaska. El a răspuns:

– Ei, să vedeți, a fost mai greu la început, până i-am convins pe eschimoși că în frigider e mai cald decât afară...

&
SMS-uri între soți:
„Ți-am zis că, dacă se întâmplă ceva cu mine, poți să te întâlnești cu alte femei...”
„Păi, de-aia m-am întâlnit cu Cristina.”
„Când am spus „dacă mi se întâmplă ceva”, m-am referit dacă mor, nu dacă sunt blocată în trafic, nenorocitule!

&
Două prietene, la o cafea:
- Ce-ai mai făcut? De ce nu m-ai sunat ieri?

- Fată, să vezi, am vrut să gătesc niște urzici, și-am curățat atâtea încât nu-mi mai recunoaștea telefonul amprenta...

(Nota mea: azi și eu am cules urzici...)

Gânduri păstrate în hârzob

Pentru că astăzi (și, ca să fiu pe deplin sinceră, nu numai astăzi) am o „stare” pe care nu pot să o definesc exact și nici nu vreau să o transpun în cuvinte, dar care, vorba bancului, „îmi repugnă”, am apelat iarăși la niște scrieri ale mele din trecut. Ideea mi-a venit pe când „colindam”, ca de obicei, prin blogul meu, căutând niște glume vechi, repetate ad nauseam, dar necesare, zic eu, din cauză că cele noi sunt cam „câh” sau nu sunt deloc. Ultimele din „ordinea de zi” sunt cuvintele din dexonline.ro (sau găsite de mine aiurea). Să purcedem...

◊

Poza de astăzi (Imaginea asta, care îmi dă mereu o stare de BINE, este, de fapt, un tablou pictat mai demult de fratele meu. Eu l-am intitulat „Cu gândurile înspre o vară de neuitat”).

Citatul de astăzi:

„După hrană, adăpost, familie și prieteni, cea mai mare nevoie a omului sunt… poveștile.” (Philip Pullman)

Cuvântul de astăzi:

APELPISIT, APELPISITĂ, apelpisiți, apelpisite, adj., s.m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, disperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). 

Gândurile de astăzi:

Adică, doar gândurile acelea apelpisite. Exagerez oleacă, nu sunt aceste câteva gânduri ale mele chiar deznădăjduite sau exasperate, dar mi-a plăcut cum sună cuvântul „apelpisit” și, mda, a trebuit să-l folosesc în titlu. Unul dintre gânduri ar fi că toată luna asta care se încheie azi (nota mea: aprilie, în anul 2023 sau 2024) a fost pentru mine o imensă păcăleală. Mda, asta e! Un alt gând este că pierd vremea cu tot felul de fleacuri, despic mereu firul în patru, dar nu iau seama la chestiuni importante. În fine, acum, după ploaie și frig, iese soarele, și chiar nu mai vreau să caut prin sipetul ăsta cu gânduri apelpisite, așa că îl închid și-i pun lacăt...

◊

Bancurile de astăzi:

Un tânăr îi spune amicului său:

– Imaginează-ți că anul trecut am făcut cunoștință cu o fată minunată. M-am decis să-i fac curte. Am cumpărat 365 de cărți poștale, ornate cu flori și inimioare. Timp de un an, în fiecare zi, i-am trimis o carte poștală, în care i-am vorbit despre dragostea mea.

– Bună idee. Și?

– S-a măritat cu poștașul!

☺

Se duce un tip la doctor ca acesta să-i dea o rețetă pentru slăbit.

– În fiecare dimineață trebuie să alergi 8 kilometri, zice doctorul. Peste un an, vino să evaluăm rezultatele.

Trece un an şi doctorul primeşte un telefon de la tipul respectiv.

– Știți, doctore, nu pot să vin astăzi.

– De ce? întreabă doctorul. Ești bine? Ai făcut ce ți-am spus?

– Tocmai aici este problema: sunt la vreo 3.000 de kilometri de casă.

☺

- Trebuie să vă prescriu o rețetă de slăbire, îi spuse doctorul unei cliente.

- Cum, doctore, sunt aşa de grasă?! zice aceasta.
- Nu, dar pentru greutatea ce-o aveți, sunteți mai scundă cu o jumătate de metru.
☺

O tânără, căsătorită de curând, se plânge mamei sale la telefon:

– Mami, nu-l mai suport deloc pe Silviu. E tot timpul așa de prost dispus, încât am devenit și eu teribil de nervoasă și stresată. Știi, am și slăbit din cauza asta!

– Păi, de ce nu-l părăsești, atunci? întreabă mama.

– Așa voi face, dar mai întâi aștept să ajung la 55 de kilograme...

☺

Discuție între doi amici, la telefon:

- Ce faci, Costele, ești bine?
- Mi-a spus psihologul ca, atunci când am nervi, să mă plimb.
- Unde ești acum?
- Aproape de Istanbul…

◊ Cuvânt găsit aiurea (nu mai știu unde):

TIRS, tirsuri, s.n. 1. Toiag simbolic, împodobit cu viță-de-vie și având în vârf un con de pin, cu care era înfățișat zeul Dionysos și cei care îl însoțeau. 2. Inflorescență în formă de con de brad. Din fr. thyrse.

◊ Cuvântul aleatoriu:

HÂRZOB, hârzoabe, s.n. (Reg.) 1. Funie groasă folosită la coborârea sau la ridicarea greutăților din adâncime. Expr. (Ironic) (A se crede) coborât cu hârzobul din cer = (a se crede) mult superior celor din jur, a (fi) mândru, îngâmfat./A cădea cu hârzobul din cer = a veni, a pica pe neașteptate; a se realiza de la sine. 2. Ladă care în trecut servea drept scenă și în spatele căreia păpușarul mânuia păpușile; lada păpușilor. 3. Coșuleț din ramuri de brad, în care se păstrează peștii prinși în apele de munte. Din bg. vărzop „legătură”. Sursa: DEX '09 (2009).

Din altă sursă, adică MDA2 (2010), am completat cu:

7. (Bucătărie) Cerc sau vas de forma unui coșuleț sau cupe, atârnat cu un lănțișor de tavan. 8. (Prin extensiune) Policandru. 9. Unealtă ciobănească, cerc de alun cu împletitură de tei sau cânepă, pe care se pune strecurătoarea cu cașul. 10. Tălpi late și foarte lungi, dintr-o potcoavă de lemn pe care se împletesc sfori, folosite la munte pentru a nu se scufunda piciorul în zăpadă. 11. Opincă rău croită. 12. Sfoară cu care se leagă opincile. 13. (P. ex.) Lucru prost făcut. 14. (P. ex) Cal slab. 15. (În expresie) A lega în hârzob - A lega ceva în formă de elipsă. 16. Formațiune anormală în formă de ploscă la coarnele de cerb. 17. Nuia despicată în patru cu care se dau jos fructele din pom.

◊ Cuvântul zilei:

PALOARE, palori, s.f. 1. Culoare, aspect al unei persoane care are fața palidă; faptul de a fi palid; paliditate, gălbeneală. 2. (Rar) Culoare ștearsă, estompată. Din fr. pâleur, it. pallore. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1956, scriitorul și jurnalistul Ioan T. Morar. Printre cărțile sale se numără și volumul de poezii „Paloarea”.

Gânduri bune...

 

    Astăzi, o să scriu aici, pe blogul meu, cu preponderență, urări de sănătate, de liniște sufletească, de pace și belșug pentru toți cei care îmi citesc blogul, dar și pentru cei care nu-l citesc, pentru prieteni, dar și pentru dușmani (nu știu dac am așa ceva, dar...), pentru cunoscuți, dar și pentru necunoscuți. Tuturor le trimit gânduri bune. 

O să trec aici, totuși, și cuvintele din dexonline.ro...

CUVÂNTUL ALEATORIU: ȘPIȚ, șpițuri, s.n. 1. (Tehn.) Unealtă formată dintr-o bară de oțel cu vârful ascuțit, folosită la găurirea pietrelor naturale și artificiale sau la prelucrarea suprafeței lor. 2. (Tipogr.) Linie simplă sau înflorată, care se pune ca ornament la sfârșitul articolelor sau al capitolelor. 3. Nume dat extremității ascuțite sau muchiei unor obiecte, construcții. 4. (Reg.) Țigaret scurt. Din germ. Spitze.

&

ȘPIȚ, șpiți, s. m. Numele unei rase de câini de talie mică, cu păr alb și pufos, cu urechi drepte și bot ascuțit; câine din această rasă. Din germ. Spitz.

CUVÂNTUL ZILEI:

ÎMPISTRI, împistresc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A împodobi o pânză, o cămașă etc. cu desene, cu motive florale etc. de diverse culori; (spec.) A încondeia ouă de Paști. Cf. sl. pĩstriti. 

Cheia alegerii: Paștele Ortodox.

Gânduri „la minut”

     Singurul motiv pentru care scriu astăzi este pentru a nu uita (hm) o întâmplare și niște gânduri legate de ea. Deci, pe la ora șapte fără un sfert, când am deschis fereastra să aerisesc în cameră, am văzut un porumbel (sau un guguștiuc) care se așezase pe cutia mea poștală. Până să mă duc să-mi iau telefonul ca să-i fac o poză „la minut” întru aducere aminte, pasărea a zburat. Ceea ce m-a necăjit un pic, dar apoi m-a dus cu gândul la cuvintele din refrenul unui cântec de demult: „Un minut, tic-tac, a trecut!” Și, de aici, la niște panseuri pseudo-filosofice despre trecerea timpului. Și despre cum am pierdut (și pierd în continuare) niște prilejuri, importante sau mai puțin importante. Când am văzut zburătoarea aceea pe cutia poștală, eram destul de somnoroasă, cam tristă și fără niciun gând dar, pe moment, vreo trei (sau patru?) gânduri s-au îmbulzit în mintea mea. Primul susținea că e un semn bun (mi-a și explicat de ce), al doilea că e ceva obișnuit, pasărea s-a așezat unde i s-a părut că e mai în siguranță, al treilea că porumbelul (sau guguștiucul) obosise și se odihnea acolo câteva minute. În fine, al patrulea gând a sugerat, ironic, că poate Poșta Română a început să folosească porumbei (sau guguștiuci?!) voiajori pentru a duce corespondența. Gândul ăsta de pe urmă a luat un premiu de la mine...

Gândurilor mele le e cam greață

MOTTO: „Înghite o broască dimineața și sigur nu vei întâlni nimic mai dezgustător în tot restul zilei.” (Nicholas Chamfort)

Mi-am „adaptat” (sau, ca să-mi fac singură în necaz, „updatat”) postarea de astăzi, pornind de la cuvântul aleatoriu. Acesta m-a făcut să mă gândesc la vomitat/ vomă și e clar că mi-a accentuat „greața existențială” pe care deja o aveam (mda, acum încerc să „mă dau mare”, dar asta chiar mi-a reamintit, minunea minunilor, de Jean-Paul Sartre și de romanul său din 1938, „La Nausée”, citit de mine cândva, acum muuuulți ani, în studenție). Metaforic vorbind, unele instituții ale Statului, cu Parlamentul în frunte, eu zic că ar trebui că aibă niște vomitorii. Dar, stați așa, cred că ele sunt vomitoriile... 

VOMITORIU, vomitorii, s.n. (în Antichitatea romană) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. – Din lat. vomitorium. Sursa: DEX '09 (2009) 

Rezumat generat de IA: 

Legătura dintre cuvântul „a vomita” (a voma) și „vomitorium” (vomitoriu) este, în cea mai mare parte, o neînțelegere populară modernă, bazată pe etimologie, dar diferită ca sens istoric. Iată adevărul despre cele două noțiuni:

Sensul etimologic: Ambele cuvinte provin din latinescul vomere (a vărsa/a scuipa afară). În latină, vomitorium însemna un pasaj larg de acces (coridor sau ieșire) în amfiteatrele romane, prin care mulțimea de oameni „se vărsa” rapid afară la finalul spectacolului. (...) 

Mitul despre Roma Antică: Contrar concepției greșite (popularizată de romane sau articole istorice eronate), un vomitorium nu era o cameră specială unde romanii bogați mergeau să vomite mâncarea pentru a face loc alteia în timpul ospețelor. (...) 

Legătura metaforică: Numele vine de la acțiunea de a scoate foarte repede o mare cantitate de oameni dintr-un spațiu, la fel cum o persoană „varsă” conținutul stomacului. Este o metaforă arhitecturală, nu una funcțională legată de digestie.

Cuvântul zilei:

RĂSCOLITOR, RĂSCOLITOARE, răscolitori, răscolitoare, adj. Care trezește amintiri, emoții; tulburător. – Răscoli + suf. -tor. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1969, cântăreața portugheză de muzică fado Dulce Pontes.

P. S.

  # Sébastien-Roch Nicolas de Chamfort (1741 - 1794) a fost un scriitor francez din perioada Revoluției franceze, căreia i-a fost susținător. În scrierile sale („Maximes et pensées, caractères et anecdotes”, „Elogiu lui Moliere”), de un caracter pesimist, cinic și caustic, a criticat moravurile societății și excesele Revoluției. (Wikipedia)

   #  Nu am găsit prea multe despre Dulce Pontes, dar i-am ascultat câteva cântece. Wikipedia zice așa: „este o compozitoare și cântăreață portugheză de fado, care cântă și în alte stiluri muzicale, inclusiv muzică pop, populară și clasică”.

  # Revenind la realitate, fără nicio implicație metaforică, mă duc să-mi fac un ceai de ghimbir, cu miere, lămâie și turmenic.

Gândurile mele vor să citească mai mult...

Cartea bună e ca o conversație cu un om deștept. (Lev Tolstoi)

Cărțile sunt oglinzi: vezi în ele ceea ce ai deja înlăuntrul tău. (Carlos Ruiz Zafón)

Citim ca să știm că nu suntem singuri. (C.S. Lewis)

O casă plină cu cărți este cel mai bun loc pentru a trăi. (Seth Godin)

Probabil că nu există zile mai fericite din copilărie decât cele petrecute citind o carte extraordinară. (Marcel Proust)

💌 📖 Am cam exagerat cu motto-urile referitoare la cărți și citit, dar mi-au plăcut toate, așa că... Dar trebuie să mărturisesc că, în acest moment al vieții mele, nu mai citesc cât aș vrea, și asta din diverse motive, unele serioase, altele destul de false sau neîntemeiate. Mă refer la cititul cărților, căci ele sunt importante. Cuvintele de azi (din Dexonline), un fragment dintr-un articol și niște glume, cam asta a fost lectura mea pe ziua de azi.

💌Cuvântul aleatoriu: (A) PROBOZI, probozesc, vb. IV. Tranz. (Înv., reg. și fam.) A mustra, a dojeni, a certa pe cineva; a face de rușine; a ocărî. – Din sl. proobraziti.

💌Cuvântul zilei: SAVANTLÂC, savantlâcuri, s.n.1. (Fam.) Erudiție; (depreciativ) Pedanterie, prețiozitate. 2. Preocupare științifică. Savant + suf. -lâc. Cheia alegerii: Ziua Academiei Române.💌 📖 Într-un articol din anul 2017, intitulat „Cinci cuvinte care îți demonstrează cu nu știi limba română așa de bine”, am găsit câteva lucruri interesante, dar și unele îngrijorătoare. Cele cinci cuvinte la care se referea articolul sunt: grizonant, ă (folosim mai des „grizonat”), patetic, ă (i se dă un alt sens decât cel corect), repercusiune, i (nu „repercursiune”, cum se folosește), cicatrice (plural cicatrice/ dar și cicatrici), cireașă (plural cireși/ dar și cireșe). Și acum partea care m-a pus pe gânduri (și asta era cu nouă ani în urmă, acum e mai gravă situația):

În România, gradul de analfabetism este de aproximativ 40%. O altă clasificare împarte țara în 44,2% români cu un nivel scăzut de educație, 41,4% studii de nivel mediu și doar 14,4% dintre conaționali au absolvit studii superioare. (...) Totuși, indiferent de nivelul de educație, probabil fiecărui om i s-a întâmplat, măcar o dată în viață, să își dea seama că în vocabularul lui există minimum un cuvânt pe care îl pronunță greșit, folosește greșit varianta de plural sau îl înțelege și îl folosește greșit. Noi am făcut o listă cu primele cinci cuvinte care ne-au venit în minte și pe care le auzim eronate cel mai des în diverse contexte.

Sursa: https://ziare.com/magazin/inedit/

📍 Glume:
Așteptând într-o gară, un bărbat căra doi bebeluși, câte unul sub fiecare braț. La un moment dat, vine o femeie, se uită la cei doi copii și nu se poate stăpâni să nu întrebe:
- Vai, dar sunt așa de drăguți! Cum îi cheamă?
- Habar n-am!
- Dar sunt băieți, fetițe? Sau băiat și fetiță?

- Habar n-am!

- Nu știi? Păi, ce fel de tată ești, domnule?! Și cum îi duci așa, sub braț, este revoltător!

- Nu sunt tatăl lor, doamnă. Eu sunt doar vânzător de prezervative. Ăștia sunt două reclamații pe care le duc la firma la care lucrez!

&

Doi prieteni stau la „un pahar de vorbă”:
- Cum e, măi, să fii însurat?
- Super tare, mă simt de parcă aș avea iarăși 16 ani...
- Adică?
- Fumez în toaletă, beau pe ascuns, cer voie să ies cu prietenii. Știi și tu sentimentul...
&
Soțul și soția au o mică ceartă. Ea îi reproșează:
- Se pare că pe primul loc la tine este fotbalul și abia pe locul doi sunt eu.
- Greșit, draga mea! Pe locul doi este pescuitul...
&
În magazinul de covoare:
- Am nevoie de un covor care să se murdărească mai greu, pentru camera copiilor.
- Câți copii aveți?
- Șapte.
- Știți ce, mai bine asfaltați...
&

Doi prieteni stau de vorbă, la o bere:

- Măi, omule, aseară am băut șapte beri, o juma' de litru de rom și o jumate de coniac. Pe urmă am mâncat și un măr.

- Și, ai fost mahmur, nu?
- Păi, da, azi dimineață am zis că mor.
- Frate, trebuie să iei măsuri...
- Da, m-am hotărât, nu mai mănânc mere în viața mea!

Un feleștioc pentru niște gânduri...

„Singurătatea nu înseamnă să nu ai oameni în jur, ci să nu poţi comunica lucruri care contează pentru tine, sau să te abții să exprimi anumite puncte de vedere pentru că alții le găsesc imposibil de acceptat.” (Carl Gustav Jung)

Am reluat astăzi, din postări mai vechi, poza de mai sus, motto-ul și glumele, da, recunosc. Dar mi s-au părut potrivite (din nou). De ce? Păi, s-o luăm pe firul gândirii mele... Ieri am primit pensia. În lei, nu în euro, dar dacă ar fi fost în moneda UE, „pachețelul” meu cu fundiță roșie ar fi constat din doar din șase bancnote. Spusele lui Jung mi se aplică, uneori, precum „marca pe scrisoare”, dar bănuiesc (și, mda, trag nădejde) că nu sunt singura care se simte așa, când și când. Însă refuz categoric să mă mai învinovățesc că simt așa. Cuvintele din Dexonline mi-au readus în minte câte o replică din filme și, căutând glume mai noi, am dat de muuulte citate care mi-au plăcut. Cam asta-i tot!

# Cuvântul alternativ:

FELEȘTIOC, feleștiocuri, s.n. (Reg.) Pămătuf cu care se unge osia căruței sau bocancii. Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

Feleștioc n. Mold. 1. fitil pentru opaiț; 2. bețișor cu o cârpă la un capăt cu care țăranul unge osia carului; muia feleștiocul în strachina cu dohot CR. [Pare un compromis între felezău și sfeștoc]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929).

NOTĂ: Replica potrivită ar fi „Houston, avem o problemă” și e din filmul Apollo 13. Problema este că nu știam ce-i „feleștiocul”, iar definiția lui Șăineanu m-a dus la alte cuvinte „misterioase”: dohot, adică păcură, felezău, un fel de măturică și, în fine, sfeștoc, mănunchi de busuioc pentru stropitul cu apă sfințită.

# Cuvântul zilei (de ieri):

PATERN, -Ă, paterni, -e, adj. Care aparține tatălui, privitor la tată, de tată, părintesc; după tată. ♦ (Adverbial) Ca un tată, cu sentimente de tată. Din fr. paterne, lat. paternus. Cheia alegerii: S-a născut, în anul 1975, actorul chiliano-american Pedro Pascal. A devenit cunoscut internațional datorită rolurilor sale de figură paternă adoptivă în serialele science fiction The Mandalorian (2019–2023) și The Last of Us (2023–prezent).

NOTĂ: Nu intru în amănunte, dar termenul ăsta (adverbialul „ca un tată”) m-a dus imediat cu gândul la filmul „Secretul lui Bachus”, în regia lui Geo Saizescu, și la celebra replică: „Vai, aceste cuvinte ne doare!”

# Cuvântul zilei (azi):

DESAGĂ, desagi, s.f. Traistă formată din două părți, care se poartă pe umăr sau pe șa. ♦ Fiecare dintre cele două părți ale acestui obiect; p. ext. traistă. [Var.: desag s.m.] Din ngr. disákki(on), bg. disagi. Cheia alegerii: În 1860, cele aproximativ 186 de stații Pony Express se aflau la o distanță de aproximativ 16-24 km una de cealaltă de-a lungul traseului Pony Express. La fiecare stație, călărețul expresului își schimba calul cu un cal nou, mânca ceva și lua cu el doar desaga poștală numită mochila. Angajatorii subliniau importanța desagii. Spuneau adesea că, dacă aceasta se va întâmpla, calul și călărețul ar trebui să piară înaintea mochilei. Desaga era aruncată peste șa și ținută în loc de greutatea călărețului care stătea pe ea.

NOTĂ: Replica „Ce avem noi aici?” din filmul „Brigada Diverse”...

Citatele zilei (https://www.postmodern.ro/articol/citate-din-carti/):

Niciodată un fulg de nea dintr-o avalanșă nu se va simți vinovat pentru avalanșă. – Voltaire

Am ieșit cu lanterna pe afară, ca să mă caut pe mine însămi. – Emily Dickinson

Să trăiești e unul dintre cele mai rare lucruri din lume. Cei mai mulți dintre oameni doar există. – Oscar Wilde

Nu contează ce privești, contează ce vezi. – Thoreau

În final, toți devenim povești. – Margaret Atwood

Experiența e cel mai dur profesor. Mai întâi îți dă testul și apoi lecția pe care trebuia să o înveți. – Oscar Wilde

Călătoriile te fac modest. Pentru că vezi ce loc minuscul ocupi de fapt pe această lume. – Gustave Flaubert

Dacă nu vom încheia războiul, războiul ne va termina pe noi. – H.G. WellsPromit că nu voi renunța niciodată și că voi muri țipând și râzând. – Jack Kerouac

Și îmi dau seama că oriunde m-aș afla, într-o cameră mică plină de gânduri sau în acest univers plin de stele și munți, totul este în mintea mea. – Jack Kerouac

😊 Glumele zilei:
Un tip îi povestește amicului său:

- Până la urmă s-a dovedit că bebelușul pe care îl creșteam de două săptămâni nu era al meu. Cică a fost nu știu ce încurcatură la spital. Sincer să fiu, m-am gandit și eu la treaba asta. Eu mă dusesem acolo doar ca să-mi scoată gipsul!

😊

Doi vecini stau de vorbă:
- Câinele meu, după cum știi, urmărea toți oamenii pe bicicletă.
- Și, ce-ai făcut?
- Într-un final a trebuit să-i ascund bicicleta!
😃
Într-un restaurant, orchestra începe să cânte. Clientul, arătând felul de mâncare pe care l-a servit chelnerul, întreabă:
- Ce-i asta?
Chelnerul, atent la orchestră:

- E o bucată din "Văduva veselă", domnule...

😃

SFAT: Un bărbat trebuie să aibă în portofel o poză cu iubita/ soția lui și, când are un moment mai greu, să scoată poza, să se uite la ea și să-și spună: „Dacă pot trăi cu nebuna asta, pot orice!”

Gânduri despre...

 (Poza zilei)

Păcăleala zilei: 

Nu scriu mai nimic aici, căci am tot „postat” pe Facebook până acum.  Știu (adică, mai degrabă, sper) că vreo două-trei persoane, din când în când,  îmi citesc postările de pe blog. Păcăleala că „nu scriu mai nimic aici” (dar iată că scriu, totuși) nu este pentru aceste răbdătoare persoane (cărora le mulțumesc încă o dată, pe această cale), ci pentru mine. Gândurile mele de astăzi m-au păcălit, cerându-mi să vin repede la blog și, când am ajuns aici, au strigat toate, zâmbind: „PĂCĂLEALĂ DE 1 APRILIE!” Mda, m-am cam obișnuit cu asta. Din păcate, nu numai gândurile mele mă păcălesc (mint, dezamăgesc), ci și unii oameni, în toate zilele din an...

Citatul zilei: 

„Marea problemă legată de păcăleli este că ajung adeseori să câștige în alegeri.” (Will Rogers)

Glumele zilei:

+

Doi prieteni discută:
- Psihologul mi-a recomandat o metodă foarte bună pentru a adormi, atunci când am insomnii.
- Da? Ce anume faci?
- Păi, număr până la 3 și apoi adorm instantaneu.
- Incredibil! Și funcționează mereu?
- Nu întotdeauna. Ieri, de exemplu, am numărat până la 4 dimineața.
+

Socrul mic se întoarce obosit de la câmp, intră în casă şi, în capul scărilor, îşi întâlnește ginerele. Fără cuvinte, socrul ridică mâna dreaptă, o îndoaie sub forma literei „S”, rotește ușor palma din încheietura mâinii şi se uită întrebător la ginere. Acesta, tot fără un cuvânt, ridică ambele brațe şi rotește palmele cum făcuse și socru-său. Și acum, traducerea gesturilor:

Socrul: Este acasă vipera?
Ginerele: Mda, îs acasă amândouă!
+
Doi tractoriști scot pită, slană, bat o ceapă de roata de la tractor şi se așază tacticos să mănânce. Vine șeful, turbat de nervi, şi îi întreabă răstit:
- Măi, voi de ce nu semănați?!
Unul dintre ei, nedumerit, îi răspunde:
- No, d'apăi noi nu suntem frați!
+

O blondă, o negresă și o roșcată călătoresc „la negru” cu un vapor, ascunse în cală. Paznicul controlează cala vaporului înainte de plecare și cele trei se ascund în sacii din încăpere. Cu câte un șut, marinarul controlează sacii de pe jos.

Negresa strigă din sac:
– Miau, miau!
Omul pleacă mai departe.
Roșcata:
– Ham, ham, ham!
Marinarul trece mai încolo. Ajunge la blondă și, după șutul de rigoare, aude:
– Cartofi, cartofi!
+
Soția către soț:
- Ce cuplu frumos sunt noii noștri vecini! El o sărută și îi aduce flori în fiecare zi. Tu de ce nu faci la fel?
- Dragă, dar nici măcar n-o cunosc!
+
Într-o parcare, doi bărbați se bat pe viață și pe moarte. Lângă ei, un copil striga cât îl ținea gura:
- Tată! Tată!
Vine un polițist și-l întreabă pe copil:
- Puștiule, care dintre ei e tatăl tău?
- Nu știu, că d-aia se bat!
+
Discuție între doi amici, după un chef de pomină:
- Hai, măi, că nu eram chiar așa de beat...

- Omule, ai intrat dezbrăcat în dulap şi ai zis: „Mă duc în Narnia!”

Vreo zece gânduri ce se chinuie să pronunțe corect „șicagău”

„Cele mai puternice cuvinte din univers sunt cele pe care le foloseşti atunci când vorbeşti cu tine.” (Karen Salmansohn)

Eram hotărâtă astăzi, pe la ora șase, să scriu cuvintele din Dexonline pe Facebook, plus câteva cuvinte despre eternul Nichita. Nu și pe blog, pe principiul „ce e mult, strică”. Dispoziția mea era, ca să zic așa, neutră. Dar explicația primului cuvânt alternativ din dexonline.ro (căci „dau cu zarul” de mai multe ori), dată de Lazăr Șăineanu, m-a făcut să râd în hohote și iată-mă, peste o oră, cu dispoziția „pe plus”, scriind despre Chicago. Am mai râs o dată când mi-a venit ideea titlului. Nu mai comentez nimic, pentru că cele zece gânduri au trecut la pronunția cuvântului „quinoa” (keen-wah). Uau! Și nici nu o să-mi transform postarea într-o lecție de istorie, geografie sau geopolitică, pur și simplu scriu ce mi-a venit mie în minte despre acest oraș...

!!!

Chicago nume (citit Cicago), oraș în Statele-Unite din America, pe lacul Michigan; 2.786.000 loc. Cărnuri sărate și afumate. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929).

!!!

CHICAGO [șicágəu], oraș în nordul S.U.A. (Illinois), port (22,9 mil. tone - 1990) la Lacul Michigan; 8,18 mil. loc. (1988, cu suburbiile Gary, South Chicago, East Chicago). Mare nod de comunicații. Nouă aeroporturi (O’Hare, cel mai mare din lume – 59,1 mil. pasageri, 1989). Piață mondială pentru animale și grâu. Mare centru financiar și industrial: combinate siderurgice, constr. de aparataj electrotehnic și electronic (uzinele concernului „Zenith”), mașini agricole, utilaj greu (uzinele concernului „International Harverster”), vagoane, locomotive și motoare Diesel (uzinele concernului „Pullman”), ind. chimică, prelucr. petrolului, mase plastice, conserve de carne (mari abatoare). Important centru cultural (universități, institut de arte frumoase, muzeu de istorie naturală). Aici a avut loc, la 1 mai 1886, o grevă în amintirea căreia muncitorii din multe țări ale lumii sărbătoresc ziua de 1 Mai. Sursa: DE (1993-2009).

!!!

„Chicago” este un musical american cu muzică de John Kander, versuri de Fred Ebb și libret de Ebb și Bob Fosse.”

!!!

„Chicago” este un film muzical din 2002, adaptat de la muzicalul satiric cu același nume, explorând tema celebrității, scandalului și a corupției din Jazz-ul din orașul Chicago. Regizat și având coregrafia realizată de Rob Marshall și adaptat de scenaristul Bill Condon, „Chicago” a câștigat șase premii Oscar în 2003, inclusiv premiul pentru cel mai bun film. Filmul a fost primul muzical care a câștigat premiul pentru cel mai bun film de la „Oliver!” din 1969. Acțiunea din „Chicago” se centrează în jurul lui Roxie Hart și Velma Kelly, două criminale pasionale care se aflau în închisoare așteptându-și procesele pentru crimă în orașul Chicago din anii 1920. Velma, actriță de vodevil, și Roxie, o soție casnică cu aspirații de a avea aceeași profesie, luptă pentru a câștiga faima care să le ajute să iasă din închisoare. Rolurile principale din film sunt interpretate de Renée Zellweger, Richard Gere și Catherine Zeta-Jones, în rolurile secundare jucând Queen Latifah, John C. Reilly, Christine Baranski, Lucy Liu, Taye Diggs, Colm Feore și Mýa Harrison.”

P. S. 

!!!  Karen Salmansohn este o autoare cu bestselleruri de cărți de autoajutorare.

!!!  Glume (fără legătură cu „tema zilei”...)

La tribunal:

- Cum ai putut să-ți lovești soția?! strigă judecatorul către inculpat. Numai noi avem dreptul să aplicăm pedepse. 

- N-am nimic împotrivă, bateți-o și dumneavoastră...

!

Patronul unei companii discută cu un tânăr care caută de lucru:

– În primul rând, trebuie să spun că firma noastră este foarte obsedată de curăţenie. Ai avut grijă să-ți cureți pantofii pe covoraş înainte de a intra aici?

– Desigur, am făcut-o, răspunde tânărul.

– În al doilea rând, cerem colaboratorilor noștri să fie sinceri. Ești un om sincer?

– Cu siguranță, sunt un om foarte sincer, răspunde tânărul.

– Foarte bine, spune patronul, dar există o mică problemă. Noi nu avem niciun covor la intrare...

!

- Ioane, cumpăratu-ți-ai mașină?

- Cumpărat, Vasile!

- Ce culoare?

- Apăi, mă Vasile, ai văz't tu ceriul la apusu' soarelui?

- Văzut-am!

- Ei, tăt așe, ni, numa' că verde.