Meandrele gândurilor mele m-au cam obosit

Citatul zilei: „E imposibil să te bucuri de trândăvie dacă nu ai de lucru până peste cap. Nu-i nicio scofală să nu faci nimic, atunci când nu ai nimic de făcut. A pierde timpul, în cazul acesta, este chiar o ocupație și încă una foarte istovitoare.” (Jerome K. Jerome) 

Cam așa, figurat vorbind, au ajuns să arate gândurile mele, după ce au tot alergat de colo-colo, nu au găsit ceea ce căutau, apoi au obosit și au renunțat, au căscat și s-au dus să facă nani. Așa că eu mă văd nevoită acum să copiez fuguța niște glume vechi și apoi să postez iarăși cele scrise de mine într-un 6 octombrie, dar nu mai știu în care an... 

☺☺ Glume:

☺

Astăzi, la supermarket, am văzut o femeie care se chinuia să-și parcheze mașina.

– Vreți să vă ajut și s-o parchez eu? am întrebat-o politicos.

– Nu, mulțumesc, mă descurc, mi-a răspuns.

– Sunteți sigură? am întrebat-o din nou, după vreo 45 de minute, când am ieșit cu cumpărăturile.

☺

– Iubi, ai încredere în mine, nu?

– Da, draga mea, normal!

– Știi că niciodată nu te-aș minți!

– Evident!

– Ei bine, un stâlp de metal m-a atacat când parcam mașina la Mall.

6 octombrie
Motto: „Mi-a fost rușine de mine când mi-am dat seama că viața e un bal mascat și eu am participat cu fața mea adevărată.” (Franz Kafka)
 

Nu prea am CÂND să scriu dar, mai cu seamă, nu mai știu CE să scriu. Am ajuns la momentul acela când scrisul nu-mi mai aduce bucurie ca altădată. De câte ori îmi trece prin minte câte o idee cu care aș vrea să vin la blog, devin criticul meu cel mai înverșunat și mă descurajez singură, zicându-mi că ceea ce scriu eu nu are nicio valoare, că bat câmpii (cu sau fără grație) și că eu, împreună cu gândurile din dotare, ne pierdem în tot felul de meandre ale cuvintelor, iar rezultatul e o plictiseală generală. Nu, nu eu mă plictisesc, ci acei câțiva cititori care trec pe la blogul meu. Așa că, începând de astăzi, pornind (sau nu) de la un citat, o să-mi devoalez (glumesc, dar tocmai mi-am adus aminte că mai știu oleacă de franceză) doar două, maxim trei gânduri, în tot atâtea rânduri. Ah, nu, nu se poate, hai să zicem că aș putea scrie vreo zece rânduri. Păi, gata!