Răsfăț în gândurile de azi...

   

    MOTTO: „Este o eroare să dorești o viață imobilă. Vrei ca timpul să se oprească în loc, ca dragostea să fie eternă, ca nimic să nu moară niciodată, ci să o ducă, trai neneacă, într-o perpetuă copilărie plină de răsfăț. Construiești ziduri de apărare şi tocmai aceste ziduri îţi devin, într-o zi, închisoare.” (Frederic Beigbeder în „Dragostea durează trei ani”) 

 

    După ce am muncit pe-afară, mai mult prin grădină, dar și prin alte locuri din modesta mea gospodărie (drumuri de acces, garduri, șanțuri înfundate de la ploi, potecuțe, magazii) până când mâinile, picioarele și spinarea din dotare m-au amenințat cu o grevă generală și cu marșuri de protest, am intrat în casă și, după ce am mâncat, gândurile mele s-au și dus, fericite și sprințare, la răsfățul ce va urma, adică la cele câteva episoade din „Prison Break” (un serial american pe care-l văd acum, foarte bun, aș zice eu) și la cele câteva bucățele de ciocolată neagră care mă așteptau...

   Dar, înainte de a trece la aceste „răsfățuri”, m-am gândit să scriu câteva cuvinte pe blog, pentru că (ei, aici am să mă răsfăț un pic...) îmi face mare plăcere scrisul, dar nu-l consider un răsfăț. Nu, este tot o muncă, ușoară când ai inspirație, și cred că uneori chiar scriu câte ceva interesant, iar cei patru-cinci cititori ai blogului meu sper că se bucură și profită de această „goană” a mea de a învăța mereu ceva nou, de a asocia cuvintele într-un mod inedit sau de a rememora câte o întâmplare. Ca să nu mai vorbesc de bonusul zilnic, ce constă din câteva bancuri. Însă în ultima vreme nu prea am scris. Adică, nu de-adevăratelea. Mai întâi (nici nu se putea altfel, nu?), ia să vedem ce-i cu răsfățul ăsta: 

RĂSFẮȚ, răsfățuri, s. n. 1. Faptul de a (se) răsfăța; mângâiere, alintare; (depreciativ) răzgâiere. 2. Desfătare, plăcere. 3. Huzur, belșug. – Din răsfăța (derivat regresiv).
RĂSFĂȚÁ, răsfắț, vb. I. 1. Tranz. A înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată; a alinta; a răzgâia. ♦ Refl. A se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi; a se răzgâia. 2. Tranz. și refl. A (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta. 3. Refl. A ocupa un spațiu mare, a se întinde. – Pref. răs- + față. Sursa: DEX '09 (2009). 

   Eu nu am fost un copil răsfățat, iar ca adult aș zice că viața chiar nu m-a răsfățat deloc, dar sunt mulțumită acum, când stau în pragul bătrâneții (și nu prea mă hotărăsc să-l trec), că am avut acest „drum” și acest destin, pentru că ele mi-au fost menite de Dumnezeu și El știe mai bine decât noi ce e dat pentru fiecare. Deci copila răsfățată din poză este o metaforă (deși chiar există copii răsfățați), iar căutarea unui motto m-a făcut să descopăr un scriitor francez despre care habar nu aveam și poate, pe viitor, chiar voi citi ceva din ce-a scris. Bun. Mâine o să purced în a-mi revedea notițele („cu creionul pe hârtie”) și o să încerc să scriu (dacă pot) despre ideile ce mi-au venit în procesul (destul de anevoios) al muncilor din săptămânile trecute și care vor mai dura câteva zeci de zile...

 

Și acum, bonusul:

 

Dacă femeia slăbește, înseamnă că e îndrăgostită. Dacă se îngrașă, înseamnă că e fericită. Dacă pornește ștergătoarele, înseamnă că face la stânga.

* * *

Am ajuns la concluzia că nu este atât de plictisitor acasă, dar cum e posibil ca o pungă de orez să aibă 7.476 boabe și o altă pungă 7.498?

* * *

Am fost la bancă. Am rămas șocat. Plin de mascați, inclusiv la ghișee. Nici nu mai știi cine pe cine jefuiește.

* * *

Ieri, frigiderul meu a înregistrat 848 vizualizări.

* * *

Anunț la piață (sic!): „Roșii sterile, 12 lei /kg, culese cu mânuși de la chilurgiie.”