Gânduri cam ostenite

 

Motto: „Toți trăim sub același cer, dar nu toți avem același orizont.” (Konrad Adenauer)

Ia te uită ce scriam eu acum cinci ani, într-o postare intitulată „Gânduri candide:

... Constat cu stupoare că n-am mai scris aici, pe blogul meu, de vreo zece zile. Zece zile!!! Nu pot da vina nici pe treburile foarte multe, presante, și care încep să mă cam „copleșească”, nici pe micile și marile motive de enervare, dezamăgire și supărare, ci o să dau iarăși vina pe Inspirația mea (am scris cu majusculă, așa, ca s-o măgulesc oleacă și ca să nu vă duc cu gândul la acțiunea de a inspira și, da, a expira). Ea, „Inspirația”, care nu a mai vrut cu niciun chip, de zile-n șir, să „presteze”, mi-a făcut mutre, și apoi și-a luat concediu medical. Am pus titlul acesta pentru că n-am vrut să-mi jignesc astăzi gândurile și să le zic „naive” sau chiar „prostuțe”. În ultima vreme (adică de vreo șaizeci și ceva de ani) gândurile mele au tendința să fie (uneori) așa. De unde și STAREA mea de spirit actuală, denumită de mine foarte concret și obiectiv „nicicum”. Nu pot ieși din această „stare” incertă și din acest sentiment de ciudă pe mine însămi nici cu muzică, nici cu dans de una singură prin casă, nici cu muncă prin grădină, nici cu citit, nici cu bancuri. Am observat oarece ameliorare atunci când fac câte un puzzle. Asta e o nouă „pasiune”, și așa încerc să îmi „educ” eu răbdarea (care și ea e pe sfârșite, ca și optimismul meu de fațadă). Atât pentru azi. Ah, nu, urmează câteva glume:

😆

Stând la o bere, pe o terasă, un tip se confesează prietenului lui:

- Credeam ca noua mea prietenă este „aleasa” mea. Ieri, însă, m-am uitat prin șifonierul ei și-am găsit un costum de asistentă medicală, unul de menajeră franceză și unul de polițistă, cu cătușe cu tot, așa că m-am gândit: „Dacă nu e-n stare să păstreze un serviciu, nu e bună nici pentru mine!”

😆

Un tânăr eschimos intră în igluul iubitei. După vreo trei luni, tatăl fetei intră nervos și strigă:

– Dar ce crezi tu, măi băiete, că o să stai cu fiică-mea o noapte întreagă?!

😆

Discuție între soți:
- Dragă, ce crezi, noi mai avem feeling?
- Habar n-am, vezi și tu în sertarul cu medicamente...
😆
- Auzi, fată, tu pui la suflet?
- Nu, eu pun la șolduri...
😆

Din „înțelepciunea” feisbuchiană. Text scris, mai mult ca sigur, de un bărbat: „Femeile care e frumoase, e leneșe. Care e deștepte, e rele. Iar alea care e și harnice și bune la suflet, e grase...”

P. S. Gândurile mele sunt cam tot așa ca acum cinci ani, starea de spirit e fluctuantă, dar glumele sunt altele (tot vechi, dar altele...)