Blogul ăsta e un „locșor” unde-mi place să poposesc și să-mi „împărtășesc” gândurile cu alții. Însă cel mai adesea, recunosc, mă întâlnesc aici doar eu cu mine. Îmi place să trec, când și când, pe la blogul meu, pentru că „scrisul” îmi aduce liniște și tămăduire sufletească. Eu am ajuns să-l percep ca pe un fel de spovadă, de eliberare (a gândurilor), ca pe o „terapie” chiar. Și, desigur, îmi mai place să trec pe la blog pentru că, uneori, „scrierile” mele mă amuză copios...
duminică, 24 mai 2020
E cam câr-mâr: gândurile mele tac mâlc
Azi aveam gânduri destule și destul de hotărâte să se așeze aici cuminți, dar, după frigul de dimineață, din cauză de timp „a ploaie” și după ce am pierdut grațios timpul până la ora asta, deja nu mai am chef de scris. Mi se întâmplă cam des în ultima vreme și deja mă îngrijorează această stare de fapt. Argotic vorbind, gândurile mele s-au vorbit între ele „a nu zice nici pâs” (expr. 1. a păstra un secret; a fi discret. 2. a răbda, a îndura o dojană, o mustrare, un afront fără a crâcni). Așa că mă voi ocupa de niște cuvinte:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niște gânduri îmi sunt halandala
MOTTO: „Problema, când încerci să pari mai prost decât ești în realitate, este că, de foarte multe ori, îți reușește.” (Clive Staples Lewi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu