Dacă tot mă găsesc aici, adică la blogul meu, iată că, după cele câteva „note de lectură” scrise de mine (în care îmi spun sincer părerea despre „voiajele” printre rândurile unor cărți), vreau să așez aici, „la păstrare”, și un articol despre un volum publicat de mine. Poza de la început spune totul despre ce am simțit eu când am citit cele scrise de domnul profesor Mecu, un om de cultură (dirijor, compozitor, regizor și scriitor), cu care se mândrește Domneștiul și de care a auzit o țară-ntreagă.
Vreți să deveniți mai bogați?
Citiți recenta apariție, „Slalom printre gânduri”, o carte superbă, semnată de Elena (Lavinia) Avram, expresie a unui conglomerat de cultură, talent și har, cu care autoarea se încoronează aici, în Domneștiul nostru muscelean-argeșean, ce se poate mândri cu încă o steluță pe bolta care-i acoperă reputația arhicunoscută, cât și recunoscută la nivel județean și național.
Această „colecție de gânduri”, în pagini care mai de care mai captivante, exprimă rezultatul unui uriaș travaliu, promovat mereu de acel filtru magnetic al profesionalismului exigent, luat exemplu de la tatăl său adoptiv, ELISEI AVRAM, învățător și director timp de o viață și, în egală măsură, un „păstor” cu rafinate practici pedagogice.
Oare de unde, dacă nu de la această familie adoptivă, putea să-și pudreze aripile cu polenul bunului simț, să primească rădăcini adânci de cumsecădenie, finețe, blândețe, bunătate, toate în amintirea și pomenirea tuturor tuturor dascălilor ei de aici și a „bulgărelui de aur” Elisei Avram.
Citindu-i cartea, o găsim pe această culegătoare de Cultură și rar întâlnite maniere, în cugetările adânci, într-un limbaj literar de mare finețe, expresie a tezaurului ei de cultură. Această fată a noastră, a tuturor domneștenilor, afișează aici, poate fără să-și dea seama, calități pe care sigur nu voia să le etaleze. Dar bine că-i așa. Citind-o, la rândul nostru, îi demonstrăm cât de mult o înțelegem și o iubim, „adoptând-o” o dată în plus și mângâind cu gândul, iar și iar, sufletul „Domnului Trandafir” al nostru, Elisei Avram, acolo unde se află, în lumea celor drepți din Împărăția Cerurilor.
Lavinia, cum îi spunem noi toți, a practicat de ceva vreme, cu migală de furnică, un filtru profesional al multor cărți, publicate de alți autori. Ea a dat mereu strălucire acelor cărți, arătându-se cultivatoare de rară calitate a limbii române literare, treabă mai puțin cunoscută de cititori, de iubitorii „culturii domneștene”. În „Slalom printre gânduri”, datorită ei, marii filosofi și scriitori ai lumii se fac prezenți pe frontispiciul fiecărei „piese” dintre cele ce-i compun cartea. Citești și înveți, citești și cugeți la toate cugetările alese de ea. Și te întrebi: de unde toate acestea?
Cum „de unde”? Asta nu o poate face decât un om citit. Și nu numai. Un distins om citit, care s-a dovedit capabil să selecteze, să pună sub ochii cititorilor parfumul florilor rare, acelea nemuritoare, acelea care învață lumea cum se trece prin Lume și, mai ales, cum ar trebui.
Autoarea îmbracă, fără nicio exagerare, ținuta unui ziarist desăvârșit care provoacă cititorul la cele mai surprinzătoare reflecții, îl pune pe gânduri și îl invită la o severă autoanaliză. Ce poate fi mai frumos, mai util omului, mai înălțător? Fiecare „episod” ale acestui „film”, datat cu rigurozitate, marchează propria incursiune a autoarei pe itinerarul său cultural. Sperăm ca numele frumos al Laviniei să mai apară, ca o scânteie, în „istoria literară” locală. Numai locală? Cu siguranță, autoarea se va vedea obligată să-și reediteze cartea, în și mai multe exemplare și, poate, să recidiveze cu o alta.
Fata noastră dragă, te fericesc pentru harul ce ți l-a dat Dumnezeu, pentru a ne bucura pe noi și pentru a-l bucura, chiar dacă post-mortem, pe neuitatul nostru „Domn Trandafir”, înscris oficial sub numele Avram Elisei în Raiul Ceresc, pentru calități umane rar întâlnite.
Revista „Pietrele Doamnei”, una dintre perlele culturale ale localității noastre, Domnești, patronată de renumitul profesor și scriitor Ion C. Hiru, îți va așeza opera la loc de cinste. Cât despre autorul acestor rânduri, îți cer permisiunea de a mă repeta, oricând, cu aceeași mare plăcere.
20 mai 2020 Prof. Marian Mecu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu