Ganduri care bat hapuca

MOTTO: „Orice om e prost cel puțin cinci minute pe zi; înțelepciunea constă în a nu depăși această limită.” (Elbert Hubbard)

      Bineînțeles că astăzi, fiind sărbătoare, deci având eu timp liber mai mult, plus un pic de chef de scris, am poposit la blogul meu, după ce am vizitat, ca de obicei, dicționarul. Cuvântul aleatoriu de azi (necunoscut mie), mi-a dat ideea titlului, fiind în total acord cu ce aveam în minte să scriu. Deci:

Hapuc. s.n. [At: PAMFILE I. C. 3 / Pl: ~uce / V: ~că sf, ~ușchi / E: mg hapkalkodni] (Trs) 1. Minge din păr de bou. 2. Cocoloș. 3 (Îcs) De-a ~a Joc cu mingea. (Expr.) A bate hapuca. Sursa: MDA2 (2010).
Cuvântul zilei este:
Lenifiant, ~ă a [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1987, nr. 44, 11/1 / P: ~fi-ant / Pl: ~nți, ~e / E: fr lénifiant] (Frr) 1. Liniștitor. 2. Calmant. Sursa: MDA2 (2010). Cheia alegerii: Pe 6 august 1996, trupa rock „The Ramones” a susținut concertul de adio. Unul dintre cântecele lor memorabile este Vreau să fiu sedat (în engleză I Wanna Be Sedated).

    Habar n-aveam nici de acest cuvânt. Cred că acum, necăjită pe mine însămi cum sunt, aș avea nevoie de un lenifiant, ceva, dar mai bine, nu. Scrisul are același efect asupra mea. Gândurilor mele le place la nebunie „să bată hapuca” și, trebuie să recunosc, câteodată se mai bat și între ele.  Mai zilele trecute scriam despre senzația aia când cineva îți spune așa niște bazaconii, sau chestii absolut aberante încât prima reacție e să te uiți în jur dacă nu cumva ești la „Camera ascunsă”. În cazul ăsta parcă mai e loc, totuși, de un pic de amuzament și, dacă ești politicos și ai simțul umorului, treci grațios peste trăsnăile ce-ți ajung la urechi. Da, dar mie mi s-a întâmplat, când și când, ca unii oameni (mă rog, mai mult femei), să-mi debiteze așa niște minciuni sfruntate, niște enormități (spuse cu aplomb sau, mai degrabă, cu un mare tupeu), încât nu m-am mai gândit la „Camera ascunsă”, ci am început imediat să-mi analizez gândurile, faptele, comportamentul, pentru a mă dumiri de ce mă crede „lumea” așa proastă. Nu naivă, nici prostuță, nu, proastă de-a dreptul. Și, ca să parafrazez iar replica aia celebră și plină de haz dintr-un film românesc, „aceste gânduri ne doare”. Pentru că, în afară de cele cinci (hai, zece) minute pe zi, de care e vorba în motto, eu aș zice că nu sunt chiar proastă. Părerea mea! Ca să-mi fac curaj, hai să mă distrez un pic cu niște glume:

- Alo! 

- Alo, da! SRI-ul, nu-i așa? 

- Da... Dar de unde știți? 

- Păi, m-ați sunat pe un telefon care nu are nici baterie și nici cartelă!

*

- Cum se miră unul cu dublă personalitate? 

- Vai de mine și de mine!

*

Discuție între un tată și fiica lui:
- Dacă te jignește careva la școală, dă-i nenorocitului o lopată peste bot! 

- Tati! Dar eu sunt o fetiță! 

- Atunci ia-ți una roz!