Gânduri ușor pedante, dar la fel de „ambetate”

      Eu nu cred că sunt ceea ce se cheamă o persoană pedantă. Sunt într-adevăr meticuloasă, curioasă, dornică să învăț mereu ceva nou, am citit mult și poate că am ajuns să fiu olecuță competentă în „domeniul meu de activitate”, dar nu am obiceiul să mă laud cu asta și nici să „fac paradă” de erudiția mea. Mie îmi plac CUVINTELE, mi-au plăcut întotdeauna, le folosesc în exces (mai ales oral), și dacă vreau să le și scriu, o fac mai mult pentru mine. Dacă le mai citesc și alții, atunci e prilej de mare bucurie. Dar gândurile mele de azi văd că sunt ușor pedante. De ce? Pentru că la postarea trecută am spus în titlu că sunt „ambetată absolut”, folosind autoironic sensul cuvântului precum Zița, personajul caragialian, adică fiind „transportată”, „îmbătată de fericire”. Ori, sensul cuvântului francez „embêter” este „a deranja”, „a plictisi”. Pe mine nu mă deranjează deloc CUVINTELE, dacă sunt folosite corect și nu sunt doar o expresie a ifoselor persoanei care vorbește (sau scrie). Spre deosebire de mulțimea de anglicisme (barbarisme) împrumutate azi „cu ghiotura” și care nu ajută cu nimic limba română, influența limbii franceze a avut un rol decisiv la desăvârșirea caracterului modern al limbii române literare. Se știe că 22 % dintre cuvintele românești sunt de proveniență franceză. Mă rog, o să revin, ca să nu devin și eu pedantă. Deci, cuvintele de azi:
* PEDÁNT, -Ă, pedanți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. (Despre oameni și manifestările lor) Cu pretenții de erudiție și de competență deosebită; meticulos; minuțios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. S. m. și f. Persoană care face mereu paradă de erudiția sa și care supără prin minuțiozitate exagerată în lucruri neînsemnate; persoană deosebit de meticuloasă. – Din fr. pédant, germ. Pedant. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Cel mai căutat termen al lunii.
* AMBETÁ, ambetez, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) plictisi. – Din fr. embêter. Sursa: DEX '09 (2009)
* XENISM, xenisme, s.n. (lingv.) Cuvânt, sintagmă etc. de origine străină, introduse într-o limbă fară a fi adaptate la sistemul fonetic și morfologic al limbii respective. Ex. Public Relations. • pl. -e. /fr. xénisme. Sursa: DEXI (2007)

* BARBARÍSM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus. Sursa: DEX '09 (2009).

 

Glumele de azi: 

 

Discuție între doi amici:

- Măi, cum se traduce în engleză „Soția a luat copiii și a plecat pentru o săptămână în vizită la maică-sa”?
- Yeeeeees!

***

Sătul de lumea rea, un ardelean se călugărește. Încă din prima zi la mănăstire, starețul îl cheamă la el și îi spune:
- Să știi că aici nu-i slobod să vorbești, numa' o dată pe an, câte două cuvinte.
După primul an, îl cheamă să-l întrebe:
- Ceva probleme?
- Mâncarea rece...
- Bine, rezolvăm.
După al doilea an:
- Alte probleme?
- Patu' tare...
- Bine, rezolvăm.
Și după încă un an:
- No, îți place la noi?
- Plec acasă!
- No, foarte bine că pleci! Că de când ai venit te ții numa' de reclamații!