Gânduri sub umbrelă

 

MOTTO:„Nimeni nu are dreptul să aducă ploaia asupra visurilor tale.” (Marian Wright Edelman)

 

Bineînțeles, azi iarăși plouă. Nu cred că am avut, de vreo lună și ceva încoace, prea multe zile (sau nopți) în care să nu plouă. Mda. Deși sunt cam fără chef (și fără idei), am hotărât să scriu totuși câteva cuvinte aici, pe blog. Este o vreme „de beție”, de dormit, de numărat bani sau, hm, de „făcut copii” (cum se spune în folclorul mai mult sau mai puțin urban), dar eu am scris NU la toate cele patru rubrici... Eu aleg să scriu. Despre ploaie, cum altfel?

Despre „ploaie” (substantiv ce vine din latină - „pluvia”) și verbul aferent, „a ploua” (lat. „plovere”, în română verb intranzitiv, vând doar persoana a III-a singular și plural - plouă, apoi să plouă, plouat, va ploua, a ploua, plouând). Iată ce expresii cu acestea ne oferă Wikipedia:

* (fam.) Apă de ploaie = se zice despre o afirmație lipsită de conținut și de temei, despre o acțiune neserioasă;

* Ploaie cu bulbuci (sau bășici) = ploaie mare și de scurtă durată;

* Ploaie ciobănească (sau mocănească) = ploaie măruntă și deasă care, de obicei, ține mult;

* (fam.) A(-și sau a-i) aranja ploile = a(-și) pregăti terenul, a(-și) face atmosferă favorabilă, a(-și) rezolva treburile, afacerile;

* A se lumina a ploaie = (despre cer, văzduh) a căpăta o lumină difuză care anunță venirea ploii;

* Vremea-i a ploaie = se spune despre un timp noros, prevestitor de ploaie.

&&&

* A ploua cu găleata (sau ca din cofă) = a ploua foarte tare, cu picături mari și repezi;

* Plouă de varsă = plouă foarte tare;

* A ploua ca prin sită = a ploua mărunt și des; a cerne, a bura;

* Parcă tot îi ninge și-i plouă = se spune despre o persoană posomorâtă și mereu nemulțumită;

* (fam.) A se face că plouă = a da impresia că nu observă un lucru sau un fapt neplăcut.

Așaa, păi cam astea ar fi. Se mai spune „ a sta ca o curcă plouată” sau „ a fi ca un câine plouat” (a fi trist, abătut) și cam așa se simte acum sufletul meu. Gândurile mele l-au încurajat și ele cum au putut și apoi i-au citit poezia „Omul care aduce ploaie” de Nina Cassian:

„Tu ești omul care aduce ploaie

Brațele tale îmi curg de-a lungul trupului,

privirea ta îmi clătește gâtul,

gura ta face să-mi crească la șold

o floare umedă, albastră.

Ai rupt inelul de aur

care mă logodise cu seceta,

inelul de aur uscat

gravat cu spin de cenușă.

Neliniștea recoltelor îmi umflă pieptul.

Ciucuri de apă îmi spânzură la vârful degetelor.

Tunete blânde călătoresc prin noi.”