GÂNDURI RECUPERATE

MOTTO: „Ce este deci timpul ? Dacă nimeni nu mă întreabă, știu ce este. Dacă cineva mă întreabă, nu știu ce să-i răspund.” (Sfântul Augustin)

      Din cauza ploilor insistente, am cam rămas în urmă cu treburile de pe-afară, din grădină. Din cauza lipsei ideilor, am rămas în urmă și cu scrisul pe blog. Astăzi, recuperez. Foarte pe scurt. Mai întâi, niște cuvinte (aleatorii) care, culmea, s-au nimerit a fi destul de absconse pentru mine. Mă rog, ce să mai ocolesc adevărul, îmi erau total necunoscute. Vai mie! Iată aceste cuvinte „misterioase”:

Cóminiță sf [At: H VIII, 267 / Pl: ~țe / E: comină + -iță] Strugurii zdrobiți care au rămas în teasc. Sursa: MDA2 (2010).

Bezer sms [At: PAȘCA, GL. / V: băzăr, băzară, bâzară, băzană, bâzană sf (Pl: ~zări, ~zăni) biz~, bizerău, ~zăr sn (Pl: ~zăre) / Pl: ~i / E: nct] (Reg) 1. Mezenter. 2. Grăsime de pe mațe. 3. (La vițel sau miel) Porțiune din intestinul gros. 4. (Fig; la oameni grași) Bărbie. 5. (Fig; îf ~zăr) Mâneca de la cămașă de la cot în sus. 6. (Fig; îf băzană, bâzană) Încrețitură la gulerul iilor femeiești. 7. (Îf băzană) Ie. (Sursa: MDA2 - 2010).

Cimiéră sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 83 / V: cimiér / Pl: ~re / E: fr cimier] (Frî) Ornament situat în vârful coifului și care, reprodus în miniatură, indica un anumit blazon. (Sursa: Idem).

DONATÍSM s.n. Mișcare secretă, inițiată în secolul IV de episcopul Donatus la Cartagina, care cerea supunerea la canoane grele a creștinilor care își renegaseră credința în timpul persecuțiilor religioase. [< fr. donatisme]. (Sursa: DN - 1986).
     Plus un cuvânt care nu prea se mai folosește azi:

GESTIONÁR, -Ă, gestionari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care ține de o gestiune, privitor la o gestiune, care asigură o gestiune. 2. S. m. și f. Persoană însărcinată cu o gestiune. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. gestionnaire. Sursa: DEX '09 (2009).
     Dar mai interesant este cuvântul acesta:

GESTIÚNE, gestiuni, s. f. Administrare a bunurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; răspunderea păstrării bunurilor și a mânuirii fondurilor unei întreprinderi, instituții sau persoane; ansamblu de operații privind primirea, păstrarea și eliberarea unor bunuri materiale aparținând altcuiva; (concr.) totalitate a bunurilor încredințate cuiva în vederea administrării lor. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. gestion, lat. gestio, -onis. Sursa: DEX '09 (2009).

     Pentru că, de o vreme, nu prea mai reușesc să-mi „gestionez” gândurile, trăirile, STĂRILE, ideile și, mai cu seamă, Inspirația, consider că am muncit și am învățat destul pentru ziua de azi, așa că, vorba bancului aceluia cu ardeleni, „no, munca întâi și p'ormă dictracțîia”, deci liber la glume (recuperate și ele și „spuse” a nu știu câta oară, dar  nu-i bai):

O blondă este intervievată:
- Câți soți ai avut?
- Doar ai mei? Sau așa... în general?

#
Un cuplu trece prin fața unei cofetarii:
- Mmmmm, ce bine miroase, spune ea.
- Dacă vrei, mai trecem o dată, zice el.

#
Două prietene stau de vorbă. Una dintre ele zice:
- Știi, am avut o discuție foarte serioasă cu soțul meu și acum el nu fumează, nu bea și nu se uită la alte femei. Stă liniștit în camera de reanimare...

#
Un tânăr îi spune prietenului său:
- Să vezi ce chestie, ieri mi-a găsit prietena mea urme de ruj pe cămașă și miroseam a parfum de femeie din cap până-n picioare. Nu știam ce să fac, cum să „mă scot”, așa că i-am zis rapid: „Sunt reprezentant „Avon”!
#

Soția:
– Ai bătut covorul?
Soțul:
– Nu, doar l-am certat puțin…
#

Un tip îi spune la telefon prietenului său:
- Măi, mi-am pierdut încrederea în Ministerul Sănătății. Ziceau că, dacă ieși din casă, e suficient să porți mască și mănuși de protecție. Am văzut ieri că restul aveau și pantaloni și bluze. Mamă, ce penibil m-am simțit!