Gânduri ticluite? Mă mai gândesc...

    Nu știu dacă eu îmi ticluiesc bine gândurile în cuvinte, o să mai cuget asupra acestui subiect, dar atunci când am o idee, sau când îmi vine în minte (am mai spus asta domniilor voastre) un cuvânt, o melodie, o amintire, când am, așa, un fel de „feeling” de-al englezilor sau un „je ne sais quoi” de-al franțuzilor (glumesc, eu simt numai și numai românește), ei bine, atunci mă așez (sau „aștern”) să scriu. Am să încep cu ceea ce a ales dexonline.ro (dar și eu) pentru azi:

Cuvântul aleatoriu: TICLUÍ, ticluiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop. și fam.) A aranja, a așeza; a înjgheba, a întocmi. ♦ Fig. A pune la cale (potrivind, inventând, născocind). ◊ Expr. A o ticlui (bine) = a da unei afirmații mincinoase aparența de adevăr. 2. A compune, a redacta (repede, ușor). – Et. nec. Sursa: DEX '09 (2009).

Cuvântul zilei: INOPINÁT, -Ă, inopinați, -te, adj., adv. 1. Adj. La care nu te gândești; neprevăzut, neașteptat2. 2. Adv. Pe neașteptate. – Din fr. inopiné, lat. inopinatus. Sursa: DEX '09 (2009). Cheia alegerii: Jucătorul de șah iranian Alireza Firouzja împlinește 18 ani. Este clasat pe locul 12 în clasamentul FIDE. El a șocat lumea șahului după ce l-a învins în 2020 pe campionul mondial la șah Magnus Carlsen în finala Banter Blitz Cup.

    ATENȚIE! Nu există „inopinant”, așa că...

    Cuvântul (numele) care mi-a apărut printre neuroni zilele trecute, din cauze care sunt, vorba motto-ului din „Dosarele X”, „dincolo de noi”, a fost:

Hārūn al-Rashīd (n. 17 martie 766 - d. 24 martie 809) a fost al cincilea și cel mai cunoscut calif din Dinastia Abbasizilor. S-a născut în Rayy, lângă Teheran, și a locuit în Bagdad. În timpul domniei (786 - 809) a locuit în Rakka, oraș pe malul Eufratului. Domnia lui a fost o perioadă de avânt cultural, științific și religios, a fost fondatorul bibliotecii Bayt al-Hikma (Casa Înțelepciunii). A devenit un personaj legendar, unele din poveștile despre el fiind adevărate (de exemplu ceasul pe care l-a dăruit lui Carol cel Mare), altele, precum cele din 1001 de nopți ale Șeherezadei, fiind doar ficțiune. (Sursa: Wikipedia) 

    Deci, Wikipedia îmi zice că a fost un personaj real. Pe mine, gândul despre el m-a dus rapid la „O mie și una de nopți”. Doar că nu mai știam dacă Șeherezada i-a povestit lui sau altui calif. Deci, acum m-am lămurit:

   „În fiecare noapte, Şeherezada îi povestește soţului ei, regele persan Şahriar, istorisiri menite să-i îmblânzească sufletul nemilos şi îndurerat şi să-i retrezească în cuget cumpătarea şi înţelepciunea. Fiecare poveste, indiferent de subiectul şi caracterul acesteia (de dragoste, istorică, comică, tragică sau religioasă), devine astfel motiv de reflecție şi transformare interioară pentru Şahriar (care spune): „Și m-ai făcut să văd întâmplările care se petrec cu alţii şi nu cu mine, şi să cumpănesc cu luare-aminte vorbele regilor şi ale noroadelor de demult, şi lucrurile osebite sau uimitoare sau măcar numai vrednice de chibzuit câte li s-au întâmplat. Şi, într-adevăr, iată că, tot ascultându-te de-a lungul celor o mie şi una de nopţi, ies cu un suflet adânc schimbat, şi voios, şi îmbibat de fericirea de a trăi.” Cu riscul pierderii propriei vieţi, Şeherezada îşi asumă rolul de ghid moral şi spiritual pentru Şahriar, prezentându-i, într-o manieră originală, exemple de greșeli umane, defecte de caracter, decizii pripite sau îndoielnice, dar şi personaje ale căror fapte meritorii dau seamă de curaj, iubire nemărginită, loialitate şi înțelepciune. Transformarea din final a lui Şahriar coincide cu o redescoperire de sine şi recăpătarea încrederii în cuvântul şi faptele semenilor săi.”     

(Sursa: https://www.fundatiacaleavictoriei.ro/cele-mai-frumoase-povesti-din-o-mie-si-una-de-nopti/)

   Mărturisesc că nu-mi mai amintesc decât de câteva dintre poveștile Șeherezadei (și de acelea, destul de vag): Poveștile călătoriilor lui Sindbad-marinarul, Povestea lui Alladin și a lămpii fermecate, Povestea lui Ali-Baba și a celor patruzeci de hoți etc. Dar acum, scriind, mi-a venit ideea că și eu sunt un fel de Șeherezadă, îmi spun aici poveștile (mai mult pentru mine, căci nu am decât patru-cinci cititori fideli și constanți) și nu știu cât bine face acest lucru altora, dar mie chiar îmi place. În încheiere, am să vă povestesc un banc:

 

Discuție între doi amici:

– Cum te-ai îmbogățit în America?

– Păi, să vezi, eram copil și aveam doar doi cenți în buzunar. Am cumpărat cu ei două mere murdare. Le-am spălat și le-am vândut cu patru cenți fiecare. Apoi, am cumpărat patru mere, apoi opt mere…

– Hai, măi, mă lași, și apoi?

– Apoi a murit o mătușă care mi-a lăsat moștenire un milion de dolari...