Gânduri puse la loc pe raft...

 

  

MOTTO: „Există acel tip special de oameni, care se găsește izolat și singur în lumea asta, aproape încă de la naștere. Existența lui solitară nu vine dintr-o preferință anume sau dintr-un temperament antisocial – este pur și simplu un suflet bătrân. Cu o inimă bătrână, cu o minte bătrână – e un suflet bătrân care are o perspectivă foarte diferită și mult mai matură asupra vieții față de majoritatea celor din jurul lui.” (Aletheia Luna) 

De câteva zile, Iarna s-a întors, cu ninsori și cu frig în bagaje. Astăzi totul e alb afară. Asta până apare Soarele și topește zăpada. Căci așa s-a întâmplat ieri și alaltăieri. Venisem aici, la blogul meu, foarte hotărâtă să scriu despre zăpadă (care nu-mi mai face așa o mare bucurie cum ar fi fost, de exemplu, prin decembrie) și, pentru că această zăpadă a căzut în ziua de 8 Martie, voiam să îmi urez și să urez tuturor DOAMNELOR (cunoscute sau necunoscute) sănătate multă și liniște. Și un sincer LA MULȚI ANI! După ce am găsit acel minunat motto și m-am gândit rapid la un titlu, am intrat într-un „con de umbră”, ca să zic așa, și nu mai vreau să scriu nimic. Mi se pare fără rost. Gândurile mele nu pot găsi cuvintele adecvate pentru a fi bine înțelese, așa că le pun la loc pe rafturile minții și caut, singură, niște căi de a-mi găsi liniștea și de a putea scrie. Așa că am schimbat titlul și „poza” aferentă și acum pun punct.