Niște gânduri care vor să cânte la bandoneon

    

MOTTO: „Când tangoul și-a făcut apariția în lumea veche, în 1910, a declanșat o frenezie a dansului, aproape o mânie, care a atacat toate categoriile de vârstă și toate clasele sociale cu aceeași virulență (...) Această nebunie a dansului indică era omului mașinilor, care are tot atâta nevoie de dans ca și cel primitiv. Și pentru el dansul înseamnă viața la un alt nivel.” (Curt Sachs) 

 

Știu că am promis (adică, mai degrabă, mi-am promis) să nu mai scriu un timp, pentru că din încâlceala asta de gânduri din mintea mea cred că nu poate ieși nimic coerent, nici măcar cât de cât interesant. Dar nu mă pot ține de cuvânt, pentru că astăzi am dat peste două cuvinte absolut fascinante. Primul este cuvântul zilei. Și e vorba de un acordeon mai mic, de care gândurile mele (sătule de atâtea necazuri, și dezastre, și polemici tâmpite, ce au loc, mai ales pe rețelele de socializare, între niște ființe dornice de ceartă cu orice preț și care au un IQ aflat în cădere liberă, după cum afirma într-un articol domnul Pleșu), și sastisite de atâtea minciuni trâmbițate cu nerușinare, s-au agățat ca de un colac salvator. Acum încerc să le conving că nu, nu pot cânta tangouri la bandoneon, căci suntem afone, dar tot eu, un minut mai târziu, le-am dat voie. Deci... 

💃

Bandoneón s.n. (muz.) Acordeon mic hexagonal. pl. -oane. /<fr. bandonéonursa: DEXI (2007). Cheia alegerii: În 1921, se năștea compozitorul și bandoneonistul argentinian Astor Piazzolla, considerat tatăl tangoului modern. 

Cuvântul aleatoriu de azi are foarte multe sensuri și, urrraaa, le știam pe toate:

💂

CÚCĂ, cuci, s. f. Căciulă înaltă, uneori împodobită cu pene (de struț), pe care o purtau căpeteniile turcești și domnitorii români în timpul ceremoniilor. – Din tc. kuka. Sursa: DEX '98 (1998)

👀

CÚCĂ, cuci, s. f. (Rar) Femela cucului (1). – De la cuc. Sursa: DEX '09 (2009).

👆
CÚCĂ, cuci, s. f. (Reg.) Deal înalt și izolat; vârf de deal. – Et. nec. Cursa: DEX '09 (2009).

🙆

CUCĂ sf [At: FI XIV, 102 / E: bg куку cf cuc] (Reg) 1. Coș colector la casele țărănești. 2. Deschizătură din acoperișul casei care servește la ieșirea fumului din pod și la iluminat. 3. Zid rotund deasupra coșului de fum, aflat în pod. 4. (Reg; pex) Sobă. Sursa: MDA2 (2010). 

❤

Și, în final, o poezie care-mi place mult și o scriu, din nou (adică, nu sunt sigură că n-am mai postat-o o dată, aici sau pe Facebook):

„Sunt bucurii care-ntristează,

Sunt întristări ce fericesc,

Sunt zile fără de lumină

Şi nopți adânci ce strălucesc.

Sunt adevăruri ce doboară

Şi sunt minciuni care ridică,

Sunt împăraţi, atotputernici

Ce însă tremură de frică.

Sunt vieţi ce-au strălucit în viaţă,

Dar când s-au stins parcă n-au fost,

Palate care nu pot ţine

Cât o cocioabă adăpost.

Sunt oameni albi pe dinafară,

Dar negri în adâncul lor

Şi negri în afară, negri,

Da-n ei de-un alb strălucitor.

Sunt dulciuri ce-amărăsc ca fierea,

Dar şi amaruri ce-ndulcesc

Sunt nedreptăţi care îndreaptă,

Dreptăţi care nedreptățesc.

Sunt multe contradicţii, multe:

Sunt uri adânci ce nasc iubiri,

Sunt suferinţi ce-aduc lumină

Şi fericiri nefericiri!”

(Virgil Carianopol, „Contraste”)