Gânduri la mijloc de toamnă

   

MOTTO: „Două sunete ale toamnei sunt inconfundabile: foșnetul frunzelor rigide și grăbite, suflate de-a lungul străzii de un vânt țâfnos, și croncănitul unui stol de gâște migratoare.” (Hal Borland)

 

Am avut un început de zi (și de lună) despre care nu vreau să fac vorbire și, ca să mai uit, am căutat câte ceva, legat de „tema zilei”, care să mă emoționeze sau, și mai bine, să mă amuze...

„Octombrie-a lăsat pe dealuri

Covoare galbene și roșii.

Trec nouri de argint în valuri

Şi cântă-a dragoste cocoșii.

Mă uit mereu la barometru

Şi mă-nfior când scade-un pic,

Căci soarele e tot mai mic

În diametru.

Dar pe sub cerul cald ca-n mai

Trec zile albe după zile,

Mai nestatornice şi mai

Subtile…

Întârziată fără vreme

Se plimbă Toamna prin grădini

Cu faldurii hlamidei plini

De crizanteme.

Şi cum abia pluteşte-n mers

Ca o marchiză,

De parcă-ntregul univers

Priveşte-n urmă-i cu surpriză, –

Un liliac nedumerit

De-alura ei de domnişoară

S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit

Şi de emoţie-a-nflorit

A doua oară…”

(George Topîrceanu, „Octombrie”)

GLUME:

  Anunț la „Matrimoniale”: „Caut un bărbat puternic, răbdător, calm și înțelegător, care să mă dea pe spate. „Voltaren” am eu!”

*

  Am întrebat pe cineva însurat a doua oară: 

– Ei, cum este? 

Mi-a răspuns: 

- Deh, același virus, altă tulpină…

*
   Ieri , după o ceartă zdravănă cu soția, îmi zice:

- Acum am să plec la mama, dar te avertizez: NE VOM ÎNTOARCE!