Cuvântul care îmi stăruia mie în minte dis-de-dimineață era „vituperant”. Am încetat demult să mă mai întreb de ce îmi apar printre neuroni cuvinte sau situații fără nicio legătură cu cea ce citesc sau văd la un moment dat . După „ritualul” matinal zilnic, am întrebat dicționarul ce-i cu el, deși știam, vag, că e ceva înrudit cu „defăimător”. Nu avea explicație. După ce m-a trimis la „vituperator”, tot fără explicație, am ajuns în fine la verb, adică: VITUPERÁ, vituperez, vb. I. tranz. (Livr.) A blama, a defăima, a denigra. – Din fr. vitupérer, lat. vituperare. Sursa: DEX '09 (2009). Căutând cuvântul, am dat de ceva legat de titlul blogului meu, adică de gândire, gânduri. Am găsit „Cele patru stadii ale gândirii”, articol publicat pe roportal.ro. Citez:
„Atunci când vorbim despre experiența umană, o definim de cele mai multe ori prin intermediul materiilor studiate la școală - sociologie, antropologie, artă, muzică, matematică etc. Oare definesc toate acestea ceea ce înseamnă să fii om? O imagine mai clară a experientelor umane oferă posibilitatea de a vedea cum funcționează mintea oamenilor, cum văd aceștia lumea și cum procesează informația, într-un cuvânt, cum gândește specia umana. Cercetătorul Paul Lutus a creat o mică ierarhie care înfățișează patru stadii ale gândirii. Iată care sunt acestea:
1. Sentimentele - Stadiul Delta (...)
2. Credințele - Stadiul Gama (...)
3. Faptele - Stadiul Beta (...)
4. Ideile - Stadiul Alfa (...)”
P.S. Dacă domniile voastre au curiozitatea și doresc să vadă unde se „încadrează”, în care dintre aceste stadii, pot să citească acest articol aici: roportal.ro/articole/despre/cele_patru_stadii_ale_gandirii_6327/
Și am mai găsit ceva, într-un alt articol, iar acest ceva îl trec la o „rubrică” creată ad-hoc, și căreia i-am dat numele unei emisiuni radio de pe timpuri - „Vreau să știu!”:
„În România, localitatea Ip are cel mai scurt nume din țară, însă în lume există localități cu nume formate dintr-o singură literă, cum ar fi: Å (râu) din Suedia sau Y (acolo) un sat din Franţa. La polul opus, cel mai lung nume de localitate din România format dintr-un singur cuvânt este Streisângeorgiu, din județul Hunedoara. În lume, cel mai lung nume de așezare este „Krung Thep Maha Nakorn Amorn ratana kosinmahintar ayutthay amaha dilok PhoP noppa ratrajathani burirom Udom rajaniwesmahasat Harn Amorn phimarn avatarn sathit sakkattiya visanukamprasit”, un oraș din Thailanda.” (Sursa: shtiu.ro)
Trec acum la cuvintele zilei:
Cuvântul aleatoriu: COLTÚC, coltuce, s. n. 1. Fiecare dintre cele două capete ale unei pâini lungi. 2. (Reg.) Pernă mică servind drept căpătâi. ♦ Perniță (de ace). [Pl. și: coltucuri] – Din tc. koltuk. Sursa: DEX '09 (2009).
Cuvântul lunii: tot HAOS!
Cuvântul zilei: EFÉNDI s. m. invar. (Înv.) Titlu de politețe pus în Turcia, după un nume propriu, învățaților, funcționarilor; persoană care avea acest titlu. – Din tc. efendi. Sursa: DEX '98 (1998). Cheia alegerii: În 1923, Atatürk face din Ankara capitala Turciei.
Și două glume:
O blondă, o brunetă și o roșcată sunt la detectorul de minciuni. Bruneta spune:
- Mă gândeam că sunt cea mai frumoasă femeie din lume...
- Bip!
Roșcata zice:
– Mă gândeam că-s mai frumoasă decât…
– Bip!
Blonda:
- Mă gândeam..
- Biiip!
😂😆😊
La țară, la marginea unui câmp, un pictor tocmai își instalase ustensilele de pictat. În fața lui se afla o turma de oi și un baci care le păzea. Pictorul îl întreabă:
– Îmi dai voie să-ți pictez oile?
– Apăi nu, domnule, nu. Aș dori să rămână albe...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu