Niște gânduri „în plină toamnă”

Azi a trebuit să ies oleacă prin noroaiele din sat, la cumpărături (destul de puține și prozaice), deși burează și e frig. Înainte de a mă apuca de alte treburi (la fel de prozaice, dar nu puține), am venit să scriu ceva pe blog. Întâi, o să-mi reamintesc o poezie a lui Bacovia, „Monosilab de toamnă”:

„Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vânt.

În tăcerea grea, gând și animal
Frânt.

În odaie, trist sună lemnul mut:
Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut,
Loc.

În van peste foi, singur, un condei
Frec.
Lampa plânge... anii tăi, anii mei
Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid,
Pot.

În curând, încet va cădea în vid
Tot.
O, va fi cândva altfel, natural,
Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal,
Vis.”

Mda, mă simt acum muuuult mai optimistă și surâzătoare. Hm... Trec la cuvinte:
LICHÍDUS adj. curbă ~ (și s. n.) = loc geometric al punctelor de început de solidificare într-o diagramă de echilibru a unui sistem fizico-chimic binar. (< lat. liquidus). Sursa: MDN '00 (2000).

Păi, literalmente, m-a băgat în ceață acest cuvânt aleatoriu (de ieri), despre care nu știam, dar îmi închipuiam că are ceva legătură cu „lichid”. O fi având, dar „loc geometric”, „diagramă de echilibru”, „sistem fizico-chimic binar” chiar nu-mi spun nimic, parcă ar fi în chineză...
Cuvântul lunii a rămas HAOS. Sunt întru totul de acord cu acest lucru. Nu cu haosul, ci cu faptul de a conștientiza că trăim într-o țară invadată de HAOS.

Cuvântul aleatoriu de azi este: GROGRÉNĂ, grogrene, s. f. Panglică textilă folosită în croitorie pentru întărituri, finisaje etc. [Var.: gogrén s. n., gogrénă s. f.] – Din fr. gros-grain. Sursa: DEX '09 (2009).

Iar un cuvânt cu totul și cu totul necunoscut mie.

Cuvântul zilei e: Cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică. Sursa: DAR (2002). Cheia alegerii: Ziua internațională a femeilor din mediul rural (ONU).

Așaaa, păi dacă ONU a hotărât că azi e ziua mea, adică a „femeii din mediul rural”, o să-mi iau pe mine cațaveica (nu am, dar o înlocuiesc cu o vestă de lână) și o să mă duc să-mi aduc niște lemne, căci e vremea să fac focul. Al doilea sens al cuvântului nu mă interesează, nu am să fiu niciodată o „femeie șireată”, iar al treilea sens, nici atât, căci am amânat lucrările de zidărie pentru al anul (sau, mai degrabă, după cum merg lucrurile, „la anul și la mulți ani”).

POZA și  STAREA zilei: